A însemnat Ziua Victoriei o înfrângere? Simbolismul paradei militare de dimensiuni reduse organizate la Moscova pe 9 mai a fost cât se poate de evident. Kremlinul a decis să nu riște desfășurarea tradițională a tancurilor și a echipamentelor grele pe Piața Roșie, de teama atacurilor cu drone ucrainene. Această decizie a demonstrat că „operațiunea militară specială” a lui Vladimir Putin nu numai că nu a reușit să învingă Ucraina, ci și că armata rusă se afla acum în pericol chiar în Moscova, notează Gideon Rachman într-un articol de opinie publicat în Financial Times.
Nefiind în măsură să obțină victoria după patru ani de război total, Kremlinul a încercat măcar să protejeze Moscova și Sankt Petersburg de consecințe. Însă războiul a ajuns acum și în capitala Rusiei. Problemele de securitate au dus la închiderea frecventă a principalelor aeroporturi din Moscova și la întreruperea serviciilor de internet mobil. Generali au fost asasinați pe străzile capitalei. Prețurile la combustibil cresc în toată Rusia din cauza atacurilor ucrainene reușite asupra rafinăriilor rusești de petrol.
Pentru Rusia, în ansamblu, costurile conflictului au fost copleșitoare și tragice. Anne Keast-Butler, șefa agenției britanice de informații GCHQ, a declarat recent că aproape 500.000 de ruși au fost uciși în conflict — iar mulți alții au fost răniți grav. Aceasta reprezintă o amenințare evidentă la adresa viitorului unei țări a cărei populație era deja în scădere înainte de război.
Dacă o victorie glorioasă ar fi fost la un pas distanță, aceste costuri ar fi putut părea suportabile. Însă Rusia se luptă acum în Ucraina de mai mult timp decât a luptat Uniunea Sovietică împotriva Germaniei în cel de-al Doilea Război Mondial. Încă nu a reușit să cucerească întregul Donbas, iar în aprilie rușii au pierdut efectiv teritoriu.
Această situație gravă dă naștere în prezent la semne vizibile de disidență în rândul elitei ruse, unii dintre aceștia punând chiar în mod deschis sub semnul întrebării războiul. Un articol foarte comentat a apărut recent în publicația de referință „Russia in Global Affairs”. Articolul susținea că obiectivul de a elimina guvernul pro-occidental de la Kiev era „fundamental imposibil de atins”, întrucât ar fi necesitat ocuparea integrală a Ucrainei. În schimb, se sugera că o pace negociată ar fi în interesul Rusiei.
Istoria Rusiei sugerează că Putin ar trebui să fie îngrijorat — nu doar în privința evoluției războiului, ci și în privința propriei poziții. Eșecurile militare ale Rusiei au dus adesea la schimbări radicale de orientare politică la Moscova. Înfrângerea suferită în Războiul Ruso-Japonez din 1905 a contribuit la apariția tulburărilor populare și la mișcările în favoarea unei monarhii constituționale. Eșecul din Primul Război Mondial a constituit contextul Revoluției Ruse. Demiterea lui Nikita Hrușciov din funcția de lider al Uniunii Sovietice în 1964 a fost strâns legată de eșecul său perceput în Criza rachetelor din Cuba. Războiul fără sfârșit din Afganistan a reprezentat o componentă importantă a stării de criză care a dus la prăbușirea Uniunii Sovietice.
Aceste precedente sugerează că un eșec în Ucraina ar putea duce cu ușurință la căderea lui Putin, care are acum 73 de ani. Însă identificarea mecanismului exact prin care ar putea fi înlăturat de la putere este mult mai dificilă.
Este puțin probabil ca protestele publice sau politica convențională să aibă succes. În anii 2011-2012, 2019 și 2021 au avut loc la Moscova proteste ample împotriva lui Putin, care au fost întâmpinate cu arestări în masă și violență. Liderii carismatici ai opoziției ajung, de obicei, să fie uciși sau să se exileze; Boris Nemțov a fost asasinat în apropierea Kremlinului în 2015. Alexei Navalnîi a murit în închisoare în 2024 — aproape sigur asasinat. În septembrie vor avea loc alegeri pentru Duma rusă, dar rezultatul nu este pus la îndoială.
Bărbații înarmați au șanse mai mari să-l răstoarne pe Putin decât civilii neînarmați. Revolta din 2023 condusă de Evgheni Prigojin, fondatorul grupului Wagner, a fost momentul în care Putin a fost cel mai aproape de a-și pierde puterea de când a devenit președinte al Rusiei în decembrie 1999. Dar revolta a eșuat, iar Prigojin a murit într-un accident de avion nu foarte misterios la scurt timp după aceea. De atunci, Putin s-a asigurat că deține un control strict asupra tuturor forțelor armate din țară.
Cu toate acestea, o divizare în cadrul elitei ruse pare în continuare cea mai probabilă cale de a scăpa de Putin. Ar fi nevoie de o masă critică de oameni care să fie de acord că războiul merge prost și că Rusia are nevoie ca acesta să se încheie. Acești oameni ar înțelege, de asemenea, că negocierea păcii cu Ucraina – și o apropiere de Europa – ar fi mult mai ușoară dacă la Kremlin ar exista o față nouă și o gândire proaspătă. Într-adevăr, guvernele europene ar trebui să facă acum tot posibilul pentru a transmite acest mesaj în cercurile de elită din Rusia.
Transformarea nemulțumirii elitelor într-o acțiune concretă menită să-l înlăture pe Putin nu este, însă, o chestiune ușoară. Probabil ar fi nevoie de cineva situat în vârful sistemului actual, care să aibă în spate forțe loiale. Dar, după cum subliniază Alexander Gabuev de la Carnegie Russia Eurasia Center, elita actuală „este formată din loialiști selectați cu grijă, beneficiari ai confruntării actuale, cu tone de kompromat asupra lor ca mijloc de descurajare, care nu comunică suficient între ei pentru a conspira [și] care se află cu toții pe listele de sancțiuni occidentale de mulți ani”. În aceste circumstanțe, rămânerea alături de Putin poate părea în continuare opțiunea mai sigură.
Este cu siguranță tentant pentru exilați și pentru cei din afară să-și lase judecata asupra viitorului lui Putin să fie influențată de dorințe deșarte. Obstacolele care stau în calea înlăturării sale rămân uriașe.
Și totuși, devine din ce în ce mai evident că Putin a pus țara sa pe o traiectorie nesustenabilă în Ucraina. Și, folosind o expresie des întâlnită pe piețele financiare — „Dacă ceva nu poate dura la nesfârșit, se va opri”.
Citește și:
Editor : A.M.G.
About the Author
