Furtul de opere de artă este o problemă globală, iar forțele de poliție se străduiesc să țină pasul cu aceasta. Acum apelează la programe de inteligență artificială care depistează chiar și cele mai bine ascunse opere de artă, scrie BBC care prezintă cazul unui tablou furat în urmă cu două deceni și găsit apoi întâmplător într-un târg de antichități din Parma.
În timpul vizitei lor de rutină la târgul anual de antichități din Parma, Italia, în octombrie 2024, ofițerii de poliție au fotografiat cu sârguință operele de artă în timp ce se plimbau printre standuri. Nu era vorba de aprecierea artei – era muncă de detectiv.
Imaginile au fost încărcate într-o bază de date internă, în timp ce ofițerii zâmbeau vânzătorilor și se plimbau printre statuete de bronz de mărimea pumnului, cupe patinate, globuri îngălbenite și o gamă nesfârșită de picturi în ulei.
Cu toate acestea, doar câteva ore mai târziu, sistemul poliției a marcat una dintre fotografii cu un semnal de alertă: un tablou reprezentând o femeie tânără, cu pielea deschisă la culoare, îmbrăcată în aquamarin și roșu, ținând în mână un sul de pergament pe jumătate desfăcut.
A doua zi, ofițerii s-au deplasat de urgență la fața locului și au confiscat tabloul pentru ca experții lor în artă să-l examineze mai atent. Pergamentul din tablou le dădea acum, într-adevăr, anchetatorilor motive de suspiciune, spune locotenent-colonelul Salvatore Rapicavoli, de la unitatea de poliție pentru Protecția Patrimoniului Cultural al Italiei. „Era ceva în neregulă.”
Deși echipa lui Rapicavoli s-a specializat de zeci de ani în depistarea operelor de artă furate la nivel național, el afirmă că sistemul inovator de inteligență artificială, creat special pentru acest scop, pe care îl testau la târg, le-a îmbunătățit considerabil abilitățile. De atunci, sistemul a permis echipei să detecteze mai rapid operele de artă furate și i-a ajutat să observe detalii care depășesc ceea ce ochiul uman poate vedea în mod normal.
„S-a înregistrat o creștere exponențială a numărului de rezultate pozitive”, spune Rapicavoli. De la introducerea sa în noiembrie 2023, sistemul de IA a ajutat echipa sa să recupereze peste 300 de tablouri și statui de mari dimensiuni furate, precum și peste 165.000 de obiecte mai mici – monede, medalii, scrisori, manuscrise, obiecte religioase, timbre și cărți poștale – în valoare totală de peste 203 milioane de euro. Progresele înregistrate în Italia – atât la nivel tehnic, cât și politic – au deschis calea pentru utilizarea învățării automate în anchetele privind furturile de opere de artă la nivel mondial, promițând să revoluționeze lupta globală împotriva hoților de artă.
Și, deși un om ar fi trecut probabil cu vederea la prima vedere acea femeie care ținea un sul de pergament – nimic altceva decât câteva umbre mai întunecate care păreau a fi în dezechilibru –, echipa avea acum o anchetă activă pe mâini.
O captură uriașă
Încă din 1969, poliția italiană ține o bază de date cu bunuri culturale jefuite din întreaga țară – de la picturi în ulei gigantice smulse noaptea de pe altarele bisericilor până la artefacte antice romane și etrusce excavate ilegal. Baza de date – cea mai mare din lume, alimentată constant cu rapoarte de la autoritățile polițienești de cultură și de la vamă – conține peste un milion de obiecte. Cu toate acestea, doar unele dintre înregistrări au imagini ale artefactelor originale.
În trecut, pentru a găsi opere de artă furate, poliția italiană vizita în mod obișnuit târguri, magazine de antichități și licitații de artă de lux și compara ceea ce vedea acolo cu milioane de înregistrări din birourile lor, inițial pe suport de hârtie, apoi digitalizate într-o bază de date online. Una câte una, căutau potriviri în arhiva online folosind cuvinte-cheie, introducând detalii precum „tablou cu o femeie cu un sul”.
Totuși, acest proces era consumator de timp și greoi, spune Rapicavoli. Chiar dacă o vânzare părea suspectă, un ofițer care derula sute de fotografii din baza de date în căutarea unei potriviri putea adesea să omită detalii esențiale. Iar calitatea fotografiilor artefactelor originale lăsa mult de dorit. Imaginile erau adesea realizate cu zeci de ani în urmă, în alb-negru, de la distanță, pe peretele sufrageriei cuiva și pline de zone supraexpuse, zone obscure sau contrast extrem.
„M-am întrebat cum ar putea tehnologia să rezolve această problemă”, spune Rapicavoli, un inginer IT care s-a alăturat echipei de artă furată a poliției italiene în 2013. „Cel puțin în faza de căutare și comparare la scară largă.”
În 2020, echipa sa a conceput algoritmul de IA numit Stolen Works of Art Detection System (Swoads). „Mașina nu se plictisește”, spune Rapicavoli. Un aspect crucial este că poate identifica amprentele vizuale ascunse în opere – corelând similitudinile dintre nuanțele de culoare și contururile aproximative.
De asemenea, poate identifica segmente din tablouri care au fost tăiate și rearanjate – așa cum se întâmplă adesea în cazul pieselor de altar mari vândute în bucăți separate – sau opere care au fost modificate după ce au fost furate. „Indiferent dacă are sens sau nu, le recunoaște pentru că fac parte dintr-un întreg care a fost furat”, spune Rapicavoli. Poate reconstitui opera de artă fără a-i cunoaște cu adevărat semnificația sau conținutul.
Misterul Sfintei Agnes
O căutare manuală a unui tablou reprezentând o „femeie cu un sul” în baza de date a operelor de artă furate nu ar fi rezolvat cazul cu care se confrunta Rapicavoli. Cuvintele-cheie nu ar fi scos la iveală tabloul furat cu 20 de ani în urmă, în care aceeași femeie cu pielea deschisă la culoare ține în brațe un mielușel alb și o ramură de palmier în loc de un sul.
Deoarece IA a identificat asemănările de culoare, model și compoziție – indiferent de pergamentul lipsă –, a semnalat-o printre milioane de artefacte furate, în ciuda modului în care fusese deghizată. Odată ce a preluat imaginea sursă cu care credea că seamănă, asemănările au devenit imediat evidente pentru ochiul uman.
De fapt, o investigație mai amănunțită a confirmat că un tablou din secolul al XVII-lea, înalt de 1 m, reprezentând-o pe Sfânta Agnes, fusese furat din mica biserică Virgo Potens din Sulmona, lângă Napoli, la peste 500 km de târgul de artă din Parma, în noaptea de 11 august 2004. Se pare că, ulterior, pictura fusese retușată pentru a părea mai greu de recunoscut – mielul devenise acum un sul, iar aureola și ramura de palmier fuseseră șterse pentru a transforma sfânta într-o tânără păgână.
Pe măsură ce comerțul cu opere de artă a trecut de la licitațiile fizice la piețele online, echipa lui Rapicavoli se trezea nevoită să țină pasul cu un val de noi încărcări pe platformele de comerț electronic, pe rețelele sociale și chiar pe dark web. Acum, Swoads poate scana continuu cataloagele și noile încărcări zi și noapte, analizând constant internetul și comparând milioane de imagini cu o bază de date a operelor de artă furate.
În 2026, de exemplu, același software i-a permis echipei din orașul italian Torino să recupereze un tablou de Filippo Palizzi, „Riposo Della Pastorella” („Odihna păstoriței”), furat dintr-o galerie de artă modernă în iunie 1972, într-un jaf atât de grav încât instituția a rămas închisă timp de peste 30 de ani.
Deși tabloul dispăruse de zeci de ani, pierdut în culisele piețelor de artă și ale târgurilor, una dintre căutările sale de rutină pe internet l-a identificat la vânzare pe site-ul unei case de licitații.
Un ajutor, nu un înlocuitor
Totuși, IA nu este o soluție miraculoasă împotriva furturilor de artă, spune Carina Popovici, cofondatoarea Art Recognition, o companie care utilizează IA pentru autentificarea operelor de artă. Aceste sisteme răspund la o întrebare specifică: această imagine corespunde cu ceva declarat furat? Ele nu prind hoțul și nu pot semnaliza ceva ce nu a fost niciodată înregistrat, notează ea. „Recuperarea depinde în continuare de anchetatori și de cooperarea juridică”, spune Popovici. „Aș numi IA un multiplicator de forță.”
Timothy Carpenter, fostul șef al Echipei de Crimă Artistică a FBI-ului și fondator al Argus Cultural Property Consultants, o firmă de consultanță și gestionare a riscurilor, este de acord. Software-ul nu poate înlocui gândirea analitică umană.
În primul rând, mai sunt încă multe probleme tehnice de rezolvat. Deși tehnologia a devenit mult mai performantă în recunoașterea operelor de artă furate chiar și din fotografii de calitate slabă, aceasta se confruntă în continuare cu date de antrenare insuficiente. De asemenea, recunoașterea obiectelor 3D este grav afectată – o vază fotografiată din față în raportul de furt probabil nu se va potrivi cu o listare fotografiată din spate. Echipa lui Rapicavoli lucrează deja la îmbunătățirea acestui aspect.
Există și probleme sistemice: „Trebuie să ai o echipă numeroasă dedicată exclusiv urmăririi pistelor generate de IA”, spune Carpenter – un lux pe care majoritatea instituțiilor de aplicare a legii nu și-l pot permite. „Italienii au aproximativ 300 de angajați alocați unității lor de combatere a criminalității în domeniul artei. La apogeu, FBI-ul a avut 24.”
De asemenea, IA nu poate distinge neapărat o copie de presupusul original: pot exista multe copii ale unei opere de artă în lume, fie ele autorizate sau nu. Deoarece aceste baze de date nu solicită dovada autenticității înainte de a adăuga o operă furată, spune Carpenter, obiectul furat s-ar putea să nu fie nici măcar singura versiune existentă a unui tablou. De exemplu, baza de date a Interpolului menționează în prezent că tabloul lui Murillo, „Mâncătorii de pepeni”, a fost furat, spune Carpenter: „Dar tabloul original se află încă expus la Alte Pinakothek [în Germania] și nu este declarat furat.” Interpol a confirmat că acest lucru se datorează faptului că baza de date înregistrează, în schimb, furtul altor versiuni ale acestui tablou: o copie atribuită artistului, declarată furată la Roma în 2009, și o copie realizată de un discipol, semnată fals de Murillo, declarată furată la București în 1998.
Interpol a declarat într-un comunicat adresat BBC: „În cazul tabloului lui Murillo menționat, recunoaștem că un original autentificat se află în prezent la Alte Pinakothek din München. Cu toate acestea, este obișnuit să existe mai multe versiuni ale unei capodopere, inclusiv copii create în timpul vieții artistului, lucrări realizate de discipoli sau piese atribuite maestrului etc.”
De fapt, se vorbește din ce în ce mai mult despre antrenarea IA pentru a combate falsificarea. Algoritmii ar putea identifica duplicatele sau prețurile suspecte, sau ar putea examina detalii imperceptibile, precum geometria pensulelor, relațiile de culoare și textura. Dar acesta este un proces mai lent și mai complex de pus la punct cu instrumentele disponibile în prezent, spune Steven Frank, un avocat specializat în proprietate intelectuală care cercetează modul în care IA poate fi utilizată pentru autentificarea operelor de artă.
Nu trebuie uitat faptul că aceleași instrumente de IA care ajută anchetatorii pot ajuta și infractorii, permițându-le să manipuleze o imagine, să schimbe o ramă, să repare digital zonele deteriorate ale unui tablou și, desigur, să fabrice documente false de proveniență sau să creeze obiecte sintetice realiste care nu există în realitate, spune Carpenter. „Așadar, IA ușurează lucrurile, dar, în același timp, le și îngreunează”, adaugă el.
Traficul internațional
Toate aceste aspecte îl preocupă pe Rapicavoli. Echipa sa va actualiza software-ul cu date din listele de urmărire referitoare la categoriile de artefacte care se preconizează că vor ajunge pe piață, cum ar fi manuscrisele ucrainene rare sau icoanele susceptibile de a fi jefuite în timpul conflictului, astfel încât sistemul să rămână în stare de alertă maximă. De asemenea, ei lucrează la crearea unei rețele de identificare interconectate la nivel internațional până în 2027 – având în vedere că activitatea italianului nu se desfășoară deloc izolat.
Turcia dispune de propriul sistem de IA, pe care l-a folosit deja, de exemplu, pentru a recupera diverse plăci ceramice celebre din secolul al XV-lea, furate din Marea Britanie. Cercetătorii francezi au creat, de asemenea, propria versiune a aplicației, numită Arte-Fact, iar instituțiile culturale germane au lansat una numită Kiku. În SUA, cercetătorii de la Universitatea din Boston folosesc algoritmi de învățare automată pentru a identifica statui care ar fi putut fi furate din Cambodgia. Între timp, cercetătorii de la Universitatea Santa Clara din California au creat un „Asistent de proveniență bazat pe IA” pentru a ajuta la colectarea înregistrărilor privind operele de artă jefuite de naziști.
În cele din urmă, Interpol dispune de un software numit ID-Art, care conectează bazele de date la scară globală. Datorită capacităților sale de recunoaștere a imaginilor, Garda Civilă spaniolă a recuperat recent două mese renascentiste la mai bine de 40 de ani de la furtul lor, comparând fotografiile cu imagini alb-negru neclare din baza de date din 1979. De asemenea, au recuperat trei monede de aur spaniole din Imperiul Roman, în valoare de până la 200.000 de euro.
Nu sunt „cele mai căutate”
Indiferent cât de avansată ar fi, IA va fi probabil întotdeauna mai puțin utilă în recuperarea operelor furate mai recent sau în cazul furturilor de mare amploare, spune Frank. „Hoții știu prea bine că nu trebuie să încerce să le vândă prin canalele tradiționale”, observă el. Multe dintre aceste furturi sunt comandate direct de un colecționar și probabil vor ajunge într-un seif sau într-un depozit.
Majoritatea cazurilor înregistrate de noile sisteme de IA sunt, de fapt, piese mai puțin cunoscute, iar hoții sunt adesea dispuși să devalorizeze opera – tăind-o în bucăți, modificând-o – mai degrabă decât să riște să fie prinși. „Nu mă aștept ca sistemul să-mi găsească operele lui Antonello Da Messina care au fost furate în această vară, să fim foarte clari”, spune Rapicavoli. „Nu mă aștept să-mi găsească «Nașterea Domnului» a lui Caravaggio, una dintre cele mai căutate opere ale noastre.”
De exemplu, nu există dovezi care să transforme furtul tabloului „Sfânta Agnesa” într-un caz penal real. Furtul a avut loc acum peste două decenii, așa că legislația italiană nu îl poate urmări penal. Iar revânzătorul de antichități din Napoli avea puține informații despre proveniența sa, probabil moștenind-o prin afacerea familiei.
Dar faptul că nu este vorba de o arestare spectaculoasă în urma unui furt de artă de milioane de dolari nu înseamnă că lucrarea nu are valoare sentimentală și teritorială pentru comunitate, spune Rapicavoli. Pe 20 mai 2025, echipa sa a reușit să returneze tabloul micuței biserici Virgo Potens din Napoli, unde va fi restaurat și atârnat la locul său. Localnicii, își amintește el, erau în extaz.
Editor : B.E.
About the Author
