Este o îngrijorare la nivelul companiilor franceze care au investit în România. Aceasta vine dintr-un amestec de context internaţional volatil, instabilitate politică internă şi oboseală administrativă. Chiar şi aşa, toată lumea spune că vrea să rămână în ţara noastră, dacă reuşim să scăpăm de birocraţie şi dacă vom activa mai des dialogul public-privat. Nicolas Richard este preşedintele Camerei de Comerţ, Industrie şi Agricultură a Franţei în România şi ne dă mai multe detalii despre toate aceste chestiuni.
Cristina Cileacu: Nicolas Richard, președintele Camerei de Comerț, Industrie și Agricultură a Franței la București, bine ați venit la Pașaport diplomatic!
Nicolas Richard: Bună ziua, Cristina! Bună ziua tuturor.
Cum s-a schimbat România în 30 de ani
Cristina Cileacu: Aș vrea să începem cu faptul că facem acest interviu pentru că aniversați 30 de ani de când sunteți în România, ca instituție, și să-mi spuneți cum s-a schimbat România în acesta în acești 30 de ani, din perspectiva unui francez care știe România din perioade mai puțin bune.
Nicolas Richard: Ce să zic, este greu să încerc să rezum cei treizeci de ani. Într-adevăr, cred că România s-a transformat, pur și simplu s-a transformat. O parte din această transformare este legată de trecerea, câteodată dureroasă, de la o economie închisă la ceva mult mai deschis, dar a venit și cu partea bună, unde am văzut că România s-a adaptat. A fost credibilă când a intrat in Uniunea Europeană, în NATO, în structurile care dau un fel de busolă când trebuie sa vedem unde vrem sa mergem.
Și într-adevăr, în acești treizeci de an, investiții străine, dar și cele franceze au contribuit și la modernizarea României, la standarde de lucru, la standarde de calitatea vieții. Și cred că da, este o altă paradigmă. Asta nu înseamnă că drumul este roz și nu avem încă mult de făcut, dar după treizeci de ani, sentimentul meu cel puțin, este că adaptabilitatea oamenilor este o dovadă de reziliența. Și ce contează foarte mult acum este acest cuvânt, reziliență, faptul că putem privi viitorul cu optimism, cu optimism, dar fară naivitate.
Investitorii: salvatori sau profitori?
Cristina Cileacu: Vorbim despre investiții franceze în România și Franța este al treilea cel mai mare investitor la nivelul țării. Doar că, între timp, în acești treizeci de ani despre care vorbim, s-a trecut cumva în opinia publică de la ideea că investitorii sunt salvatori, la ideea că investitorii sunt profitori și că profiturile pe care le fac companiile străine în România ajung, desigur, oriunde în altă parte, nu aici, nu în România. Cum puteți combate această idee?
Nicolas Richard: Da, din păcate, într-adevar este o narațiune acum. În general, ce spun este că atunci când o multinațională decide să investească în România, de fapt devine o companie din România. Asta înseamnă că avem un acționar care este altundeva, dar ce facem este în România și asta este valabil pentru tot: taxe și așa mai departe, evident. Dar este și legat de cum putem crea un ecosistem cu subcontractori, cu clienți, cu partea civilă a societății. Și cred că poate nu toată lumea înțelege asta, dar se vede totuși că, cu investiții străine am reușit, să dezvoltăm România. Si ce-i important este și faptul că mulți au stat, adică nu venim aici pentru a da lovitura. În general venim aici pentru a construi ceva, asta înseamnă că an de an investim în continuare.
Investesc francezii în vreme de criză?
Cristina Cileacu: În România actuală, care trece prin tot felul de crize, crize sunt permanent, dar acum par să se acutizeze, tocmai pentru că vorbim de un context internațional care vine pe deasupra acestor crize interne, ar mai fi la fel de dispuse companiile franceze pe care le reprezentați să investească aici sau rămân doar ca să aibă această prezență continuă și mai puțin cu investițiile?
Nicolas Richard: Noi am profitat de faptul că sărbătorim treizeci de ani pentru a face și un sondaj despre cum este percepută România, pentru a avea și o privire în urmă, la tot ce s-a întâmplat în treizeci de ani, dar și, într-adevăr, care este percepția de azi asupra contextului nostru, context care nu este numai intern, dar este și extern. Și cred că avem două elemente mai puțin pozitive, două elemente pozitive. Cele mai puțin pozitive sunt legate de îngrijorare, evident. Toată lumea este îngrijorată.
Este îngrijorată din cauza contextului internațional, volatilităţii, impredictibilităţii și așa mai departe. Contextul nostru, intern, politica evident nu este cea mai sigură, să spunem, și evident, asta contează. Al doilea lucru mai puțin pozitiv este faptul că simțim un fel de oboseală, în continuare mai avem de gestionat ceva care nu este gestionat până la capăt. Deci astea sunt cele două lucruri mai puțin pozitive. Cel pozitiv, și asta m-a surprins, este că în continuare este optimism când vorbim cu investitorii. Toată lumea a răspuns că în viitor compania lor va exista în România. Și asta este foarte legat de optimismul de a privi viitorul și cred că, contează foarte mult.
Mulți au trăit și momente complicate în trecut și probabil că reziliența asta ajută pentru a privi cu un pic de optimism viitorul. Dar nu este un optimism, așa, naiv, este un optimism legat de un alt sentiment, care se numește speranță. Speranța că totuși putem, putem dezvolta business-ul, România, societatea, dar este un pic condiționat, condiționat de un adevărat dialog public-privat, este condiționat de o maturitate pentru a găsi soluții pragmatice. Deci este un mix între cele două.
Dialogul public-privat, după 30 de ani
Cristina Cileacu: Cum s-a transformat această parte, apropos de dialogul public-privat, în acești treizeci de ani? Pentru că sunt în România companii franceze care au investit de treizeci de ani încoace și, bineînțeles, România, sper că a schimbat și ea condițiile pentru investitori sunt mai lejere acum, sunt mai simplu de pus în practică?
Nicolas Richard: Întodeauna cred că a fost un dialog destul de constructiv între mediul privat și mediul public, să-i spunem. Chiar dacă în ultimii ani am văzut că s-au luat niște decizii fără prea mult timp de consultare. Și de fapt aceasta este ce doare un pic, câteodată, pentru că noi, ca mediu privat, vrem să contribuim și noi cu un punct de vedere. Poate nu este cel mai bun, poate nu este cel mai potrivit, dar este pentru a pune în perspectivă niște lucruri și în general, ce lipsește este un studiu de impact.
Indiferent de politica ta publică, trebuie să vezi dacă asta va avea un impact sau care vor fi rezultatele. Și cred că putem fi văzuti și putem să fim credibili ca un partener de dialog pentru statul român. Asta a fost întotdeauna, este în continuare, numai că vezi, când numărul de miniștri se schimbă prea des în comparație cu numărul de CEO pe care îi avem din țară…
Companiile se adaptează la viitor
Cristina Cileacu: Ati folosit cuvântul reziliență de câteva ori până acum și în studiul despre care vorbeați, făcut de Camera de Comerț Franceză, reiese că 56,9% dintre companiile care sunt membre mizează pe agilitate organizațională, iar 41,8% pe eficientizarea costurilor. Dacă ar fi să vorbim în limbaj simplu, ce înseamnă asta? Ne gândim la amânări de investiții, la înghețarea angajărilor, la tăieri de costuri?
Nicolas Richard: Este clar că trăim un moment în care inflația lovește pe toată lumea și trebuie să vedem cum putem lupta pentru a trece dintr-un model unde România era considerată un fel țară care are costuri mici, un fel de valoare adăugată. Deci asta este, după mine, ce trebuie să facem pentru a transforma și mai mult România. Și asta va fi evident lovit și de tot ce ține de inteligența artificială. Deci nu este ca și cum avem un plan și planul asta nu este totuși lovit și de ce se întâmplă și din punct de vedere tehnologic.
Evident, trebuie să ne pregătim pentru a vedea cum o să trăim cu toții cu inteligența artificială. Asta înseamnă că trebuie să fim prudenți. Dar optimismul pe care l-am menționat înainte este important, pentru că, la fiecare evoluție, câteodată te sperii sau ești așa, mai prudent, într-un sens nepotrivit. Eu cred că trebuie să fim prudenți, în sensul bun al cuvântului și va fi un mix probabil între a eficientiza ce facem, probabil o parte este legată de angajați, adică trebuie să fim siguri că avem productivitate, dar în același timp, cred că poate să fie și o sursă de dezvoltare. Și dacă combinăm mixul ăsta într-un mod potrivit, cred că este ok.
Cine pregătește angajații de mâine
Cristina Cileacu: Companiile franceze prezente în România, mai ales cele care au legătură cu tehnologia, se implică și în pregătirea viitorilor angajați? Mă refer la colaborări cu universități, mă refer la training-uri pe care le pot face pentru a atrage acești tineri înspre zona de tehnologie.
Nicolas Richard: Ieri am avut un Consiliu de Administrație al Camerei, aici, și am discutat despre asta, despre cum putem contribui și noi, Camera Franceză, la demistificarea unor lucruri, pentru a fi siguri că putem fi și o punte între generații și așa mai departe. Suntem parte dintr-un ecosistem unde avem firme extrem de mari, firme mari și IMM-uri. Și avem o echipă, să-i spunem, între Ambasada Franței, Frenc Tech, Business France și încercăm să fim o punte pentru a găsi un mod de a trece prin aceste crize, dar și prin a încerca să găsim soluții pragmatice.
Barierele pentru investiții
Cristina Cileacu: Vorbim despre investiții. Asta înseamnă, desigur, bani. În momentul în care vorbim despre bani, oriunde în lume, nu doar în România, vorbim și despre corupție. În ce măsură Camera de Comerț Franceză poate să ajute companiile care se lovesc, în momentul în care vin în România cu investiții, de această problemă?
Nicolas Richard: În aceste sondaje au fost identificate niște obstacole pe care le avem când încercăm să promovăm România pentru noi investiții. Maturitatea politică și legislativă a fost punctată, tot ce ține de birocrație sau un exces de birocrație pe care îl avem și pentru mine asta este foarte legat de corupție. Eu cred că, într-adevăr, dacă putem să avem o digitalizare care de-facto va elimina straturi de timp, atunci probabil putem lupta ca să avem un mod de a acționa mult mai bine.
Cristina Cileacu: Mai direct și din perspectiva dumneavoastră, de lider al unei companii care lucrează totuși cu statul român și care interferează mai mult cu statul român, vi se pare că urmăm această direcție sau doar spunem că o urmăm și se oprește, din nou, undeva?
Nicolas Richard: Cred că s-au făcut niște pași, nu sunt suficienți. Este clar că atunci când vorbim de e-factura este evident un pas bun pentru a încerca să vedem unde avem un deficit de TVA. Cred că trebuie să mergem mult mai departe și nu trebuie să inventăm ceva. Trebuie să vedem ce s-a întâmplat în alte țări, în ţările baltice, de exemplu, sau ce s-a întâmplat în Polonia. Cred că și tehnologia ne poate ajuta enorm de mult. Deci răspunsul este da, s-au făcut niște pași, nu sunt destui.
România și Polonia, competiție regională
Cristina Cileacu: Și pentru că ați menționat țările baltice, Polonia, revin și la regiunea unde suntem. Concurența este foarte mare în momentul de față, tocmai pentru că vorbim de un context geopolitic sofisticat și imprevizibil. Cum face față România din această perspectivă, când ne uităm în jur și vedem că alții au poate condiții mai bune, sau mai simple, sau mai digitalizate, dacă vorbim de țările pe care le-ați menționat.
Nicolas Richard: Avem genul acesta de discuție între investitori, pentru că, în general, multinaționalele sunt prezente peste tot și atunci este un fel de referință. Și într-adevăr, azi cel mai mare concurent, după mine, este Polonia. Polonia este o țară foarte mare, care este o țară care a folosit cu cap bani europeni, care a investit în infrastructură. Eu cred că avem mult de copiat, hai să spunem, ce au făcut cei din Polonia. În același timp, cred că totuși noi avem niște avantaje care sunt structurale. Și primul avantaj este sau primul asset, cum spun englezii, sunt oamenii.
Probabil nu realizăm destul că adaptabilitatea oamenilor aici este mult mai ridicată decât altundeva. Și este un mix între a se adapta repede și o curiozitate naturală pentru a învăța. Și cred că asta face o diferența uriașă. Al doilea lucru este faptul că deschiderea este mult mai ușoară, este mult mai vizibilă in România, chiar dacă există o narațiune despre multinaționale și așa mai departe. Sincer.
Cristina Cileacu: Vă referiți la deschiderea de la nivelul oamenilor.
Nicolas Richard: Da, da. Adică, te duci în Franța, e foarte greu să fii în centrul Franței și să găsești un om care va vorbi altceva decât franceza. În România asta nu există. Vorbim mai multe limbi, suntem deschiși pentru a vorbi engleză, dar nu numai. Deci este o deschidere naturală și asta este foarte importantă. Deci, tot ce este legat de oamenii. Dar avem și niște avantaje structurale, dacă vorbim de situarea geografică. Este clar că suntem într-o geografie care este strategică din mai multe puncte de vedere, dar în sine avem și un potențial turistic extrem de mare. Avem o agricultură care ar trebui să performeze, avem un sector energetic care este cel mai diversificat, avem resurse. Dar, repet, sunt două lucruri care fac diferența: oamenii și sensul de a se adapta.
Agricultură cu perspective
Cristina Cileacu: Ați pomenit agricultura și pentru că sunteți francez, Franța este o țară extrem de importantă și puternică în acest domeniu. Cum vi se pare că a evoluat din nou, din perspectiva unui francez care trăiește de mult în România, acest domeniu, unde pare că suntem mai puțin performanți.
Nicolas Richard: Eu îmi amintesc foarte bine prima dată când am gustat un vin din România. Asta era în ’99.
Cristina Cileacu: Era rău.
Nicolas Richard: Și sincer nu era cel mai bun. Acum avem niște vinuri extrem de bune în România și asta înseamnă că s-a profesionalizat agricultură. Și cred că, evident, unii au investit și au venit și cu o nouă au o mentalitate care i-a ajutat foarte mult. Și cred că nu este sfârșit de drum. Cred că avem un potențial mai mare și cred că putem să facem legături între mai multe sectoare. Dacă luam în cazul agriculturii, agricultura poate să fie și o sursă de biogaz, biometan. Deci, dacă privim un pic într-un lanț mai larg, cred că agricultura este un set extrem de important pentru România, s-a dezvoltat foarte mult și se poate dezvolta și mai mult.
Cristina Cileacu: Și considerați că la noi începe să apară această viziune de a privi o resursă din mai multe perspective, astfel încât să o multiplicăm?
Nicolas Richard: Aici mai avem de lucru. Când vorbim de economia circulară, câteodată este văzută ca un slogan. Noi trebuie să transformăm asta într-o realitate și repet, aici putem profita de cei care au făcut asta și altundeva. Și Polonia a făcut asta destul de bine. Trebuie să profităm de ce s-a întâmplat altundeva pentru a vedea cum se poate replica în România.
Reconstrucția Ucrainei și rolul României
Cristina Cileacu: Vorbeam de geografia strategică a României și pentru că suntem la graniță cu un război care încă nu are un sfârșit și nici nu se întrevede prea curând, sunt interesate companiile franceze care au deja investiții aici, să contribuie la reconstrucția Ucrainei? Se dezvoltă planuri în acest sens cu România?
Nicolas Richard: Probabil că da. Este un mix între a privi o zonă care azi este plină de risc și este o zonă care ar putea să fie o noua zona de dezvoltare pentru Europa. Și aici iarăși suntem în competiție cu Polonia, sincer, dar cred că într-adevar România are un rol extrem de important pentru zonă.
Rețeta pentru următorii 30 de ani
Cristina Cileacu: Și dacă ar fi să vă adresați autorităților din România din perspectiva Camerei Franceze de Comerț, pentru următorii 30 de ani, pentru că acum aveți doar 30 de ani, ce sfaturi le-ați da sau ce sugestii? Ca să nu pară că sfătuim pe cineva și dăm lecții.
Nicolas Richard: Sincer, sunt poate trei lucruri. Primul lucru este crearea de condiții. Eu cred că sectorul privat în România, și aici nu mă refer numai la Camera Franceză sau investitorii francezi, este extrem de dinamic. Deci, dacă creăm condițiile, se poate multiplica și aici revin cu birocrația, cu digitalizarea și așa mai departe. Al doilea lucru este construcţia unui plan industrial. Adică și aici, repet, trebuie să folosim ce există în România ca atu.
Noi avem niște atuuri care sunt fac diferența în comparație cu alții. Dar trebuie să alegem bateriile care vor face diferența în viitor. Deci trebuie un plan industrial bine țintit. Pentru că nu vom face tot, noi trebuie să vedem ce va face diferența in viitor. Și al treilea lucru este să nu uităm educația. Noi trebuie să fim siguri că continuăm să fim un motor educațional foarte bun. Asta este. Vorbeam de oameni noi, este și foarte legat de educație. Noi trebuie să fim siguri că putem avea liderii de mâine, da, crescuti în școală, în universitate, în mediul privat.
Cristina Cileacu: Îmi place că întotdeauna spuneți noi, deși sunteți francez și vorbiți bine româna, vă adresați ca și cum sunteți român. Nicolas Richard, vă mulțumesc foarte mult pentru acest interviu.
Nicolas Richard: Mulțumesc și eu!
About the Author
