Republica Moldova împlinește 35 de ani de independență și, pentru prima dată, are un calendar scris pe hârtie: 2028, încheierea negocierilor cu Uniunea Europeană, 2030, aderarea. În aceeași ecuație intră însă un război la câteva sute de kilometri de aici, o propagandă care nu s-a oprit niciodată și o întrebare care revine de fiecare dată când drumul european pare mai greu: unirea cu România. Este ea un plan B? Am stat de vorbă, la Chișinău, cu oamenii care dau răspunsurile.
Planul Moldovei: 2030 – aderarea la UE (interviu cu Daniel Vodă, fost purtător de cuvânt al Guvernului R. Moldova)
Cristina Cileacu: Suntem la Chișinău. Din nou, Pașaport diplomatic de la Chișinău de data asta. Bine te-am găsit, Daniel Vodă, fostul purtător de cuvânt timp de cinci ani al Guvernului Republicii Moldova și Ministerului de Externe de aici. Vreau să te întreb. Moldova vrea să intre în Uniunea Europeană. E gata?
Daniel Vodă: O întrebare de nota 10. Probabil mai avem teme de acasă pe care trebuia să le facem, pentru că procesul de aderare la Uniunea Europeană este un proces meritocratic. Despre asta vorbesc autoritățile, societatea civilă, dar și oamenii din Republica Moldova care își doresc să trăiască europenește, asta însemnând salarii, pensii, beneficii, infrastructură. Cert este că progresul Republicii Moldova în această etapă, evaluat nu de către noi, aici, în Republica Moldova, pe plan intern, ci de către Comisia Europeană, este cel mai rapid din țările candidate sau care își doresc să adere la Uniunea Europeană. Administrația are potențialul necesar ca să realizeze acest exercițiu meritocratic, astfel încât să realizăm cele două ținte care au fost fixate de autorități și plasate cumva în calitate de promisiune electorală: 2028 — să încheiem negocierile de aderare cu UE și 2030 — să convingem fiecare stat membru să spună „da” pentru extinderea UE în favoarea Republicii Moldova. Și aici probabil este cea mai complicată miză.
Prorușii nu mai pot bloca drumul european
Cristina Cileacu: Așa este, dar iată că în România încă mai auzim. Bruxelles-ul ne pune să facem X. Bruxelles-ul e rău. Uniunea Europeană nu ne lasă sau ne impune reguli. În Moldova, unde știm bine, există în continuare o mare parte a populației, mai degrabă prorusă decât proeuropeană. Cum e văzut acest proces?
Daniel Vodă: Este un lucru incredibil, pe care aș vrea să îl spun tuturor telespectatorilor din România, și anume că, după alegerile parlamentare din 2025, facțiunea prorusă a pierdut definitiv posibilitatea de a reveni la putere sau de a forma de sine stătător Guvernul Republicii Moldova, în clădirea pe care o avem în spate. De ce zic asta? Pentru că da, există oameni care sunt nostalgici după trecutul sovietic sau sunt mai convinși, în unele cazuri, de propaganda care vine de la Kremlin, dar numărul de persoane nostalgice este în scădere continuă și majoritatea populației. Într-un consens național, 7 din 10 cetățeni ai Republicii Moldova văd integrarea europeană ca unicul model de dezvoltare a țării. Și aici probabil este miza cea mai importantă și motivul pentru care inclusiv Rusia și-a schimbat strategia. Deci, Federația Rusă nu mai investește doar în formațiuni proruse, care sunt în minoritate, ci încearcă să găsească formațiuni conservatoare sau care se erijează cumva în proeuropene, în vederea obținerii unor influențe sau a menținerii Republicii Moldova în sfera sa de influență. Or, în anul 2026, geopolitica extinderii Uniunii Europene este extrem de complexă, pentru că noi avem o țară care, iată, distruge orice a rămas din spiritul dreptului internațional, menținând acest război de agresiune împotriva Ucrainei.
Drone rusești peste Moldova și România
Cristina Cileacu: Filmăm acest interviu într-una din zilele când în Moldova și în România și-a mai făcut prezența încă o dronă din partea rușilor, de altfel. Cât de mult contează asta la nivelul populației?
Daniel Vodă: Toți oamenii din Republica Moldova, în marea lor majoritate, conștientizează că ucrainenii își apără țara și la fel am proceda, probabil, și noi în Republica Moldova, în România sau în altă țară civilizată, atunci când cineva vine peste casa ta. Este un instinct absolut firesc. Rusia, și vreau să repet acest lucru, a țintit obiective energetice ale Republicii Moldova pe teritoriul Ucrainei, a țintit inclusiv infrastructura energetică din nordul țării noastre, poluând râul Nistru. Deci, practic, noi am fost în pericol. Apa pe care o bem, energia pe care o consumăm putea să fie indisponibilă. Și lucrurile astea trebuie să ne facă să ne gândim și să încercăm să oprim războiul cât mai repede.
Unirea, dincolo de emoție
Cristina Cileacu: Răbdarea e esențială. Daniel, apropo de răbdare. Președinta Republicii Moldova, Maia Sandu, a deschis de la începutul acestui an subiectul unirii dintre Republica Moldova și România. Care e planul? Pentru că nu e foarte clar, există un plan. Vorbim despre UE, vorbim despre o unire reală cu România. Care sunt pașii la care publicul ar trebui să se uite cu atenție?
Daniel Vodă: Subiectul Unirii are un context intern al Republicii Moldova și al României și un context internațional care, la fel, este extrem de important. În anul 2026, conducerea politică a Republicii Moldova — președinte, premier, președinte de legislativ — și, pe partea cealaltă a Prutului, președinte, premier, ambii șefi ai Camerei Deputaților și Senatului au spus clar și deschis că în eventualitatea unui referendum, ar vota Da. Este un obiectiv național, un obiectiv care ar putea să unească o agendă politică din Republica Moldova și din România, inclusiv în contextul apartenenței noastre la spațiul și comunitatea europeană. Acum am văzut o discuție în România că se caută un plan național în Republica Moldova. Planul național este aderarea la UE. Poate, odată ce atingem acest obiectiv aici și ajungem în Uniunea Europeană, ar fi bine să sincronizăm aceste planuri și să muncim împreună. Unirea este un obiectiv extrem de important și care nu trebuie lăsat doar în sfera emoției, ci trebuie transformat în obiective de infrastructură. Și cred că și în România, și în Republica Moldova există generații care ar putea să muncească pe acest deziderat, dar să o facă onest. Sunt două democrații: poporul Republicii Moldova și poporul român. Ele o să decidă acest lucru și o să-l aducă la o îndeplinire firească.
Cristina Cileacu: Să vedem. Până atunci, să vedem care e parcursul Republicii Moldova și urăm succes pentru integrarea europeană.
Daniel Vodă Sunt extrem de optimist. Mulțumesc frumos pentru invitație.
35 de ani de independență
O democrație care a decis ce vrea: să devină membru al Uniunii Europene. Numai că, înainte de decizie, vine procedura: legi, reforme, voturi. Toate trec prin clădirea Parlamentului de la Chișinău, unde, de Ziua Independenței, sunt așteptați doi oaspeți: președintele României și președintele Ucrainei.
Interviu cu Igor Grosu, președintele Parlamentului Republicii Moldova
Cristina Cileacu: Igor Grosu, președintele Parlamentului din Republica Moldova. Iată, ne revedem! Nici nu mai știu a câta oară la Pașaport diplomatic, bineînțeles.
Igor Grosu: E bine să reveniți la Chișinău.
Cristina Cileacu: Avem între noi o cifră Moldova, 35. Vorbim despre independența Republicii Moldova. Se aniversează 35 de ani și o aniversare cu președintele României și președintele Ucrainei. Care este mesajul?
Igor Grosu: Bucuria sărbătorilor o împarți cu vecinii, cu vecinii și cu frații. Un semnal de solidaritate, de susținere reciprocă, prietenie, sprijin și continuarea proiectelor pe care le avem. Dar cel mai important, solidaritate față de Ucraina, în acest război nedrept cu invadatorul care este Federația Rusă.
Războiul hibrid, luat în serios abia acum
Cristina Cileacu: Toate țările, și România, și Moldova, și Ucraina au probleme cu propaganda rusă, au probleme cu războiul hibrid pe care-l vedem, că rușii deja îl accelerează, îl fac din ce în ce mai subtil și tot mai bun, aș îndrăzni să spun. Cum putem totuși să rezistăm? Ne diversificăm și noi felul în care răspundem.
Igor Grosu: Nu subestimăm, pentru că pot să zic acum, fără a da nume: cu câțiva ani în urmă, atunci când noi simțeam deja pe pielea noastră, în special în campaniile electorale și la referendumul constituțional, ce înseamnă războiul hibrid, propaganda, toxicitatea propagandei ruse, alți parteneri, alți prieteni subestimau: „Noi suntem mai departe, pe noi nu ne vizează.” Acum, de ceva timp, foarte de curând, văd o schimbare de optică și de abordare. Țările membre ale Uniunii Europene o iau foarte în serios și ne pare bine că au înțeles lucrul ăsta. Deja toată lumea înțelege că atunci când au loc procese electorale, procese importante pentru o țară sau alta, se amplifică propaganda rusă. Pe termen lung, remediul este educația. Noi trebuie să educăm cetățeni cu gândire critică, bine informați, care pot analiza, pot contrapune anumite evenimente. Și ăsta-i antidotul.
Moldova pariază pe termenul 2030 în UE
Cristina Cileacu: Moldova este pe drumul spre integrarea europeană și, pe lângă bătăliile pe care trebuie să le ducă acasă cu rușii sub forma acestor războaie, atacuri hibride. Are de lucrat intens la opțiunile, la criteriile de îndeplinit pe care Uniunea Europeană le cere și e normal să le ceară. Credeți că o să fiți gata până în 2030? E realist?
Igor Grosu: Muncim, o să fim gata și noi livrăm. Am convocat Parlamentul în ședință extraordinară, i-am rechemat pe colegi din vacanță și, evident, au fost, cred, 40 de proiecte de lege care vizau angajamente în procesul de integrare europeană. Noi ne mișcăm cu o viteză bună. Și asta o spun și colegii de la Bruxelles, de la Comisia Europeană, de la Parlamentul European. Este fereastra noastră de oportunitate și noi o tratăm ca atare. Mai mult decât atât, integrarea europeană la momentul actual este văzută la noi și înțeleasă poate mai puțin din prisma investițiilor și a avantajelor economice, ci în special prin prisma securității. Este o chestiune de securitate a Republicii Moldova și nu doar a Republicii Moldova. Și Republica Moldova, membră a Uniunii Europene, înseamnă a pune țara la adăpost.
Ce aduce Moldova în Uniunea Europeană
Cristina Cileacu: Și apropo de asta, pe lângă criteriile pe care le aveți de îndeplinit, desigur, trebuie să convingeți și statele membre că Moldova e demnă să fie membră a Uniunii Europene. Ce aduce Moldova ca avantaj Uniunii? Care ar fi atuurile?
Igor Grosu: Noi ce putem spune deja? Suntem o țară în care am păstrat liniștea și pacea, în special după 2022. După anul 2022 am demonstrat că putem gestiona crize, în criza refugiaților. Am demonstrat că putem consolida securitatea noastră energetică. Noi înțelegem că trebuie nu doar să aprobăm legi, noi trebuie să le implementăm. Deci e foarte important să se vadă impactul acestor reforme pe care noi le facem pentru noi, într-o finalitate, într-o ultimă instanță. Nu le facem pentru cineva ca să bifăm. Le facem că avem noi nevoie de reforma justiției, reforma securității energetice și a administrației publice, amalgamare. Justiția, în primul rând: o continuăm, reforma justiției. Sunt lucruri de care o să ne ținem și pe care o să le ducem la bun sfârșit.
Planul B: unirea cu România?
Cristina Cileacu: Este un plan B, pentru că a apărut această idee, că, dacă cumva pasul pe care Moldova vrea să-l facă înspre Uniunea Europeană, să spunem, eșuează, desigur, noi nu ne dorim asta. ar fi un fel de plan B unirea cu România, ca să ajungeți totuși în Uniunea Europeană. Cum răspundeți la acest plan?
Igor Grosu: O să răspund în felul următor. Mă întreba un european dintr-o cancelarie, în cadrul vizitei lor, și mai mulți mă întrebau: „Spune-ne, te rog, cu planul ăsta B, cu Unirea. Cât de real și de serios vedeți acest lucru?” Le-am răspuns în felul următor: dragă coleg, pentru orice basarabean educat, citit, care își cunoaște istoria, limba, credința, e o idee de bun-simț, de bon ton, să-și dorească lucrul ăsta. Da, pentru că e ceva firesc, natural și legitim. Să revenim în marea familie a națiunii românești. Asta e dorința noastră, nu? Nu poți. Dincolo de aspectele juridice, e conjunctura politică și toate aranjamentele pe care trebuie să le creeze politicienii dintr-o parte și din alta. Ține de bunul-simț și de buna educație a oricărui român de pe malul drept și de pe malul stâng al Prutului să își dorească lucrul ăsta.
Cristina Cileacu: De ce e un plan B?
Igor Grosu: Atâta timp cât stă în picioare planul A, mergem pe planul A, dar ținem în rezervă și un alt plan.
Ultima vulnerabilitate: energia
Planul A înseamnă, până la urmă, lucruri foarte concrete. Iarna trecută, Republica Moldova a fost la un pas să rămână fără curent și fără gaz, după ce Rusia a închis robinetul și a lovit infrastructura energetică. De atunci, integrarea europeană a încetat să mai fie un subiect de discurs și a devenit o chestiune de linii de înaltă tensiune și de conducte. Ministrul Energiei ne arată unde s-a ajuns.
Interviu cu Dorin Junghietu, ministrul energiei, Republica Moldova
Dorin Junghietu: Ultima vulnerabilitate rămasă în sistemul nostru este modul în care este configurată rețeaua electrică. Avem centrala electrică, nodul de electricitate de la Cuciurgan, și avem linia care vine de la Isaccea la stația Vulcănești, iar de la stația Vulcănești merge aici. Și apoi, de aici, la Chișinău. De îndată ce punem în funcțiune linia electrică aeriană Vulcănești–Chișinău, această vulnerabilitate devine, de asemenea, redundantă. Dacă vorbim despre gaz. Acesta a fost, de fapt, primul pas pentru eliminarea dependențelor de petrol din sistemul de gaze. Când a fost pusă în funcțiune interconexiunea de gaz Iași–Ungheni–Chișinău.
Fără gazul rusesc, cu ajutor românesc
Cristina Cileacu: Ați spune că acum aveți un fel de nou tip de dependență? Rusia nu mai este, dar România?
Dorin Junghietu: În lumea multipolară actuală, cred că ceea ce este mai important este să avem parteneriate fiabile și de încredere. Acest lucru este cel mai important. Pentru că dacă ai un așa-numit partener, care tot timpul, când nu le place direcția politică a unei țări, închide supapa… Vorbești despre Rusia, bineînțeles. Da, da. Dacă închid supapa, este acesta un parteneriat? Nu, acesta nu este un parteneriat. Dar în lumea actuală, avem nevoie de parteneriate de încredere. Și România a fost întotdeauna, în toți acești ani, alături de Moldova, când Moldova se afla într-o criză energetică. De asemenea, interconexiunea de gaze a fost construită cu sprijinul unei companii românești, Transgaz.
Când propaganda ajunge la contor
Cristina Cileacu: Când aveți aceste întreruperi din diverse motive, mai ales din atacuri rusești sau ceva de genul acesta, cum acceptă populația lovitura?
Dorin Junghietu: Comunicăm, folosind toate mijloacele posibile pentru a comunica, social media, TV, dar există întotdeauna propaganda în spatele ei, luptând înapoi și spunând: nu, ascultați, nu există nimic și așa. Deci, chiar și în zilele noastre în România este la fel. Sunt oameni care spun: „Nu, dar nivelul Dunării…” Da, furat de maghiari, a fost furat de cineva. Deci aceasta este, aș spune, una dintre cele mai importante părți ale meseriei noastre de a comunica oamenilor și de a încerca să-i facem pe oameni conștienți. Știți că este un domeniu tehnic, energia este un domeniu tehnic, dar populiștii folosesc acest discurs populist. Emoții. Se joacă cu emoțiile. La fel ca algoritmii. În momentul în care social media a devenit atât de distribuită și atât de accesibilă, emoțiile umane au devenit măsurabile.
Integrarea energetică se întâmplă deja
Jurnalist străin: Și credeți, așa cum ați menționat, toate dificultățile pentru autosuficiență din punct de vedere energetic și că Moldova acum se conectează mai ales cu Uniunea Europeană și cu România. Credeți că reunificarea cu România, așa cum se menționează uneori, ar putea fi o soluție pentru a facilita autosuficiența în producție?
Dorin Junghietu: Suntem integrați cu rețeaua românească. Avem interconexiunea noastră majoră de 400 kV, este cu România. Vom construi cel de-al doilea interconector de înaltă tensiune cu România, al treilea, Strășeni–Gutinaș. Adică, există deja o integrare la nivel energetic. Și aceasta nu este o dependență, argumentul pe care l-am avut mai devreme. Acesta este un parteneriat de încredere. Vorbim aceeași limbă. Nu mă ascund, sunt și cetățean român. Mi-am obținut cetățenia în 2012, practic pentru că tatăl meu, când s-a născut în 1942, acea parte a Moldovei era încă parte a României. Integrarea se întâmplă, cumva.
Complicatul proces al reformelor în justiție
Interconectarea se vede pe hartă. Reforma, în schimb, se vede în dosare. Justiția este capitolul cel mai greu al negocierilor cu Bruxelles-ul și, în același timp, cel mai dureros pentru sistemul de la Chișinău: aproape unul din trei posturi de judecător este astăzi vacant, după verificarea integrității, vetting-ul cerut de partenerii europeni.
Interviu cu Livia Mitrofan, membră a Consiliului Superior al Magistraturii
Cristina Cileacu: În prezent vă aflați, în Republica Moldova, în procesul complet al negocierilor cu Uniunea Europeană și verificați judecătorii din țară. Cum merge acest proces și cât de bine vă descurcați, ca să spunem așa, în ceea ce privește situația de personal?
Livia Mitrofan: Cred că criza de personal este prezentă în toate instituțiile statului. Vetting-ul a creat într-adevăr o criză în justiție, atât la Curtea Supremă, cât și la curțile de apel. Mai mult, această criză a ajuns și la instanțele de fond. În prezent, avem 148 de locuri vacante din 524 de judecători. Acesta este un număr major. Verificarea, așa cum am spus, este un proces foarte necesar, deoarece atunci când consiliul aprobă un raport negativ, aceasta este practic o sentință pentru cariera unui judecător, pentru că nu mai poate ocupa funcții publice timp de 7 ani. Și este un proces foarte dureros, atât pentru judecătorii care nu trec de vetting, cât și pentru membrii Consiliului Superior al Magistraturii, mai ales că suntem cu toții judecători și undeva ne-am intersectat, am activat. Ceea ce urmărește consiliul este ca în acest proces de vetting să respectăm standardele internaționale, să respectăm legea. Și nu sistemul, pentru că sistemul nu este despre judecători. Sistemul este despre justițiabili. Cei care vin în instanță și au nevoie de soluții într-un termen rezonabil, de la un judecător corect, un judecător competent.
Presiune mare pe judecătorii moldoveni
Cristina Cileacu: În Republica Moldova cazurile de corupție nu sunt doar spectaculoase, ci sunt și periculoase pentru oameni. Din punctul dumneavoastră de vedere, ca judecător, cum simțiți presiunea din partea celor acuzați, a celor care au fost arestați și condamnați în aceste cazuri într-un mod special?
Livia Mitrofan: Fiecare judecător este independent, atât cât vrea să fie independent. Și aceasta este o frază pe care o spun permanent. Nu există nimeni în această lume care să poată sancționa un judecător pentru soluțiile adoptate. Fără limite, dar pentru aceasta sunt instituțiile statului de drept care trebuie să protejeze judecătorii. Am avut un caz în care judecătorul a fost atacat în biroul său de un prizonier, a fost bătut. Am solicitat apoi Parlamentului, am avut o întâlnire cu comisia judiciară, am elaborat un proiect de lege pentru modificarea Codului penal, controversatul cod, care a fost adoptat până la urmă și în care am incriminat anumite fapte. Adică, așa cum am spus, pentru mine nu a fost o surpriză, a fost o tragedie pentru părinții mei. Dar pentru mine, știam că poate exista.
Comunicarea, esențială în reforme
Cristina Cileacu: Spuneam că sunteți încă în proces, nu sunteți încă membru al Uniunii Europene. În România, această comunicare este mai opacă, dacă vorbim despre justiție.
Livia Mitrofan: Ceea ce am înțeles în 2019, când au început toate aceste discuții despre sistemul judiciar, a fost că sistemele judiciare nu comunică eficient ceea ce se întâmplă. Pentru că până la urmă, judecătorii nu sunt monștri. Avem ziua ușilor deschise, în care răspundem la întrebările elevilor, ale studenților, ale oamenilor. Când există dezinformare, comunicăm, facem briefinguri de presă. Aceasta face parte și din societatea civilă și cred că este bine când cineva ne critică. De asemenea, știm unde suntem, cel puțin.
Integrarea în UE, proiectul Moldovei
Vetting, energie, legi votate în ședințe extraordinare, toate se adună într-un singur dosar, care nu se apără doar la Bruxelles, ci în fiecare dintre cele 27 de capitale. Omul care îl duce acolo este ministrul Integrării Europene, Cristina Gherasimov. Am ascultat-o la Chișinău, într-o conferință de presă alături de jurnaliști din mai multe țări europene, unde întrebarea despre unire a revenit inevitabil.
Cristina Gherasimov, ministrul integrării europene, Republica Moldova (conferință de presă)
Țară neutră într-o regiune în război
Jurnalist: Există, de asemenea, o prezență NATO aici, un NATO prezent sub forma unui birou de legătură. Ar fi acest lucru de ajutor pentru a scoate rușii din această regiune?
Cristina Gherasimov: Moldova are o cooperare foarte bună cu NATO. Ne-a ajutat de-a lungul anilor să ne consolidăm securitatea și apărarea. Dar Moldova este o țară neutră și vom rămâne ca atare.
Jurnalist: Există momente în care regretați că aveți asta în constituție, această neutralitate?
Cristina Gherasimov: Nu regret alegerea majorității oamenilor noștri. Deocamdată, trebuie să rămânem neutri. Cred că dacă va exista o schimbare a preferințelor ca urmare a schimbărilor din mediul de securitate, această țară ar putea lua un alt drum.
România, aliatul numărul unu
Jurnalist: Care este rolul pe care România, ca țară NATO și UE, îl are pentru această regiune atunci când vine vorba de susținerea Moldovei pentru integrarea sa în Uniunea Europeană?
Cristina Gherasimov: România este susţinătorul, prietenul, aliatul numărul unu al Republicii Moldova. Iar pentru zilele în care trăim astăzi în această regiune, parteneriatul nostru cu România rămâne esențial.
Un singur plan: aderarea
Jurnalist: Putem vorbi și despre posibilitatea reunificării, despre măsura în care este o perspectivă realist?
Cristina Gherasimov: Moldova are o istorie comună foarte frumoasă și cultura comună cu România. Și pentru mulți moldoveni, acest lucru înseamnă mai mult decât un trecut comun comun. Mulţi moldoveni ar dori ca Moldova să se alăture României. În același timp, această țară are un singur plan și anume să se pregătească pentru a deveni stat membru până în 2030. Acest guvern lucrează doar pe planul A, care urmează să fie pregătit pentru aderarea la UE.
Moldova are de convins 27 de capitale
Jurnalist: Doamnă ministru, ce parte din timpul dvs. investiți în călătoria capitalelor și vizitarea capitalelor pentru a obține sprijin acolo?
Cristina Gherasimov: Petrec mult timp călătorind în capitale, dincolo de cea a Belgiei, pentru a putea explica ce facem pe teren, de ce este important acest lucru pentru țara noastră, dar și de ce este important pentru Uniunea Europeană.
Alegerile din 2027, testul extinderii UE
Jurnalist: De ce capitale vă temeți cel mai mult când vine vorba de ratificare?
Cristina Gherasimov: Desigur, ne așteaptă să vedem schimbări și, în special, în 2027, avem alegeri cheie în capitale importante, cum ar fi cea pe care ați menționat-o, Paris. Sperăm foarte mult că preferințele politice ale acestor cetățeni se vor traduce în continuare într-o majoritate care ar sprijini extinderea.
Planul A rămâne integrarea europeană
Să devii membru al UE este un proces complex, dar asumat de Moldova. La Chișinău, răspunsul la întrebarea despre Unirea cu România sună aproape la fel la toți cei cu care am vorbit: este firesc să ne-o dorim, dar nu ține loc de temele de acasă. Planul A rămâne integrarea europeană, cu termenele 2028 și 2030. Planul B stă în rezervă. Iar în energie, în infrastructură și în limbă, integrarea se întâmplă deja.
Editor : B. G.
About the Author
