Burnout-ul este una dintre cele mai tăcute suferinţe ale oamenilor care muncesc până la epuizare şi poate să schimbe modul în care un om îşi poate privi familia, colegii, profesia sau chiar propria viaţă.
„Suferinţa aceasta a burnout-ului nu se referă doar la o stare de oboseală, ci sunt mai multe ingrediente, mai multe caracteristici specifice. Aşa că, de o parte, zona de epuizare în care efectiv acea persoană se simte sleită de puteri, nu mai are forţă, capacitatea să facă faţă provocărilor. Ar mai fi o altă direcţie, cea de personalizării, sau hai să zicem a împietririi emoţionale, şi a treia direcţie, cea a eficienţei profesionale”, a declarat, pentru Agerpres, Cristian Grigore, psiholog în cadrul Institutului de Psihiatrie „Socola” Iaşi.
Din punctul său de vedere, cea mai periculoasă dintre ele este acea „împietrire emoţională”, întrucât persoana nu mai răspunde emoţional, nu mai reacţionează la ce se întâmplă în jurul său.
„Pe de o parte, scade foarte mult empatia şi sensibilitatea faţă de ceilalţi, faţă de suferinţa celorlalte persoane. Pe de altă parte, influenţează foarte mult şi calitatea relaţiilor personale. Un partener care alunecă spre o zonă de burnout va rămâne mult mai indiferent emoţional faţă de familie, parteneri sau copii”, a explicat psihologul Cristian Grigore.
Creează o poartă către alte tulburări
El susţine că această zonă a burnout-ului, cu toate că vine strict din direcţia organizaţională, influenţează semnificativ toate celelalte componente ale vieţii.
„O persoană care dezvoltă această suferinţă a burnout-ului creează cumva o poartă către alte tulburări sau suferinţe psihice. Cele care au corelaţii cele mai mari sunt trăirile de depresie şi de anxietate, încât scade foarte mult gradul de plăcere vis-a-vis de activităţile pe care le fac, corpul trăieşte în stare de tensiune şi de nelinşte constantă, apar şi tulburări la nivelul somnului. Persoanele care dezvoltă burnout adorm mai dificil, se trezesc mai multe ori în timpul nopţii sau în dimineaţă la 4:00-5:00 şi nu mai pot să readormă”, afirmă Cristian Grigore.
Tot el declară că o persoană aflată în burnout are tendinţa, ca pe un mecanism de protecţie, să se retragă, să se izoleze social.
„Eul lor dezvoltă cumva mecanismul de genul ‘mă retrag din o serie de activităţi pentru a-mi încărca bateriile’. Dar aceasta nu este decât o iluzie, încât nu face altceva decât să rămână şi mai mult în această zonă a epuizării. Pe lângă acest aspect, am mai observat la cabinet şi persoane care caută să acopere situaţia burnoutului prin consum de alcool sau substanţe psiohactive. Chiar acum lucrez cu un pacient, un manager care de vreo doi ani trăieşte constant în acest sindrom de burnout. În fiecare seară, pentru a anula din monologul interior şi pentru a acoperi această oboseală pe care o resimte, consumă câte o sticlă de vin. Ceea ce nu face decât să-i creeze probleme suplimentare şi îi este şi mai dificil să iasă din toată această situaţie”, afirmă psihologul.
O boală a muncii fără sens
El a explicat că burnou-tul nu este neapărat o boală doar a persoanei, a individului, ci mai degrabă este specifică relaţiei dintre individ şi organizaţie.
„Putem să privim partea de schimbare din două perspective. Pe de o parte şi persoana poate să caute cumva să aprindă un set de strategii de a gestiona emoţiile, gândurile şi să identifice semnalele care ar putea să facă să alimenteze o stare de burnout. Dar totodată e nevoie ca şi organizaţia să facă unele schimbări. Dacă sunt schimbări doar la nivel individual va reuşi acea persoană să supravieţuiască pentru încă o perioadă de timp. Dar dacă nu apar schimbări organizaţionale, tot în acea direcţie va ajunge. Cred că această stare de burnout nu este numai o boală specifică muncii excesive, ci mai degrabă şi o boala a muncii fără sens”, a subliniat Cristian Grigore.
Psihologul avertizează că avem nevoie să tratăm cu multă responsabilitate această stare a burnoutului şi să analizăm ce schimbări concrete pot să fie făcute.
„O persoană care e împietrită emoţional şi nu mai reacţionează efectiv la ceea ce e în jur, nu va mai găsi nimic măcar cu un sens, pot spune, faţă de activitatea pe care o face. Efectiv, dacă ne gândim la personalul medical, sensul lor principal, misiunea pentru care se trăiesc, e pentru contribuţii, de a ajuta persoanele în suferinţă. Ori, un specialist care ajunge într-o stare de burnout nu va mai conştientiza şi nu va mai trăi emoţional acest sens, încât capătă sens şi poate să ajungă pe o stare de depresie. Iar dacă acceptăm că este o corelaţie între burnout şi depresie, se poate ajunge şi la apariţia unor gânduri, tentative, acte suicidare”, a declarat psihologul Cristian Grigore.
„Mai este un aspect foarte important de subliniat. Personalul medical cere foarte puţin ajutor. În general, medicii sunt centraţi mai degrabă pe a dărui, pe a oferi, şi sunt ultimii care vor cere ajutor. Ei dezvoltă un tip de gândire că ‘trebuie să rezist’, ‘trebuie să fac faţă provocărilor’. Ei consideră uneori că este o slăbiciune personală dacă spun altor persoane că au dezvoltat burnout”, a completat psihologul.
Nu se rezolvă cu o vacanță la mare
În opinia sa, burnout-ul nu începe neapărat cu o stare de oboseală, „ci mai degrabă cu un idealism al persoanei în cauză”.
„Observăm cu toţii că oamenii care sunt foarte implicaţi, coştiincioşi, perfecţionişti, dedicaţi la locul de muncă, au o mai mare probabilitate de a dezvolta această stare de burnout. Se merită să valorificăm aceste persoane şi să nu le lăsăm să alunece înspre acea zonă, căci sunt corelaţii directe între ei şi performanţa organizaţională”, a declarat Cristian Grigore.
El spune că, deşi una dintre cele mai dese recomandări întâlnite este petrecerea weekendului la munte sau la mare, în cazul burnout-ului lucrurile sunt ceva mai complicate.
„Mai întâlnesc şi situaţii sau sugestii prin care li se spune persoanelor care au dezvoltat burnout să-şi ia o vacanţă, un weekend liber ca să îşi încarce bateriile. Din punctul meu de vedere, este o strategie foarte puţin spre deloc eficientă. Pentru ca o persoană să iasă dintr-un astfel de episod de burnout e nevoie de circa două, trei luni. Nu este suficient un weekend la munte sau la mare, de trei-patru zile, pentru ‘încărcarea bateriilor’ pentru a continua să funcţionezi în continuare”, a atras atenţia Cristian Grigore.
Ca prevenţie, susţine acesta, trebuie să evităm astfel de episoade de burnout.
„Cum spuneam şi mai devreme, dacă dezvoltăm burnout e un proces mai lung de a ieşi de acolo. (…) Schimbările pot fi atât individuale cât şi organizaţionale. Dacă ne gândim la individ ce ar putea să facă, în primul şi în primul rând ar trebui să înveţe să spună ‘nu’. Această abilitate de a spune ‘nu’ este foarte importantă. Multe persoane care dezvoltă burnout pleacă de la ideea că nu ar vrea să-i supere pe ceilalţi, nu ar vea să dezamăgească şi atunci tolerează şi acceptă foarte, foarte multe activităţi. Iniţial se simt măguliţi şi cumva le creşte şi stima de sine, dar după un timp nu mai pot să facă faţă şi, paradoxal, încep cu uşor să refuze unele sarcini, primesc un feedback negativ de la organizaţie, încât cumva le întăreşte ideea că au nevoie să facă faţă în continuare”, a explicat psihologul.
Viaţa socială este extrem de importantă
El recomandă folosirea unor tehnici de relaxare şi de mindfulness, tehnici de a conştientiza prezentul.
„Multe persoane pot să întreţină această suferinţă şi prin prisma faptului că mintea poate să fie asupra trecutului, fie asupra viitorului. Spre exemplu, a ajuns acasă după o zi foarte încărcată profesional, dar monologul interior nu reuşeşte să tacă în acele momente şi cumva rămâne tensionat şi încordat şi preocupat de ceea ce a făcut. Această retrospectivă a zilei nu face altceva decât să stoarcă şi mai multă energie”, explică Cristian Grigore.
Tot el recomandă activităţile care să genereze plăcere, bucurie.
„Viaţa socială este extrem, extrem de importantă. Persoanele din jur dacă văd cumva schimbări în activităţile pe care aveai înainte: să iasă în oraş, la o plimbare, cumva trebuie să îşi dea seama că este ceva în neregulă şi trebuie să-l atenţioneze şi să vadă ce schimbări concrete poate să facă”, a declarat Cristian Grigore.
El recomandă să apelăm la sfaturile şi consilierea specialiştilor.
„Încă mai persistă, mult mai puţin în oraşele mari, ideea că a merge la psiholog sau la psihiatru înseamnă că ai tu o problemă şi poate să te asociată cu ruşinea. Dar consilierea psihologului nu face altceva decât să te ajute să clarifice şi să te înveţe unele strategii de management al stresului, management ale emoţiilor. Cred că astfel putem să prevenim sau să scurtăm un episod de burnout”, a precizat Cristian Grigore.
Editor : A.P.
About the Author
