În septembrie 2022, uraganul Fiona a lovit Noua Scoție cu rafale de peste 160 km/h și valuri de aproape 30 de metri.
În Mahone Bay, locuitorii se temeau pentru cele trei biserici istorice de pe mal, orășelul fiind cunoscut turistic exact pentru aceste repere.
Ceea ce le-a protejat nu a fost un dig de beton, ci o „linie de coastă vie”: un sistem de bariere subacvatice, mlaștini sărate și maluri vegetate.
„În ciuda percepției că zidurile de piatră sunt mai rezistente, țărmurile vii au rezistat excelent”, spune Brooke Nodding, de la organizația de mediu Coastal Action, citat de Bloomberg.
„Dacă nu consolidăm aici, va trebui să ne mutăm”
Astfel de proiecte câștigă teren în Atlanticul canadian, unde creșterea nivelului mării ar putea atinge un metru până în 2100, iar furtunile de genul „una la un secol” devin tot mai frecvente.
În New Brunswick, una dintre cele zece provincii ale Canadei, aflată pe coasta de est, dune reconstituite și iazuri de retenție atenuează efectele inundațiilor, iar în Halifax, capitala Noii Scoții, acoperișurile verzi reduc scurgerile și încălzirea urbană.
Halifax aplică o strategie hibridă: 480 de metri de țărmuri vii, lărgirea drumurilor de coastă prin pante modelate și întărite cu materiale rezistente, înlocuirea barierelor degradate și plantarea a 275.000 de arbori.
„Dacă nu consolidăm aici, va trebui să ne mutăm. Dar nu îmi pot imagina cum am muta acele biserici din Mahone Bay. Dacă nu luăm măsuri de protecție, aceasta este realitatea cu care ne confruntăm”, a explicat ecologul Jeremy Lundholm pentru sursa citată.
Minuni inginerești și lecții de adaptare din întreaga lume
Exemplele internaționale arată opțiuni variate.
Una dintre cele mai ambițioase este barajul MOSE din Veneția, cu 78 de porți mobile din oțel montate pe fundul mării, la cele trei intrări ale lagunei, care se ridică în aproximativ 30 de minute pentru a izola orașul de mareele înalte și a proteja clădirile sale istorice, inclusiv Bazilica San Marco, de inundații.
Când se anunță o maree periculoasă, porțile se ridică în aproximativ 30 de minute, izolând laguna de Marea Adriatică și protejând orașul și clădirile sale renascentiste și gotice, inclusiv Bazilica San Marco, care era frecvent inundată.
Digurile istorice consolidate din Charleston – Carolina de Sud, imită materialele și designul original al falezei pentru a proteja clădirile antebelice și străzile pavate, în timp ce parcurile inundabile din Dordrecht, Olanda, funcționează ca zone-tampon care preiau excesul de apă și apără centrul medieval de revărsările râului.
Noua Scoție, între protecție și retragere
Însă în unele locuri, precum satul galez Fairbourne, singura soluție rămâne „retragerea gestionată” și abandonarea comunității.
Între protecție și retragere, Noua Scoție se află într-o cursă contra timpului.
Mahone Bay, cu bisericile sale încă în picioare, demonstrează că soluțiile bazate pe natură pot fi cel puțin la fel de strategice precum cele inginerești.
Dar măsurile variază de la lucrări de tip „gri”, precum întărirea cheiurilor și a fundațiilor, până la acțiuni neutre, asemenea planificării ordinii în care obiectele din colecție ar trebui salvate cu prioritate, în caz de dezastru.
Articolul Țărmurile vii: soluția naturală care salvează Noua Scoție în fața furtunilor apare prima dată în Mediafax.
Read MoreMediafax
