În inima cartierului armean din Tbilisi, Piața Avlabari este locul unde se adună mulțimile pentru „Marșul de sâmbătă”. În fiecare weekend, protestatarii se îndreaptă spre Podul Iubirii, ajung în Piața Libertății și mărșăluiesc spre parlament, scandând lozinci împotriva guvernului lui Irakli Kobakhidze, relatează The Guardian.
De ani de zile, ținta a rămas aceeași: Visul Georgian, partidul ultraconservator aflat la putere din 2012, acuzat de un autoritarism tot mai pronunțat și de faptul că, prin decizia sa de a suspenda negocierile de aderare la UE, apropie din nou țara de Moscova. Georgiei i s-a acordat statutul de țară candidată la aderarea la UE în 2023.
Luni se împlinesc doi ani de la alegerile parlamentare contestate din 26 octombrie 2024, care au declanșat criza politică. Protestele au început două zile mai târziu și au atins apogeul pe 28 noiembrie, când guvernul a anunțat că nu va include pe agenda sa deschiderea negocierilor cu UE înainte de sfârșitul anului 2028.
Georgia se confruntă cu un paradox curios: în timp ce mulți dintre cetățenii săi și-ar dori ca țara să fie mai democratică și să stabilească legături mai strânse cu Europa, Georgia atrage un număr tot mai mare de turiști, interesați de siturile sale istorice, de atmosfera post-sovietică și de peisajele sale nealterate.
În timp ce străzile din Tbilisi au devenit scena uneia dintre cele mai îndelungate mișcări de protest din istoria recentă, în 2025 țara a înregistrat, conform datelor Administrației Naționale a Turismului din Georgia, un record de peste 5,5 milioane de vizite ale turiștilor străini: o creștere de 8,4% față de 2024 și aproape de 10 ori mai mult decât numărul (aproximativ 560.000) celor care au vizitat țara acum 20 de ani.
Călătorii nu vin doar din Europa; mulți sunt din Orientul Mijlociu, iar un număr mare provine din Rusia.
După invazia pe scară largă a Ucrainei din 2022, zeci de mii de cetățeni ruși s-au mutat în Georgia, aducând bani și deschizând afaceri, dar exercitând totodată o presiune puternică asupra pieței imobiliare prin achiziționarea de locuințe în toată țara.
Această situație a alimentat nemulțumirea în rândul populației care, având în vedere războaiele de la începutul anilor 1990 împotriva separatiștilor susținuți de Rusia în Osetia de Sud și Abhazia, precum și scurtul război din august 2008 purtat împotriva Moscovei, tot în Osetia de Sud, continuă să considere Rusia o putere ocupantă.
Țara mitică a Lânii de Aur și a Argonauților – pe care grecii antici o numeau „cea mai lungă călătorie posibilă” – este astăzi o republică cu o suprafață aproximativ egală cu cea a Irlandei, cu o populație de mai puțin de 4 milioane de locuitori. Georgia și-a dobândit independența în urma prăbușirii Uniunii Sovietice, în 1991.
Situată între Rusia și Turcia (alături de Armenia și Azerbaidjan), țara oferă o multitudine de atracții care atrag turiștii: sate montane pitorești împrăștiate de-a lungul Drumului Militar Georgian, biserici ortodoxe vechi cu vedere spre râuri și văi, orașe post-sovietice fascinante cu o atmosferă de decădere, vin cu o istorie milenară, un „Las Vegas” plin de viață la Marea Neagră (portul Batumi) și o capitală dinamică și cosmopolită.
Tbilisi, cu scena sa underground bogată și spațiile industriale reconvertite, amintește de Berlinul anilor 1990. Una dintre bijuteriile sale, un adevărat simbol al independenței naționale, este Teatrul Rustaveli, renovat în urmă cu 20 de ani de miliardarul care a fondat Visul Georgian în 2012: Bidzina Ivanishvili. Acum, la vârsta de 70 de ani, Ivanishvili a ocupat funcția de prim-ministru al Georgiei între 2012 și 2013 și și-a clădit averea în Rusia în anii ’90, după prăbușirea Uniunii Sovietice.
În prezent, relația dintre Georgia și Rusia se bazează pe o contradicție greu de rezolvat. După conflictul din 2008 și consolidarea controlului militar rus asupra Abhaziei și Osetiei de Sud (regiuni care reprezintă aproximativ 20 % din teritoriul Georgiei), relațiile diplomatice dintre cele două țări au fost întrerupte.
Cu toate acestea, din punct de vedere economic, Moscova rămâne un partener greu de înlocuit: comerțul, turismul, remitențele și capitalul rus, alături de importurile de energie, susțin economia din Tbilisi, care, în ciuda unei creșteri puternice – PIB-ul a crescut cu 7,5% în 2025, marcând cinci ani consecutivi de expansiune – continuă să fie afectată de șomaj, salarii mici, sărăcie generalizată și, în multe zone rurale, de depopulare.
Însă situația dificilă în care se află Georgia depășește criza politică internă, reflectând tensiuni geopolitice mai ample.
Relațiile cu Bruxellesul s-au deteriorat în ultima perioadă; UE a criticat bilanțul guvernului georgian în ceea ce privește statul de drept și represiunea politică. Și mulți consideră că o consolidare a poziției Moscovei în războiul din Ucraina ar putea spori semnificativ capacitatea acesteia de a exercita presiuni asupra Caucazului.
Ambele aspecte fac ca întrebarea să fie inevitabilă: oare viitorul unei Georgii vulnerabile – izolată pe plan internațional și cu un sprijin intern limitat – depinde, de asemenea, de soarta Ucrainei?
Citește și:
Editor : A.M.G.
About the Author
