Guvernarea de stângu-n dreptu’

PSD va guverna singur, sau ca și singur, urmând să se bată, ca și în celelalte guvernări PSD, doar cu el însuși.

Cu un Băsescu care devine o țintă din ce în ce mai ușoară, dar și mai difuză (fiindcă mandatul îi expiră oricum, și dacă te bați cu el, și dacă nu), cu un PNL care, nefiind la putere, nu ai de unde să să-l dai jos, și cu un PDL căruia îi crește ratingul doar atunci când îi dai atenție, PSD nu mai are decât două variante: să se laude până la saturație (provocând dezgust) și să împartă firfirici la săraci cu stânga, mărind taxe cu dreapta (ca să rămână agreabil FMI-ului).

Într-un fel, PSD se autocondamnă să caute modelul ”de succes” Ion Iliescu, iar dacă, cumva, îl va găsi, nu-l va putea duce, fiindcă fără un prim ministru ca Năstase, un Iliescu 2 nu este posibil. Iar Ponta nu-i Năstase. Năstase, cel puțin, era capabil să țină în mână și baronii locali (dar și justiția locală). Mai mult, Ponta nu mai are o favorabilitate garantată a proletariatului urban, care, între timp, a prins și glas și tupeu, ca să nu mai vorbim că nici nu se mai lasă așa de ușor sindicalizat ca pe vremurile de aur ale sindicatelor-mamut, din epoca Năstase.

În plus, cea mai puternică bazooka electorală, lupta împotriva corupției, este o armă pe care PSD nici nu știe cum, și nici nu pare că vrea să o folosească, lăsând-o, în întregime la îndemâna lui Băsescu, și mai nou, a lui Antonescu, un Antonescu care, declarând că va respecta de-a pururi justiția, s-a asigurat deja că poate striga ”jos corupții” la orice oră din zi și din noapte, și că ar putea fi și crezut.

Dar o justiție care va sta cu un plici uriaș deasupra PSD și o opoziție liberă la gură printr-un comunicator solid ca Antonescu, ar mai putea fi duse. Însă reacția poporului electoral PSD-ist (cam șovin în fibra sa) la re-apariția udemeriștilor în prima plan, cu româna lor stâlcită, ar putea deveni cea mai mare pierdere de imagine a PSD. Astfel, udemereul ar putea fi cartea otrăvită care va împiedica PSD să mai dea un președinte.

Oare cum se zice ”mi-am dat cu stângu-n dreptu”, în maghiară? Fiindcă, în decembrie, ar putea fi poanta anului la pesediști.

EDITORIAL

Guvernarea de stângu-n dreptu’

de Călin Georgescu