Românul are şapte inimi tricolore imprimate pe T-Shirt-ul de aramă şi nici una dintre ele nu se umflă mai tare decât aia cu care îşi iubeşte ţara pe Facebook. Da, și eu, ca şi tine, atunci când vreau să fiu printre ai mei, emigrez în ţara unde înscrierea este gratuită şi aşa va fi întodeauna. Odată logat, sesizez două mari filoane de patriotism. Unu, patriotismul de tipul “mitocani sunt ceilalţi”. Aici intră o largă paletă de activităţi expresive. Numesc câteva: scuiparea pe manele, pişarea pe ţigani, dezavuarea mâncătorilor de seminţe, anatemizarea taximetriştilor, şi aşa mai departe, în general, dezicerea publică de mahalaua natală. Al doilea filon patriotic este perpetuarea suspiciunii că ne tragem dintr-un viteaz popor, acum, vai, decăzut, şi anume din ăi mai ai dreacu daci. Aici intră şi cultul geniilor trecute sau contemporane care, fie s-au cărat şi s-au făcut oameni afară, fie au rămas aici ca să joace în promourile Mediapro-ului, sau mai nou, ale Fundaţiei Dan Voiculescu. Şi cam asta-i. De aceea, frate de mahala, scârbitule de manele, prietene de click, patriotule digital, eu îţi spun doar atât: suntem mai buni de-atât! Şi dacă te prind că dai “share” pe Facebook la chestia asta, te omor cu mâna mea!
CRITIX
Patriot de Facebook
