Biserici, sau şcoli? Mai mulţi profesori de limba română, sau mai mulţi popi? Aceasta-i alegerea. Mai exact, aceasta a fost alegerea, fiindcă reprezentanţii tăi au ales deja. Şi au ales popii. În consecinţă, profesorii de română vor primi, ca şi până acum, tot respectul nostru, în timp ce popii vor primi banii.
Motivul acestei alegeri este simplu. Politicienii noştri sunt subiectivi. Ei ştiu că popa iartă, dar profesorul de română urechează. Cine ar alege o urecheală? Așa se şi explică de ce expresia ”n-avem multă școală” nu mai este spusă de politicieni cu jenă, ci cu mândrie, mai ales când este urmată de ”dar avem credință”.
„N-avem noi multă şcoală, dar avem credinţă”, spune politicianul când se întâlneşte cu alegătorii săi din popor. Și chiar aşa, cu o singură școală construită la fiecare cinci biserci, ar fi bine să fie credință, fiindcă învăţătură nu va fi!
Nu ambițioși, ci bisericoși. Orientul ne-a captivat din nou. Balcanismul ne bântuie iar. Facă-se voia Lui, și dă Doamne suspuși luminați, că supuși suntem noi, până la Dumnezeu!
Nu acuzăm. Observăm doar că pentru o națiune atât de insistentă în bisericie, calitatea conviețuirii este foarte scăzută. Iubirea de semeni, respectul pentru comunitate, liniștea sufletească nu sunt primele valori care îți vin în minte privind România de azi. Deși are biserici mai dese ca non-stopurile, românul arhicuvios nu a făcut și pasul decisiv către buna-cuviință. Cu stânga în buzunarul altuia, își face cruce cu dreapta. Se închină ca să nu fie prins, sau ca să dea Domnul să nimerească un portofel mai barosan?
În fond, ce este mai șocant în România acestui nou mileniu? O coadă la moaște sau o coadă la înscrierea la școală?
Habemus toleranță: înțeleg românul care, între a-și face o educație și a-și face o cruce, alege a doua variantă, din pură lene.
În același timp, habemus frică: mă tem că, neavând încontro, românii vor pune cruce și educației.
Amin.
EDITORIAL
Mai mulţi profesori de română, sau mai mulţi popi?
de Călin Georgescu
