Înainte de alegerile parlamentare din Rusia, singurul partid care ar putea fi numit „de opoziție”, Iabloko, a fost exclus din cursă și unul dintre cei mai importanți membri ai săi a fost trimis după gratii pentru că ar fi răspândit „informații false” despre armata rusă, în timp ce un alt politician rus care se opune războiului din Ucraina a fost forțat să fugă din țară. Dar, ce demonstrează de fapt această nouă campanie de represiune – puterea totalitară a Kremlinului sau fragilitatea sa? Și ar putea ea să dea naștere unei noi generații de activiști anti-război, ce vor urma exemplul sutelor de ruși ieșiți în stradă pentru a protesta împotriva excluderii partidului Iabloko?
Partidul Iabloko a ocupat dintotdeauna o poziție de mijloc în rândul opoziției anti-Putin: nu la fel de cooperativ precum „opoziția din sistem” (Rusia Justă, Partidul Liberal Democrat și chiar și comuniștii), dar destul de inofensiv pentru a i se permite să existe, atât timp cât nu depășește anumite limite, relatează The Bulwark.
Maxim Kaț, blogger, activist și fost membru al Iabloko, a acuzat partidul de „auto-castrare” în urmă cu cinci ani, dând ca exemplu o postare din 2019 a contului oficial de Twitter al partidului, în care rușii erau descurajați să participe la protestele pașnice.
Până nu demult, alți activiști de opoziție disprețuiau partidul Iabloko, care a obținut, de obicei, scoruri mai mici de 1,5% la alegerile parlamentare. Ei considerau că partidul este tolerat de Putin pentru a fi folosit împotriva adevăratelor forțe de opoziție.
Nu a ajutat nici faptul că unul dintre fondatorii partidului, Grigori Iavlinski, singurul vechi lider al partidului care a mai rămas implicat în politică, a fost prieten cu Putin.
În 2015, Iabloko l-a dat în judecată pe Alexei Navalnîi, fostul lider al opoziției din Rusia, pentru o postare în care acuza faptul că o filială regională a partidului a fost „cumpărată” de un oligarh asociat cu partidul Rusia Unită aflat la conducere.
Iavlinski a șocat mulți oameni când a scris un articol, în februarie 2021, în care l-a descris pe Navalnîi drept un naționalist și populist care are propriile sale tendințe autocratice.
Singurul partid oficial din Rusia care s-a opus anexării Crimeei și invaziei din Ucraina
Chiar și așa, Iabloko a fost singurul partid oficial din Rusia care s-a opus anexării Crimeei în 2014 și invaziei din Ucraina în 2022. Cel puțin cinci membri ai partidului se află acum la închisoare. Unul dintre ei, Lev Shlosberg, a fost condamnat la 11 ani și o lună de închisoare chiar în ziua în care partidul a fost exclus din cursa electorală, pentru că ar fi discreditat armata rusă și ar fi răspândit informații false despre aceasta.
În 2014, Shlosberg a fost bătut pe stradă de un grup de atacatori necunoscuți, în timp ce investiga moartea unor parașutiști ruși despre care apăruseră informații că au luptat în estul Ucrainei, potrivit BBC. Anul următor, el a publicat dovezi despre implicarea Rusiei în operațiunile separatiștilor proruși din Ucraina.
În ciuda vastei campanii de represiune, Comisia Electorală Centrală a Rusiei a aprobat inițial participarea partidului Iabloko la alegerile din septembrie, cu anumite restricții.
Unora dintre membrii partidului li s-a interzis să candideze din diverse motive absurde, precum faptul că au postat „imagini extremiste”. În cazul președintelui de partid Nikolai Rîbakov, imaginea care i-a atras interdicția a fost o poză cu Navalnîi într-un mesaj de condoleanțe trimis după ce acesta a murit.
Totuși, Iabloko se afla pe buletinul de vot, având candidați în mare parte tineri, cu sloganul: „Pentru pace și libertate – pentru viață fără frică.”
Apelul pentru pace al celor de la Iabloko a fost considerat extremist și neconstituțional de autoritățile ruse
Dar, această situație nu a ținut prea mult timp. Doar câteva zile mai târziu, înregistrarea partidului în alegeri a fost contestată de micul partid naționalist Rodina („Patria”), pe motiv că apelul celor de la Iabloko pentru încetarea imediată a ostilităților în Ucraina este extremist și neconstituțional.
Rodina a acuzat, printre altele, că apelul la pace al partidului Iabloko ar lăsa „teritorii rusești” – care aparțin de drept Ucrainei, însă au fost anexate ilegal de Rusia – în mâinile „regimului nazist de la Kiev”.
Pe data de 10 august, Curtea Supremă a Rusiei a hotărât excluderea partidului de pe buletinul de vot. Recursul a fost și el respins – era la fel de puțin probabil ca această inițiativă să aibă succes precum ar fi ca Putin să își ceară scuze public pentru că a invadat Ucraina.
Și, totuși, de ce i s-a permis inițial partidului Iabloko să participe la alegeri, pentru ca numai câteva zile mai târziu să i se ia acest drept? Și de ce a fost exclus, cu toate că oricum nu ar fi obținut destule voturi încât să afecteze serios actualul guvern?
Mai mult, chiar și dacă partidul Iabloko ar fi obținut în mod miraculos majoritatea voturilor la nivel național, Kremlinul ar fi putut truca foarte ușor rezultatul în avantajul partidului lui Putin.
„Nu există alegeri în Rusia. Este o mascaradă. Casa câștigă mereu”
Consensul în rândul experților și activiștilor politici independenți din Rusia, dintre care cei mai mulți trăiesc în exil, este că partidului Iabloko i s-a permis inițial să participe la alegeri pentru a arăta cât de puțini ruși ar fi, de fapt, împotriva războiului.
Însă, s-a întâmplat ceva ciudat după anunțul participării: sprijinul pentru Iabloko a explodat. Prezența unui partid anti-război și pro-libertate pe buletinul de vot a atras susținerea unui număr mare de tineri ruși în mediul online.
Sondaje interne ale guvernului de la Moscova au arătat că în jur de 10% din alegători și-au exprimat intenția de a vota pentru Iabloko chiar dinainte de începutul campaniei sale electorale. Pragul electoral în Duma de Stat este de 5%.
În același timp, chiar și sondajele oficiale arată că sprijinul față de partidul Rusia Unită a atins un nou record negativ de doar 32%. În plus, aproape două treimi dintre ruși susțin negocierile de pace, iar un sfert dintre ei ar fi de acord ca Rusia să facă concesii imediate pentru a încheia conflictul.
„Nu există alegeri în Rusia – este o mascaradă, casa câștigă mereu”, a spus Dmitri Gudkov, un fost deputat rus, pentru Radio Liberty. „Dar dacă am fi avut șase săptămâni de campanie legală anti-război în Rusia, asta ar fi atras mult atenția.”
„Ar fi fost sute de mii de activiști voluntari din toată țara care ar fi distribuit pliante și așa mai departe”, a mai spus Gudkov.
Până în ziua alegerilor, ponderea rușilor care își doresc pacea, chiar și în condiții avantajoase pentru Ucraina, poate că s-ar fi transformat dintr-o minoritate semnificativă într-o majoritate.
Scandalul Iabloko, o „rușine uriașă în două acte” pentru Kremlin
Mulți cred că strategii Kremlinului au făcut încă o greșeală atunci când s-au bazat pe faptul că opoziția din exil – care încă este susținută în secret de mulți oameni din Rusia, inclusiv pe platforme online interzise oficial, precum YouTube și Telegram – se va întoarce împotriva partidului Iabloko.
Ceea ce s-a întâmplat a fost că până și unii dintre rivalii din opoziție a celor de la Iabloko, precum susținătorii lui Navalnîi, au lăsat deoparte vechile nemulțumiri și i-au îndemnat pe ruși să voteze cu singurul partid anti-război și pro-libertate de pe buletinul de vot.
Decizia grăbită a autorităților de a-i permite inițial partidului Iabloko să candideze, urmată de decizia disperată de a-l interzice la scurt timp, este o „rușine uriașă în două acte”, dar și un semn de „disfuncționalitate” a regimului de la Kremlin, potrivit politologului Ekaterina Șulman.
Unii comentatori spun că este un semn al conflictului tot mai intens dintre cele două mari facțiuni de la Kremlin: tehnocrații cvasi-liberali și siloviki, oficialii intransigenți ai agențiilor de securitate, ai armatei și forțelor de ordine.
Alții, precum analistul politic Stanislav Belkovski, cred că ipoteza „turnurilor Kremlinului” aflate în conflict este doar un mit și că Putin este singurul care ia deciziile importante.
Indiferent de cine este responsabil (în afară de Putin) pentru gafa în doi pași legată de participarea partidului Iabloko în alegerile parlamentare din această toamnă, disidenții ruși aflați în exil o consideră un semn încurajator al slăbiciunii regimului.
După cum a spus Maxim Kaț despre regimul lui Putin, într-un videoclip publicat recent: „de la ‘Kiev în trei zile’ la speriați de Iabloko”.
Editor : Raul Nețoiu
About the Author
