Poate să spună oricine, orice, dar, când te uiţi la Tăriceanu, nu prea vezi reforma ieşind din el. Nu simţi că omul musteşte de idei reformatoare, nu-l vezi că se caţără pe frontonul sediului central al PNL, smulge steagul galben, îl înfige în şaua Harley-ului şi izbucneşte pe bulevardul Magheru într-un nor de fum de pneuri arse, chemând poporul urban să se înroleze în al treilea partid cu un „L” pe siglă. Nu. Cultura de reformator a lui Tăriceanu este formată la şcoala lui Iliescu, unde se învaţă că revoluţia se face la televizor. De aceea, liberalii care, eventual, au ieşit pe bulevarde ca să salute dizidentul reformator, şi-au luat ţeapă, revoluţia fiind doar la televizor, unde Tăriceanu a spus (deşi nu în aşa de puţine cuvinte) că Antonescu doar a întinat nobilele idealuri ale liberalismului. Semnalul fiind dat, reforma se va muta, la fel de previzibil, la cârciumă, unde fondatorul reformatorilor va invita nişte granguri de aceeaşi greutate cu sine (adică bazaţi, cu multe case, multe maşini şi neveste), ca să-i convingă să investească acum, urmând ca, mai târziu, să încaseze ce-au investit, plus, desigur, dividendele, sub formă de contracte, portofolii și funcții. Adică, să investească într-o viziune. Desigur, pentru viziuni ca asta, se vor găsi și vizionari.
EDITORIAL
Ce mai reformează Tăriceanu de-acum înainte
