Vizitele președintelui ucrainean Volodimir Zelenski și premierului israelian Benjamin Netanyahu la Washington oferă o imagine sugestivă a schimbărilor care au loc pe scena geopolitică. Deși Statele Unite rămân principala putere militară și economică a lumii, relația celor doi lideri cu administrația Trump este marcată de incertitudine, iar evoluțiile recente arată o inversare surprinzătoare a influenței și a capitalului lor politic, se arată într-o analiză The Guardian.
Vizitele aproape simultane ale lui Benjamin Netanyahu și Volodimir Zelenski la Washington oferă o imagine neobișnuit de elocventă a unei lumi aflate într-o transformare profundă, desprinsă de certitudinile care au dominat politica internațională timp de decenii, arată analiza.
Unele lucruri rămân însă neschimbate. Statele Unite continuă să fie cea mai importantă putere militară și economică a lumii, iar pentru ambii lideri, o întâlnire la Casa Albă cu Donald Trump rămâne esențială atât pentru guvernele lor, cât și pentru războaiele pe care le duc.
În același timp, imaginea unei președinții americane dominante, pe care Donald Trump a încercat să o construiască, pare să se erodeze, în mare parte chiar din cauza stilului său imprevizibil de conducere. Deși președintele american ar putea privi liderii străini drept aliați obligați să-i confirme autoritatea, atât Netanyahu, cât și Zelenski sunt conștienți nu doar de propriile vulnerabilități, ci și de slăbiciunile interlocutorului lor de la Casa Albă.
Traiectorii politice opuse
Benjamin Netanyahu și Volodimir Zelenski au ajuns la Washington în momente politice diametral opuse.
Popularitatea premierului israelian s-a deteriorat considerabil după ce l-a convins pe Donald Trump să sprijine ofensiva împotriva Iranului, lansată în urmă cu cinci luni pe baza promisiunii că regimul de la Teheran se va prăbuși rapid – o estimare care nu s-a confirmat.
În lunile care au urmat, un Donald Trump tot mai dezamăgit l-a criticat public pe Netanyahu și a insistat că premierul israelian va fi nevoit, în cele din urmă, să accepte voința Washingtonului. Casa Albă a alimentat această imagine făcând publice, fără rezerve, tiradele pline de invective prin care președintele american îl critica pe liderul israelian.
Mai mult, Israelul a fost exclus din negocierile privind Iranul, iar poziția sa a fost ignorată în dosare importante, precum posibila vânzare de avioane de luptă F-35 către Turcia sau negocierile privind un acord nuclear cu Arabia Saudită.
În paralel, imaginea lui Netanyahu în opinia publică americană s-a deteriorat. Un sondaj realizat de The Economist și YouGov arăta că aproape jumătate dintre americanii chestionați considerau că premierul israelian ar trebui arestat la sosirea în SUA pentru presupuse crime de război.
Zelenski, într-un moment favorabil
În contrast, Volodimir Zelenski ajunge la Washington într-un moment de consolidare politică și militară.
În ciuda prognozelor inițiale ale administrației americane, Ucraina nu a fost învinsă de Rusia. Mai mult, țara a devenit unul dintre liderii mondiali în dezvoltarea și utilizarea dronelor militare, iar imaginea liderului ucrainean s-a schimbat inclusiv în rândul unor influențatori ai mișcării „Make America Great Again” (MAGA), care îl criticau dur în trecut.
În administrațiile americane tradiționale, Israelul și Ucraina ar fi fost considerați aliați naturali, iar liderii lor s-ar fi putut baza pe o primire călduroasă în Biroul Oval.
Este semnificativ faptul că vizitele celor doi au fost prilejuite de funeraliile senatorului Lindsey Graham, unul dintre cei mai vocali susținători republicani ai sprijinului militar atât pentru Israel, cât și pentru Ucraina. În actualul context politic american, astfel de politicieni reprezintă însă tot mai degrabă excepția decât regula.
Administrația Trump funcționează după alte reguli. Președintele ia decizii într-un mod profund personalizat și imprevizibil, iar nici Netanyahu, nici Zelenski nu pot anticipa cu certitudine cum vor decurge întâlnirile cu acesta. Nu este întâmplător faptul că niciunul dintre cei doi lideri nu și-a dorit prezența camerelor de filmat în timpul discuțiilor, arată The Guardian.
Trump încearcă să se retragă din Orientul Mijlociu
La începutul mandatului său, Donald Trump i-a oferit lui Netanyahu un sprijin aproape necondiționat, abandonând inclusiv practica administrațiilor precedente de a invoca protejarea civililor palestinieni sau libanezi atunci când își exprimau sprijinul pentru Israel.
Însă, confruntat acum cu o opinie publică tot mai critică, Trump încearcă să reducă implicarea Statelor Unite în Orientul Mijlociu. În acest proces descoperă însă că tocmai Israelul este unul dintre cei mai dificili parteneri atunci când vine vorba despre respectarea obiectivelor stabilite de Washington.
În ceea ce privește războiul din Ucraina, Donald Trump a rupt în mare măsură consensul tradițional al politicii externe americane.
Propunerile sale de pace au preluat adesea argumente promovate de Moscova, mergând până la ideea recompensării agresiunii ruse prin cedarea unor teritorii pe care Rusia nici măcar nu reușise să le cucerească militar.
Ucraina a schimbat calculele Washingtonului
Totuși, în loc să capituleze, Ucraina a demonstrat că poate continua lupta chiar și după reducerea substanțială a sprijinului militar american, bazându-se într-o măsură tot mai mare pe ajutorul european și pe propria industrie militară dezvoltată în timpul războiului.
În mod paradoxal, Zelenski începe să fie apreciat inclusiv de unele figuri influente din zona radicală a mișcării MAGA. Un exemplu este Lara Loomer, cunoscută în trecut pentru pozițiile favorabile Rusiei, care l-a intervievat recent pe liderul ucrainean și a cerut ceea ce a numit „claritate morală” în sprijinul acordat Kievului.
Ascensiunea lui Zelenski coincide cu declinul politic al lui Netanyahu, însă cei doi nu ajung la Washington de pe poziții egale.
Pentru liderul ucrainean, aproape orice reprezintă o îmbunătățire față de episodul din februarie 2025, când Donald Trump și vicepreședintele JD Vance au încercat să-l umilească în Biroul Oval, în fața camerelor de filmat, cerându-i recunoștință și acceptarea unei înfrângeri pe motiv că „nu mai avea nicio carte de jucat”.
Astăzi, Zelenski dispune de mai multe argumente politice decât atunci, însă acestea sunt departe de a-i garanta succesul în lipsa sprijinului american.
Obiectivul său imediat este unul modest: convingerea lui Donald Trump să susțină proiectul de lege privind sancțiunile împotriva Rusiei promovat de senatorul Lindsey Graham înainte de moartea acestuia.
În același timp, liderul ucrainean știe că reluarea ajutorului militar american la nivelul de odinioară este puțin probabilă.
Israelul rămâne principalul beneficiar al sprijinului militar american
Sistemele Patriot și alte echipamente pe care Ucraina conta pentru apărarea sa au fost utilizate în număr mare în Orientul Mijlociu, multe dintre ele fiind destinate protejării Israelului.
Refacerea stocurilor americane va necesita ani de zile
Astfel, chiar dacă Netanyahu traversează o perioadă dificilă în relația cu actuala administrație, angajamentul militar al Statelor Unite față de securitatea Israelului rămâne incomparabil mai puternic decât cel oferit Ucrainei.
Benjamin Netanyahu și Volodimir Zelenski au ajuns la Washington pe drumuri politice diferite și cu perspective foarte diferite. Totuși, cei doi împărtășesc aceeași concluzie: relația lor cu administrația Trump este profund imprevizibilă și se poate schimba radical de la o zi la alta, fără explicații clare și fără avertisment.
Într-o lume în care vechile certitudini geopolitice se destramă, nici Israelul, nici Ucraina nu mai pot considera sprijinul Washingtonului un dat, iar ambele state sunt obligate să își adapteze strategiile la un partener american tot mai greu de anticipat, concluzionează The Guardian.
Editor : C.A.
About the Author
