Cei care binemerită de la patrie o pereche de palme

Ai observat că atunci când treci cu bicicleta pe Aviatorilor, în jos spre Victoriei, de la Arc şi până-n MTR, te simţi, cumva, de parcă treci printr-o ţară străină? Ca şi cum, între tine (proletarul urban, corporatistul cu mentalitate pozitivă, viitorul cineva, dar deocamdată anonimul bicicilist de plăcere), şi căsoaiele cu pedigree care îţi aliniază şoseaua până-n Piaţă ar fi un gard invizibil de sârmă ghimpată . Un no man’s land străjuit de casele unor has-beens, locuite acum de new moneys. Pedalezi printre superbele viloaie (toate construite bine şi solid de către foştii noştri moşieri, şi nu încropite de foştii şi actualii noştri nomenclaturişti), cu două gânduri. Primul: frumoase case ştiau să facă ăia! Iar al doilea gând este o întrebare: a cui o fi acum? cu întrebarea secundară, cum o fi pus gheara pe ea? Eşti pe bicicletă. Picioarele muncesc. Creierul stă. Aşa că îi dai ceva de lucru. Oare cine locuieşte aici, sau dincolo? În timp ce pedalezi din răsputeri, creierul tău, optimist din fire, încearcă să creadă că în fiecare viloi se află câte un exemplar valoros al societăţii, unul la fel de special ca şi casa unică în care locuieşte. Unul care a oferit atât de multă valoare societăţii, încât meritul său a devenit atât de vădit, încât societatea n-a mai putut să îl treacă cu vederea şi i-a oferit banii, influenţa şi puterea de a-şi cumpăra una din aceste case istorice. După faptă şi răsplată. Frumoase gânduri. Prea frumoase. Ireal de frumoase. Atît de fanteziste încât chiar şi cea mai optimistă minte le scuipă afară ca pe o frază din Tucă băgată de un corector nebun într-un text de Fănuş Neagu. Împingi cu sete în pedale, viteza creşte, fruntea ţi se răcoreşte. Îţi revii. Realizezi că dinspre acele case nu vine parfum de merit. Dimpotrivă. Miroase a şpagă. A securişti. A nomenclatură şi aparatcik. Duhoare de comisioane la contracte împuţite cu statul. Jeg de corupţi. Mehlem politic. Şi-aşa, cu gânduri ca acestea, şi aproape fără să bagi de seamă, ai ajuns în Victoriei. Jos din şa, stop iluzii. Cumva, clădirea Guvernului îţi aliniază gândurile în formula corectă. Ţi-e clar acum. Acum ştii că cei care au binemeritat de la patrie falanga de vile de pe Aviatorilor iubesc altă patrie. Una care îţi dă ţie, cetăţeanul onest, doar atât asfalt cât să-ţi vizitezi, în weekend, depresiile.

EDITORIAL

Cei care binemerită de la patrie o pereche de palme