Trăiască Pleşu! Sub această deviză ne-am adunat, noaptea trecută în redacţie. Profitând de situaţia că s-a împuşcat un cablu pe Moşilor şi “a căzut o fază” (explicaţia specialistului de la Deranjamente), precum şi de elanul proverbial al revoluţionarilor români, ne-am pus minţile de-am încropit şi noi o lovitură de stat, mai precis, una de stat în beznă.
Şi fiind noi fani Pleşu, ce ne-am zis: hai să-l aducem pe Pleşu la putere! Fiindcă România chiar are nevoie de un intelectual în fruntea ţării, şi dacă nici Pleşu nu e cel mai tare intelectual din România, atunci nu-i nici un intelectual în România!
Planul nostru era, pe cât de simplu, pe atât de diabolic!
Aşa cum, între Băsescu şi Antonescu, Antonescu este răul cel mai mic; tot aşa, între Antonescu şi Pleşu, Pleşu este răul cel mai mic! Deci tot ce aveam de făcut era să-l susţinem pe Antonescu până cădea Băsescu; apoi, pe aceeaşi logică electorală a victoriei răului cel mai mic, să-l susţinem pe Pleşu contra lui Antonescu!
Genial, nu?
Zis şi aproape făcut, fiindcă tocmai atunci s-a dat drumul la curent şi am putut citi, (oroare!) pe Hotnews, următoarea declaraţie a preşedintelui nominalizat (nominalizat de noi, fireşte). Iată ce zicea Pleşu într-un interviu: “m-am săturat să tot votez în România răul cel mai mic. Vreau să am şi eu o dată de votat ceva cu adevarat plauzibil până la capăt.”
Ei bine, aceste cuvinte ne doare şi-acuma, fiindă semnificau, nici mai mult nici mai puţin, decât sfârşitul loviturii noastre de stat în beznă! Era evident! Întrucât Pleşu nu voia să voteze răul cel mai mic, şi cum în planul nostru, chiar el, Pleşu, era răul cel mai mic, ne trezeam confruntaţi cu situaţia paradoxală în care viitorul preşedinte nu vroia să se voteze pe el însuşi!
Or noi nu puteam risca asta! Ce preşedinte este ăla care nu se votează, măcar el, pe sine?
Şi-atunci, ce ne-am zis: “Băieţi, dacă luăm în consideraţie datele noastre personale, plus ţara în care trăim, plus politicienii pe care-i avem, plus intelectualii pe care am vrea să-i avem, este realmente un miracol că ştim să scriem şi să citim! Avem, totuşi, aceste abilităţi de bază, iar ele ne pun deja în “pole position” pentru ca, într-o bună zi, să devenim şi noi ceva în viaţă, măcar intelectuali, dacă nu oameni serioşi. Între timp, orice mişcare politică vom face, vă propun să gândim cu capetele noastre, nu cu al lui Pleşu. De acord?”
Toată lumea fiind de acord, am strigat cu toţii un “Jos Pleşu!” de-a venit proprietarul cu noaptea cap şi ne-a mărit chiria, apoi am ieşit pe stradă să mai facem nişte politică până se deschid urnele la referendum.
Da, şi-altădată, o s-o facem şi mai lată!
CRITIX
Jos Pleşu!
