De două ori pe zi, Liubov Martynenko părăsește secția de maternitate subterană unde lucrează în Herson și se deplasează cu ambulanța pentru a ridica porțiile de mâncare de la un alt spital situat în „zona roșie” a orașului ucrainean, în apropierea râului Dnipro și a forțelor ruse aflate pe malul celălalt. Pe 4 iunie, puțin înainte de prânz, vehiculul a intrat, ca de obicei, în incinta spitalului clinic Luchansky, dar Martynenko, care lucrează și ca moașă, a auzit un sunet ciudat în aer. „Zboară!”, a țipat șoferul, când și-a dat seama că în apropiere se afla o dronă, relatează The Guardian.
„Era atât de aproape, la doar câțiva metri distanță, o cutie zburătoare cu un ochi negri”, a declarat ea pentru sursa citată.
Șoferul a dat brusc înapoi, iar drona s-a îndreptat cu viteză spre ei, lovind lateral ambulanța și explodând. Dezorientată de impactul exploziei, Martynenko a intrat în fugă într-o clinică din apropiere, strigând că șoferul a murit. Ambii au supraviețuit însă, fiind tratați pentru răni ușoare provocate de șrapnel și pentru comoție cerebrală.
Vehiculul, o donație din Italia, era marcat clar cu inscripția „ambulanza” și avea o cruce roșie pe plafon – simbolul legal recunoscut la nivel internațional al protecției și neutralității. Martynenko purta o vestă antiglonț roșie, folosită adesea de personalul medical de pe linia frontului pentru a fi recunoscut.
„Dacă nu ar fi fost reacțiile rapide ale șoferului, drona ar fi lovit partea din față a vehiculului și probabil am fi murit”, a spus ea. „Operatorii ruși au atacat chiar în incinta spitalului – și nici nu este prima dată când acesta este ținta unui atac”.
Incidentul se înscrie într-o tendință tot mai pronunțată de atacuri asupra personalului medical și a infrastructurii sanitare din zonele de conflict. De la Sudan la Myanmar, Republica Democratică Congo și Afganistan, numărul acestor incidente s-a dublat cu mult la nivel global începând din 2021.
Pe fondul invaziei Rusiei în Ucraina din 2022 și al războiului purtat de Israel în Gaza în 2023, cifrele au atins un nivel maxim în 2024, dar s-au menținut la un nivel istoric ridicat, cu peste 2.500 de incidente documentate anul trecut în 33 de țări, potrivit Safeguarding Health In Conflict.
Un top 10 țări cu cel mai mare număr de lucrători din domeniul sănătății uciși începând din 2021 arată astfel, conform Insecurity Insight și Safeguarding Health in Conflict Coalition: Palestina (811), Liban (569), Ucraina (482), Sudan (230), Myanmar (176), Afganistan (101), Republica Democrată Congo (97), Siria (82), Etiopia (77) și Iran (58).
De când Israelul a lansat o nouă ofensivă în Liban, în luna martie, s-au înregistrat 247 de incidente care au afectat sistemul de sănătate și 148 de lucrători medicali au fost uciși în această țară, în ciuda încetărilor repetate ale focului, potrivit organizației Safeguarding Health In Conflict. Luna trecută, în doar o săptămână, trei spitale au fost lovite în sudul Libanului, personalul medical reprezentând cea mai mare parte dintre cei 150 de răniți.
Conform dreptului internațional, spitalele, personalul medical și răniții beneficiază de o protecție specială. Acesta a fost unul dintre principiile fundamentale ale primei Convenții de la Geneva din 1864 și a fost reafirmat în urmă cu 10 ani, când Consiliul de Securitate al ONU a adoptat o rezoluție prin care condamna astfel de atacuri.
În practică, însă, aceste măsuri de protecție sunt erodate treptat. Atacurile asupra sistemului de sănătate au devenit atât de frecvente, încât unii experți consideră că actorii statali le utilizează în mod curent ca armă de război.
„Dacă nu se pot proteja nici măcar spitalele, care reprezintă prima linie de apărare umanitară, atunci acest lucru va duce la prăbușirea întregului drept internațional”, a spus Rohini Haar, medic de urgență care predă cursuri despre drepturile omului la Universitatea din California, Berkeley. „Cred că asistăm chiar acum la acest lucru”.
Anul trecut, sursa citată a vizitat trei maternități aflate în prima linie de front din Harkov, Sloviansk și Herson – secția în care lucrează Martynenko –, unde femeile erau nevoite să nască în subsoluri, în timp ce deasupra lor survolau drone și în apropiere se auzeau explozii.
În ultimii ani, marea majoritate a atacurilor au fost comise de actori statali, care invocă din ce în ce mai des argumentul „dublei utilizări” pentru a-și justifica acțiunile. Doi dintre cei mai mari vinovați, Rusia și Israel, susțin că spitalele sunt folosite în scopuri militare, dar nu fac publice decât puține dovezi care să le susțină afirmațiile.
Avocații susțin însă că această lacună legată de „utilizarea duală” nu legitimează aceste atacuri, deoarece dreptul internațional impune ca ținta să fie verificată ca obiectiv militar, ca orice prejudiciu să fie proporțional și ca avertismentele de evacuare să fie transmise în prealabil.
Cu toate acestea, nu a existat niciodată o condamnare separată pentru un atac asupra personalului medical în instanțele internaționale. Acestea au apărut doar în cadrul unor acuzații mai ample de crime de război, precum cele aduse împotriva comandanților sârbi bosniaci Stanislav Galic și Dragomir Milosevic în legătură cu asediul orașului Sarajevo.
Acest lucru se înscrie într-un context mai larg de lipsă a aplicării legii în cazul crimelor de război, ceea ce permite statelor și grupurilor armate să acționeze practic fără a fi trași la răspundere.
S-a schimbat și natura războiului. Dronele și atacurile aeriene de la distanță lovesc cu putere orașele și schimbă noțiunea de câmp de luptă delimitat, țintele militare fiind redefinite ca orice element care ar putea contribui la menținerea capacității unei forțe.
Costul acestor atacuri este devastator pentru populația civilă. Adesea, acestea sunt urmate de o serie de decese care ar fi putut fi evitate, din cauza lipsei asistenței medicale de urgență și a întreruperii îngrijirilor medicale de rutină, precum și din cauza faptului că oamenii nu mai merg la spital de frică. Acest lucru duce la nașteri fără asistență medicală, la o creștere a numărului de îmbolnăviri care ar fi putut fi prevenite și la apariția unor focare de boli, odată cu întreruperea campaniilor de vaccinare.
Experții medicali avertizează că repercusiunile pot dura zeci de ani, mai ales atunci când personalul calificat își pierde viața.
Liz Harding, reprezentantă a organizației umanitare Medici fără Frontiere, a afirmat: „În prezent, organizațiile umanitare și spitalele sunt practic nevoite să justifice de ce nu ar trebui să fim ținta atacurilor, în loc ca cei care lansează atacurile să fie obligați să dea explicații”.
După două săptămâni de concediu, Martynenko s-a întors la muncă, ridicând de două ori pe zi mese de la Luchansky pentru pacienții de la secția de maternitate, dar trăind mereu cu teamă. Imaginile de pe camerele de supraveghere ale atacului par să arate că ambulanța a fost lovită la puțin mai mult de un metru distanță de craterul lăsat de o explozie anterioară.
„Mi-e frică să merg la serviciu după atac, mai ales când aud orice fel de zgomot asemănător unui bâzâit”, a afirmat ea. „Totuși, trebuie să-mi fac treaba”.
Citește și:
Editor : A.M.G.
About the Author
