Municipiul Constanța a primit din partea Fitch Ratings calificativul „BBB-”, cu perspectivă negativă, același nivel la care este evaluată și România. La prima vedere, informația poate părea una care interesează doar piețele financiare. În realitate, ratingurile acordate administrațiilor locale sunt importante pentru orice oraș care vrea să atragă bani pentru investiții, întrucât influențează încrederea investitorilor și costul la care acesta se poate împrumuta. Adrian Codîrlașu, președintele CFA România, a explicat pentru Digi24.ro de ce doar unele municipii solicită astfel de evaluări, ce analizează agențiile de rating și de ce calificativul unui oraș nu poate depăși, în practică, ratingul acordat României.
Constanța este unul dintre puținele municipii din România evaluate de Fitch. În acest an, agenția a mai publicat evaluări pentru București, Oradea, Brașov și Buzău, toate având calificativul „BBB-”, cu perspectivă negativă. Deși ratingul final este același, fiecare administrație locală este analizată separat, în funcție de situația financiară, nivelul datoriei, capacitatea de rambursare și planurile de investiții.
Ratingul nu este o „notă” pentru administrația locală
Puțini știu însă că un rating acordat de Fitch nu reprezintă o evaluare a modului în care este administrat un oraș și nici un clasament între municipii. În realitate, ratingul este un instrument financiar destinat investitorilor. El este folosit, în principal, atunci când o administrație locală vrea să se finanțeze prin emiterea de obligațiuni municipale, adică să împrumute bani direct de pe piața de capital pentru a finanța investiții.
Investitorii care cumpără aceste obligațiuni vor să știe cât de probabil este ca orașul să își ramburseze datoria la timp. Tocmai aici intervine rolul unei agenții de rating.
„Ce arată ratingul? Ratingul se traduce într-o cifră. Cifra aceea se numește PD, Probability of Default, și arată care este probabilitatea ca, în următoarele 12 luni, emitentul unei obligațiuni să intre în default. Asta arată ratingul. Cine îl cere? Cel care vrea să emită obligațiunea trebuie să știe la ce preț, la ce dobândă, la ce rată de dobândă. Pentru că ratingul arată acest risc de faliment și, automat, dobânda este corelată cu riscul. Oriunde în finanțe, randamentul și riscul sunt strâns corelate. Adică un risc mare duce la o dobândă mare sau la un randament mare”, a explicat Adrian Codîrlașu pentru Digi24.ro.
Codîrlașu spune că ratingul îi ajută și pe investitori să compare mai ușor obligațiunile disponibile pe piață și să stabilească dacă dobânda oferită compensează riscul asumat.
„Eu, dacă am două bonduri, unul dă 5% dobândă, altul 7% dobândă, trebuie să mă decid cum le evaluez, dacă sunt corect sau nu prețuite. Și cum fac asta? Având ratingul. Deci, practic, pentru un investitor serios, fără rating nu are sens investiția într-un bond”, a explicat acesta.
De ce doar câteva municipii din România au un rating Fitch
Spre deosebire de ratingul suveran al României, care este urmărit de piețele financiare internaționale, ratingurile administrațiilor locale nu sunt acordate automat tuturor municipiilor. În cele mai multe cazuri, evaluarea este solicitată chiar de emitent și este plătită de acesta.
„Ratingul este cerut de emitent înainte de emisiunea obligațiunii și este plătit de acesta. Și costă, nu este ieftin. Este, practic, un audit independent realizat de o agenție de rating asupra situației financiare prezente și, mai ales, viitoare. De ce? Pentru că obligațiunea are cinci-zece ani maturitate. Pe mine, ca investitor, mă interesează care sunt perspectivele pentru următorii zece ani ale acelei entități, pentru că vreau să îmi primesc înapoi banii cu care am creditat-o. Și cine îmi spune asta? Cineva independent: agenția de rating. De aceea, ca investitor, în opinia mea, nu aș investi în ceva care nu are rating”, a explicat președintele CFA România.
Acesta este și motivul pentru care nu toate municipiile aleg să solicite un rating. Dacă o administrație locală nu intenționează să emită obligațiuni sau să atragă investitori instituționali, este posibil să nu considere necesară o astfel de evaluare.
Un exemplu este Clujul, care a avut în trecut un rating Fitch, însă acesta a fost retras după încheierea contractului cu agenția.
„Nu au mai vrut cei de la Cluj să plătească. Clujul a cerut retragerea ratingului, când a încheiat contractul pe care îl avea cu Fitch, și apoi ratingul a fost retras”, spune Codîrlașu.
Economistul a transmis însă că, din perspectiva investitorilor, retragerea unui rating poate ridica întrebări dacă emitentul are încă obligațiuni pe piață.
„Practic, emitentul nu mai vrea ratingul. Întrebarea pe care automat mi-o pun eu, ca investitor, este: de ce nu mai vrea emitentul să arate care este situația lui financiară, calculată de cineva independent? Asta este prima întrebare care îmi vine în minte atunci când cineva își retrage ratingul: ce are de ascuns? Poate nu mai vrea să emită bonduri și atunci are sens. Dar dacă are bonduri emise și nu mai vrea rating, atunci, pentru mine, este un mare semn de întrebare”, a explicat acesta.
Ratingurile nu sunt acordate o singură dată. Potrivit președintelui CFA România, ele sunt actualizate anual sau semestrial, în funcție de calendarul stabilit între agenția de rating și emitent. Acesta este motivul pentru care municipiile nu primesc toate evaluările în aceeași perioadă. De exemplu, București, Brașov, Buzău și Oradea au fost evaluate în luna aprilie a acestui an, în timp ce analiza pentru orașul Constanța a fost publicată în 6 august.
Ce analizează, de fapt, Fitch înainte să acorde un rating
Procesul este mult mai complex decât analiza nivelului datoriei. Agenția evaluează stabilitatea veniturilor, flexibilitatea administrației de a-și ajusta taxele și cheltuielile, lichiditatea, structura datoriei, expunerea la riscuri și capacitatea de a rambursa împrumuturile pe termen lung.
În analiza publicată, Fitch descrie Constanța drept principalul port al României la Marea Neagră, cu aproximativ 300.000 de locuitori. Agenția a apreciat că economia diversificată și rata șomajului, de 2,4% în 2025, sub media națională de 3,3%, contribuie la profilul economic stabil al municipiului.
Totodată, a apreciat că veniturile municipiului sunt stabile și că administrația își poate susține planul de investiții estimat la aproximativ 3,6 miliarde de lei. În același timp, agenția a atras atenția că 87% din datoria orașului are dobândă variabilă, ceea ce îl expune la creșterea ratelor de dobândă, iar 61% din datorie este denominată în euro, ceea ce adaugă și un risc valutar.
Fitch a estimat că raportul dintre datoria netă și capacitatea de rambursare va rămâne sub patru ori în perioada 2026-2030 și a încadrat profilul financiar al municipiului în categoria maximă „aaa”.
De menționat este și faptul că Fitch nu acordă un singur calificativ, ci două evaluări distincte, cu semnificații diferite. Prima este Standalone Credit Profile (SCP), care măsoară puterea financiară proprie a orașului, fără a lua în calcul constrângerea impusă de ratingul statului.
În cazul Constanței, SCP este „a-”, peste ratingul final acordat municipiului.
A doua evaluare este Issuer Default Rating (IDR), adică ratingul efectiv al emitentului. Acesta este calificativul folosit de investitori și, în practică, nu poate depăși ratingul suveran al României.
„Se poate în teorie, dar, în practică, rar se întâlnește. Și, într-adevăr, când o agenție de rating vine cu o decizie pentru țară, apoi, automat, dacă ratingul țării este modificat, sunt modificate și ratingurile companiilor, orașelor, municipiilor sau altor entități din țara respectivă care au rating de la acea agenție”, a explicat Adrian Codîrlașu.
Acesta este motivul pentru care București, Constanța, Oradea, Brașov și Buzău au același calificativ final, chiar dacă situația lor financiară nu este identică.
De ce contează toate acestea pentru locuitorii unui oraș
Pentru majoritatea oamenilor, un rating Fitch pare o informație care îi privește doar pe investitori. În realitate, el poate avea efecte indirecte asupra proiectelor finanțate de administrația locală. Cu cât un municipiu este perceput ca fiind mai sigur din punct de vedere financiar, cu atât are șanse să se împrumute la costuri mai mici.
În schimb, dacă investitorii consideră că riscul este mai ridicat, vor cere dobânzi mai mari. Aceste costuri se reflectă ulterior în bugetul local, deoarece o parte mai mare din venituri trebuie direcționată către plata dobânzilor și rambursarea împrumuturilor, ceea ce poate reduce resursele disponibile pentru alte investiții.
De ce contează și ratingul României
Ratingurile administrațiilor locale sunt strâns legate de calificativul acordat statului român. Fitch a precizat în analiza orașului Constanța că o eventuală retrogradare a României s-ar reflecta și în ratingul municipiului.
Adrian Codîrlașu spune că, în practică, investitorii se uită, de regulă, la cel mai slab calificativ acordat de marile agenții de rating.
„Investitorii se uită, de regulă, la cel mai mic rating dintre cele trei, pentru că aceasta este o abordare prudentă. Să spunem că două agenții acordă calificativ investment grade, iar una non-investment grade. Un investitor prudent va lua în calcul calificativul non-investment grade. Practic, fiecare investitor își va utiliza propriile proceduri. Dacă, de exemplu, prin lege nu are voie să investească în instrumente non-investment grade, cum este cazul fondurilor de pensii din România, care nu au voie să se expună pe junk, cu singura excepție în care emitentul este statul român, atunci automat, dacă România este retrogradată vreodată, acel investitor trebuie să plece, pentru că legea îi spune că nu are voie. Sau un investitor poate avea propriile proceduri interne prin care spune: Nu avem voie să investim în junk, indiferent cine acordă acel calificativ. Altul poate spune: Eu folosesc doar S&P și pentru mine relevant este ratingul S&P. Dar, odată ce ajungem cu cel puțin un rating în junk, vor apărea probleme. Mulți ne vor considera junk doar pentru că o singură agenție ne-a retrogradat”, a explicat economistul.
În cazul municipiilor, mecanismul este similar. Deși situația lor financiară poate fi solidă, calificativul final rămâne influențat de percepția asupra riscului de țară și de încrederea pe care investitorii o au în economia României. Acesta este motivul pentru care o decizie aparent tehnică, precum un rating acordat unui oraș, poate avea efecte asupra costului finanțării unor investiții locale și, indirect, asupra dezvoltării comunității.
Întrebat ce se așteaptă de la evaluarea Moody’s pentru România, așteptată vineri, Codîrlașu a spus că, în opinia sa, șansele sunt în prezent 50-50 între menținerea calificativului și o eventuală retrogradare.
„Săptămâna trecută, referitor la evaluarea Fitch, am spus că sunt șanse de 60 la 40 să ne mențină ratingul. Acum, pentru mine, este 50-50. Faptul că Fitch a simțit nevoia să introducă acel paragraf în care spunea că, de fapt, opinia lor inițială a fost alta și că autoritățile române au făcut apel reprezintă o înrăutățire față de raportul precedent. Formal, România este încă investment grade, dar fiecare poate interpreta acel pasaj diferit”, a explicat economistul pentru Digi24.ro.
About the Author
