Astăzi, criza prevăzută de mult a devenit realitate – și Iranul are puține opțiuni de a riposta. Niciun lider din Teheran nu se aștepta ca altă țară să-i sară în ajutor împotriva SUA. Iranul are un „parteneriat strategic” cu Rusia, iar ministrul iranian de externe, Abbas Araghchi, este așteptat luni la Moscova, scrie The Telegraph.
Este adevărat că Vladimir Putin a fost bucuros să cumpere dronele iraniene și să le folosească împotriva orașelor ucrainene, dar șansele ca el să riște un război cu SUA pentru regimul ayatollahului Ali Khamenei sunt zero.
Oricare ar fi motivul vizitei lui Araghchi la Moscova, acesta nu se așteaptă la ajutor material din partea Rusiei. La fel stau lucrurile și cu China, oricât de vocal ar fi fost președintele Xi Jinping în a condamna atacurile lui Donald Trump asupra Iranului.
Beijingul a numit loviturile „o încălcare a dreptului internațional”. China a fost mereu dispusă să importe petrol iranian sancționat la preț redus, dar Xi nu va lupta împotriva Americii pentru a salva regimul de la Teheran.
Khamenei știe că Iranul nu are prieteni adevărați
Khamenei a știut mereu că Iranul nu are prieteni adevărați printre statele lumii – de aceea a construit o rețea proprie de aliați non-statali, înarmând și finanțând grupări teroriste în tot Orientul Mijlociu. Planul era ca Iranul să poată mobiliza atât de multe grupări armate, încât niciun președinte american să nu riște să declanșeze un război.
Gărzile Revoluționare aveau misiunea de a aproviziona aceste grupuri cu suficiente rachete pentru a lansa represalii imediate și devastatoare, țintind mai întâi Israelul, apoi bazele și aliații SUA din regiune.
Acum, bombele americane cad peste Iran – dar, în mod remarcabil, aproape nimic din acest scenariu nu s-a materializat. Rachetele lansate din Iran au provocat distrugeri în Israel și au ucis 24 de persoane.
Însă planul lui Khamenei era ca Hezbollah din Liban să lanseze 100.000 de rachete furnizate de Iran, devastând Tel Avivul și obligând israelienii să trăiască în adăposturi săptămâni întregi. Milițiile șiite din Irak și Siria trebuiau și ele să intre în luptă, alături de Hamas în Gaza și rebelii Houthi din Yemen. Împreună, aceștia formau așa-numita „Axă a Rezistenței”, gata să acționeze la ordinul lui Khamenei.
Dar planul avea un mare defect – era cunoscut de toată lumea. Cu mult înainte ca Trump să ordone bombardamentele, Israelul începuse deja să distrugă sau să slăbească fiecare membru al acestei axe.
Grupările armate din Irak, ascunse
Hezbollah a fost decimat în ofensiva israeliană de anul trecut, care i-a eliminat conducerea și mii de combatanți. Acest lucru a dus, la rândul său, la căderea regimului lui Bashar al-Assad în Siria, lăsând milițiile șiite de acolo fără protecție.
Grupările armate din Irak stau ascunse, iar rebelii Houthi, loviți de atacuri israeliene și americane, nu sar în apărarea Iranului.
Benjamin Netanyahu, premierul israelian, a reușit să priveze Iranul de mijloacele de a riposta.
Sub această presiune, „Axă Rezistenței” s-a dovedit a fi „mai slabă decât o pânză de păianjen” – o expresie folosită de Hassan Nasrallah, fostul lider al Hezbollah, înainte să fie ucis de bombele israeliene.
Astăzi, riscul de escaladare trebuie analizat în contextul unui Iran grav slăbit, ale cărui planuri de răzbunare sunt ruinate.
Este probabil ca noi rachete să fie lansate asupra Israelului și, eventual, asupra altor țări din regiune. Însă destrămarea Axei Rezistenței și izolarea Iranului explică de ce Trump a avut încredere să dea ordinul de atac.
Articolul The Telegraph: Cât de singur este Iranul? Sunt zero șanse ca Rusia și China să înceapă un război pentru Teheran apare prima dată în Mediafax.
Read MoreMediafax
