World War Z provine din romanul horror scris de fiul lui Mel Brooks, Max Brooks. Romanul ”World War Z: An Oral History of the Zombie War” a apărut în 2006, iar imediat după apariție Paramount s-a grăbit să cumpere drepturile de ecranizare, desemnând și casa de producție, Plan B, a lui Brad Pitt. Max Brooks nu a dorit să scrie scenariul, desemnându-l în schimb, împreună cu producătorii, pe reputatul J. Michael Straczynski, scenaristul nominalizat la BAFTA pentru Changeling (2008), cu Angelina Jolie și John Malkovich, în regia lui Clint Eastwood.
World War Z TRAILER
http://www.youtube.com/watch?v=RHVzD-7BDOA
Pentru un european este greu de înțeles succesul romanului horror al lui Max Brooks. Mai mult, transformat în scenariu, romanul devine doar ”un alt film cu zombie”, singura notă diferită față de alte story-uri arhi-similare fiind ”internaționalizarea” morților vii, de fapt, o combinație între un ”global epidemic movie” și un ”zombie movie”. Însă scenariul ”de rețetă”, devine un film absolut captivant sub regia lui Marc Forster, cel care ne-a lăsat ”bouche bée” cu Stranger than fiction (2006) și ne-a adus rapidul action din seria 007, Quantum of solace (2008). Nu încape nici o îndoială, World War Z ține orice spectator lipit în scaun în marea majoritate a celor aproape 2 ore (116 minute).
Din păcate, filmul poartă un mesaj, iar mesajul este odios, făcând din World War Z unul dintre cele mai agresive vehicule propagandistice americane din ultimii ani. Din nou, ”capul” familiei tipice americane este chemat la luptă, iar lupta este, din nou, globală. Inamicul? Inamicul este printre noi.
Să detaliem puțin personalitatea ”inamiculului”, a zombie-ului, a celui care este nu doar ”printre noi”, dar și ”în noi„, fiind ”altfel decât noi”; și să vedem cum cum îl înțelege Hollywoodul de azi.
Zombie-ul, mortul viu, este menționat încă din Epopeea lui Ghilgameș, ceea ce plasează originile personajului în Mesopotamia, undeva cu 3000 de ani înaintea erei noastre. Perioada Marii Ciume, de la mijlocul secolului al XIV-lea (aprox. 200 de milioane de victime) este momentul care readuce ”mortul viu” în cultura lumii, între secolul al XIV-lea și al XVII-lea, zombie-ul fiind menționat în China, India, Africa, Europa și Orientul Mijlociu ca o apariție oribilă, cu obiceiuri diferite de la zonă la zonă. De pildă, zombie-ul chinezesc, Jiang SHi, își caută drumul spre casă, absorbind între timp ”chi”-ul, energia vitală a celor pe care îi întâlnește, pentru a prinde puteri. În țările nordice, Afturganga-ul, sau Draugur-ul, păzește comorile și îi atacă pe cei lacomi. În folclorul iudaic, Golemul, sau Dybubuk-ul, este un spirit inferior care posedă omul necredincios. Avem și noi zombie-ul nostru, moroiul, spiritul rău întrupat, care face ”din om, neom”, un om rău, un ”nedus la biserică”, un ”om fără Dumnezeu”. Pe scurt, din vechime și până azi zombie-ul reprezintă esența răului, întrupată.
Particularitatea zombie-ul hollywoodian din World War Z vine din natura virală a ”răului”, precum și din sursa ”virusului”, sursă identificată de realizatorii filmului în zonele cele mai sărace din India, China și Coreea; altă particularitate este transformarea aproape instantanee a omului normal, civilizat, într-un ”zombie”. Odată transformat, individul ”virusat” are două preocupări: să îi facă și pe alții să fie asemenea lui, precum și să se bălăbăne fără treabă pe străzi, așteptând ”stimuli”. Între timp, zombie-ul lui Max Brooks amenință civilizația, semănând haos și anarhie. Astfel, ”morții vii” din World War Z devin teribil de asemănători cu ”indignații” care invadează orașele în toată lumea, de la New York, la Paris, de la Madrid, la Sofia. Cu alte cuvinte, moroii sunt ”ceilalți”, cei care, ”mușcați” de ideea subversivă, de origine comunistă, că ”sistemul” nu este chiar ok, pun în pericol ordinea și civilizația. Împotriva acestor ”zombies” cheamă la luptă (”războiul abia începe”) personajul intepretat de Brad Pitt, în discursul din finalul fimului. Și cum ar trebui să lupte ”omul civilizat” împotriva celor ”mușcați” de virusul indo-chinezesc? Primul lucru, ar trebui să devină invizibili în ochii marilor mase de zombies, mimând diverse afecțiuni neletale. Invizibili fiind, pot purcede mai apoi la exterminare, da, o soluție extremă, dar necesară, întrucât zombies, odată mușcați de virus, nu mai pot fi vindecați. Exterminarea se impune, așadar.
Desigur, toate aceste mesaje nu apar în ”textul” filmului, spectatorul fiind prea ocupat pentru a absorbi suspansul și tensiunea unui film excelent făcut. În subtext, însă (și bine ”codată”), ideea că cei care pun în pericol ”civilizația așa cum o știm” trebuie exterminați, este clară și prezentă. Prin acest mesaj, filmul World War Z se califică net în categoria filmelor anti-umaniste, purtătoare ale unor mesaje segregatoare.
Într-o lume normală, filmul care conține un astfel de mesaj ar provoca boicotul publicului. Din păcate, acea lume se îndepărtează văzând cu ochii.
FILM
World War Z un film anti-indignaţi? OPINIE
de Radu Axinte
