PRISONERS 2013 Actori- Hugh Jackman, Jake Gyllenhaal, Maria Bello, Paul Dano, Terrence Howard, Viola Davis, Regia- Denis Villeneuve, Scenariul- Aaron Guzikowski
PRISONERS TRAILER
PRISONERS CRONICA FILMULUI
Nimic nu te pregăteşte cu adevărat pentru acest film. Te documentezi puțin înainte de de a decide dacă vrei să-l vezi și gândești, aha, iată încă un thriller cu răpiri de copii. Dar ia bilet şi vezi primul minut din Prisoners… Vei înţelege că acest film este dintr-o altă ligă.
Repere: intens ca The Deer Hunter-ul lui Michael Cimino, substanţial ca The Pledge, cu Jack Nicholson, după romanul Promisiunea al lui Friederich Durenmatt. Da, sunt cărţi după care se fac filme. Însă acesta este un film după care s-ar putea scrie cărţi.
Prisoners este consistent ca o carte bună, iar personajele filmului devin teme de gândire imediat ce filmul s-a sfârşit.
Hugh Jackman joacă energic şi memorabil rolul tatălui care s-a pregătit toată viaţa pentru ce-i mai rău. Însă atunci când răul apare, este atât de vexat că îl găseşte nepregătit, atât de incapabil să recunoască că poate fi luat prin surprindere de viaţă, şi că el însuşi poate fi atins de mâna hazardului, încât acest tată caută cu disperare un vinovat, pe oricine, în afară de el însuşi. Iar atunci când crede că l-a găsit, revarsă asupra aceluia toată furia neputinței sale de a admite că nu poate controla totul. Dureros de educativ, tot mâna hazardului îl va salva de la moarte, târziu, da; însă cu o secundă mai devreme.
Jake Gyllenhaal, în rolul poliţistului atins de aripa unei singurătăţi pe care numai un copil orfan o cunoaşte, este cel ales de destin să împiedice această nouă despărţire a unor copii de părinţii lor. Calvarul lui este, deasemnea, nou. Toţi cred că el îşi face doar meseria. De fapt, el tatonează mântuirea. Din nou, singur.
Nu doar Gyllenhaal, dar și fiecare actor din distribuție joacă aici ce n-a mai jucat niciodată, iar rezultatul este performanţă pe toată linia.
Maria Bello, în rolul mamei, aminteşte de femeile din filmele ruseşti.
Paul Dano duce personajul său ciudat dincolo de limitele pe care tot el le fixase în There Will Be Blood.
Dar abia ce vei fi terminat de apreciat actorii, că simţi nevoia să evoci scenariul.
Este de mirare cum acest film nu a parcurs încă traseul festivalurilor de filme creştine. Fără a avea, totuşi, anvergura şi adâncimea unui Ostrov, al lui Pavel Lungin, cu Piotr Mamonov, Prisoners dăruiește spectatorului doza suficientă și necesară de mistică creștină, astfel încât filmul să iasă cu brio din tipare genului său.
Din această perspectivă, filmul devine o poveste a celor condamnaţi (sau damnaţi, dacă vrei), să salveze nu doar copiii, ci chiar toată inocenţa din această lume, din calea răului care mocneşte undeva , în sufletele celor chinuiţi de demoni.
Ar fi păcat sa dezvăluim aici superbele întorsături ale acestui scenariu foarte bun. La fel de păcat ar fi și să vezi acest film doar ca pe un simplu amuzament de weekend.
FILM
Prisoners, un film religios, deghizat într-un thriller feroce CRONICA
