Prea multe ştiri relatează azi cazuri “penale” de înalţi funcţionari de Stat proveniţi din zona politică. Ca volum, vorbim despre cel puţin o treime din numărul total al ştirilor care apar, într-o lună oarecare, pe primele pagini ale ziarelor online. E mult! 
În acest ritm, este absolut de înţeles faptul că Cetăţeanul pune la îndoială credibilitatea şi autoritatea Statului; şi nu doar a Statului, cât şi a “sistemului”, în ansamblu.
Dar singurul “sistem” care ar trebui pus la îndoială ar fi acela prin care partidele politice au ajuns să fie principala sursă de personal pentru funcţiile de conducere din Stat, oferind, în loc de profesionişti, activişti. Faptul că mai mult de o treime din numărul total al Parlamentarilor au “dosare”, indică fără nici un dubiu că partidele au redevenit, ca pe vremea lui Ceauşescu, nişte simple fabrici de activişti, iar aceste “fabrici”, tot ca pe vremea Împuşcatului, livrează nepermis de multe rebuturi.
Iar chestiunea nu este minoră şi nici nu se rezolvă de la sine. Membrii de partid de astăzi sunt oamenii de stat de mâine, iar cine vrea să modeleze Statul Român de mâine, trebuie să acţioneze chiar azi, şi chiar aici, la bază, la normele de acces, de selecţie şi de promovare în partide; iar apoi, din partide, pe listele electorale. Desigur, ar fi ideal ca pe listele de candidaţi în alegeri să ajungă numai oameni de cea mai bună calitate, din toate punctele de vedere, nu doar din punctul de vedere al partidului; dar acest ideal este departe şi se îndepărtează mereu, pe măsură ce situaţia actuală se perpetuează de la legislatură la legislatură.
Pare complicat să faci ceva în acest sens, însă soluţiile sunt foarte la-ndemână. De exemplu, poate fi o idee ca riguroasele formalităţi de angajare într-o corporaţie multinaţională să fie preluate de către partidele politice, iar aceste formalităţi de HR să devină cât mai curând un standard obligatoriu pentru accesul în partid, în fiecare partid.
În plus, ar fi şi absolut normal ca accesul într-un partid să fie permis pe baza unor norme deja verificate în toată lumea. Fără ele, suntem în situaţia de azi, când activitatea unor companii multinaţionale care funcţionează la nivel global pe criterii de competenţă şi performanţă este reglementată în România de către activişti, dubioşi din punct de vedere al integrităţii şi nepregătiţi profesional pentru a fi interlocutori pe măsură.
Dacă este adevărat că partidele politice sunt responsabile de calitatea resursei umane care intră în forul legislativ al ţării şi în principalele funcţii de conducere în Stat, este timpul ca aceste fabrici de activişti să ia în considerare, cel puţin, înfiinţarea unor controale de calitate.
Rebuturile au început să ne coste prea scump.
EDITORIAL
Control de calitate la fabrica de activişti
de Elena Vasilescu
