Rândurile care urmează sunt destul de dezordonate și le numim rânduri doar pentru că așa am apucat noi. În realitate sunt flegme (dur, este?) pe încă o situație care nu face cinste aparatului administrativ român, sau, altfel zis, o situație care mai pune un rahat peste rahatul în funcțiune, asftfel că, nu peste mult, vom avea un munte nou, pe care nici nu ar fi exclus să îl vedem inclus în oferta turistică a țării. Dar personajul acestui Scurt (că altfel nu putem să-i zicem), nu este muntele al cărui vârf este ascuns de nori de hârtie igienică, ci este doar un alpinist curajos, care s-a ambiționat și a escaladat muntele de rahat, până, hă-ă-ăt, sus de tot, unde i-a pus vârf. Acest alpinist, a fost, este, și va fi primar de-a pururi în frumosul oraș locuit de blegi, blegi din subspecia ”călcați-mă-n picoare, vă rog, eu sunt doar mulțumit să exist”, varietatea ”oameni-preș”, şi vorbim aici de incredibilul Râmnicu Vâlcea. Flash-back: primarul cere și ia șpagă pentr-o chestie, flagrant, proces, condamnare, primarul pupă copii, țoc, țoc, ne vedem peste trei ani, surpriză, nu mergi la pârnaie, e condamnare cu suspendare. Brusc, frumoasele mânăstiri de pe Valea Oltului își deschid larg porțile pentru a primi primarul care se căiește. Fă stânga, îi zice primarul, șoferului care îl duce de la Tribunal la mânăstire. Păi, nu mergem la mânăstire, să vă căiți şi să vă-ndreptaţi? întreabă șoferul, mirat. Da’ ce-s tâmpit? Mă căiesc când s-or îndrepta drepţii, acu’ mergem direct la Primărie, să mă re-fac primar, mârâie condamnatul suspendat. Intermezzo. Sunt unii care cred (și primarul vâlcean este unul dintre ei) că o condamnare cu suspendare înseamnă că ești achitat, you’re free to go. Nu. Condamnare cu suspendare înseamnă că justiția te-a găsit vinovat de fapta de care ai fost acuzat, dar, în mărinimia Sa, nu-ți dă pușcărie, adică, ești ca un pușcăriaș, numai că stai acasă. Dar astea-s fleacuri pentru un om hotărât să fie primar against all odds. Ce s-a gândit el? Românul se naște, efectiv, din, și prin șpagă. Gravida dă șpagă să primească vată. Tatăl dă șpagă să vină doctoruălbun. Românul scoate capul în lume. Mama dă șpagă să fie îngrijit special. Tata dă șpagă la pediatruălbun. Nașul de botez dă șpagă la popă. Mama dă șpagă la grădiniță. Tata dă șpagă să intre copilul laoșcoalăbună. Copilul dă șpagă să își ia bacul. Mama dă șpagă să își copilul diploma de licență. Tata dă șpagă să își bage copilul la minister. Mai departe se știe, la minster, copilul găsește o fată, tot aşa, născută şi crescută cu şpagă, și ciclul reîncepe. Primarul vâlcean a înțeles circuitul. S-a gândit: dacă ne naștem, trăim și murim în șpagă, atunci o condamnare pentru șpagă este un fel de certificat de bun cetățean, este? Nu este. Dar nu contează, fiindcă primarul din Vâlcea a fost, este, și va fi primar, fiindcă, din șpagă te alegi, în șpagă trăiești, și în șpagă te duci. Şi doar pentru că unde-a mers mia, merge şi suta, ducă-se şi ăsta.
PAMFLETARIUM
Curriculum vită de primar român
