„Iarna nu-i ca vara”, a spus odată un politician celebru, însă ce ați face dacă ați afla că nici măcar iarna nu-i ca iarna și nici vara ca vara?
Ne-am obișnuit cu o succesiune de anotimpuri pe care, cumva, am învățat s-o luăm „de bună”, însă un studiu publicat în revista „Nature” vine să ne arate că ideea noastră despre anotimpuri e simplistă.
Oamenii de știință au creionat un model fără precedent al ciclurilor anotimpurilor în ecosistemele Pământului.
Toate ființele vii își ajustează viața în funcție de ciclicitatea anotimpurilor
Ei au identificat „puncte fierbinți” de asincronie sezonieră în întreaga lume, adică regiuni în care momentul ciclurilor sezoniere să nu fie sincronizat în toate locurile apropiate.
Aceste diferențe de sincronizare are consecințe ecologice, de evoluție a speciilor și chiar economice surprinzătoare.
Anotimpurile stabilesc ritmul vieții.
Ființele vii, inclusiv oamenii, își ajustează momentul activităților anuale pentru a profita de resursele și condițiile care se schimbă pe parcursul anului.
Studiul acestei perioade, cunoscut sub numele de „fenologie”, este o formă străveche de observare umană a naturii.
Cu decenii de arhive de imagini satelitare, putem folosi calcule pentru a înțelege mai bine ciclurile sezoniere ale creșterii plantelor.
Modele surprinzătoare de vară
Prin aplicarea unor noi analize la imagini din satelit acumulate timp de 20 de ani, oamenii de știință au creat o hartă mai bună a perioadei de creștere a plantelor din întreaga lume.
Pe lângă tiparele așteptate, cum ar fi întârzierea primăverii la latitudini și altitudini mai mari, au observat și lucruri mai surprinzătoare.
Un model surprinzător se observă în cele cinci regiuni climatice mediteraneene ale Pământului, unde iernile sunt blânde și umede, iar verile sunt calde și uscate.
Acestea includ California, Chile, Africa de Sud, sudul Australiei și Marea Mediterană însăși.
Toate aceste regiuni au în comun un model sezonier cu „vârf dublu”, documentat anterior în California, în care ciclurile de creștere a pădurilor tind să atingă vârful cu aproximativ două luni mai târziu decât în alte ecosisteme.
De asemenea, prezintă diferențe semnificative în ceea ce privește momentul creșterii plantelor față de zonele aride vecine, unde precipitațiile de vară sunt mai frecvente.
Climatul mediteranean și zonele aride învecinate sunt zone fierbinți cu activitate sezonieră nesincronizată
Acest amestec complex de modele de activitate sezonieră explică o descoperire-cheie a oamenilor de știință: climatul mediteranean și zonele aride învecinate sunt zone fierbinți cu activitate sezonieră nesincronizată.
Cu alte cuvinte, acestea sunt regiuni în care ciclurile sezoniere din locurile apropiate pot avea momente total diferite.
Luați în considerare, de exemplu, diferența notabilă dintre Phoenix, Arizona (care are cantități similare de precipitații iarna și vara) și Tucson, la doar 160 de kilometri distanță (unde majoritatea precipitațiilor provin din musonul de vară).
Aceste fenomene influențează major distribuția speciilor
Alte puncte fierbinți globale se găsesc în principal în munții tropicali.
Modelele complexe de anotimpuri nesincronizate pe care le observăm acolo pot fi legate de modurile complexe în care munții pot influența fluxul de aer, dictând modelele locale de precipitații sezoniere și nebulozitate.
Aceste fenomene sunt încă puțin înțelese, dar pot fi fundamentale pentru distribuția speciilor în aceste regiuni cu o biodiversitate excepțională.
Identificarea regiunilor globale în care modelele sezoniere sunt nesincronizate a fost motivația inițială pentru munca noastră.
Asincronia anotimpurilor poate duce la o disponibilitate variabilă a resurselor
Iar descoperirea noastră că acestea se suprapun cu multe dintre punctele fierbinți ale biodiversității Pământului – locuri cu un număr mare de specii de plante și animale – s-ar putea să nu fie o coincidență.
În aceste regiuni, deoarece ciclurile sezoniere de creștere a plantelor pot fi nesincronizate între locațiile apropiate, disponibilitatea sezonieră a resurselor poate fi, de asemenea, nesincronizată. Acest lucru ar afecta ciclurile reproductive sezoniere ale multor specii, iar consecințele ecologice și evolutive ar putea fi profunde.
O astfel de consecință este că populațiile cu cicluri reproductive nesincronizate ar fi mai puțin susceptibile de a se încrucișa. Prin urmare, se așteaptă ca aceste populații să se diferențieze genetic și poate chiar să se împartă în cele din urmă în specii diferite.
Dacă acest lucru s-ar întâmpla chiar și unui procent mic de specii la un moment dat, atunci pe termen lung aceste regiuni ar produce cantități mari de biodiversitate.
Diferențe mari în perioadele de înflorire a plantelor
Încă nu știm dacă acest lucru se întâmplă cu adevărat, dar oamenii de știință fac primii pași către stabilirea acestui fapt.
Pentru o gamă largă de specii de plante și animale, harta satelitară prezice diferențe terestre accentuate în ceea ce privește perioadele de înflorire a plantelor și în ceea ce privește înrudirea genetică dintre populațiile din apropiere.
Esențial pentru înțelegerea mișcării animalelor
Această hartă prezice chiar și geografia complexă a recoltelor de cafea din Columbia.
Aici, plantațiile de cafea separate de o zi de mers cu mașina prin munți pot avea cicluri reproductive la fel de nesincronizate ca și cum s-ar afla pe emisfere diferite.
Înțelegerea tiparelor sezoniere în spațiu și timp este importantă nu doar pentru biologia evoluționistă.
De asemenea, este fundamentală pentru înțelegerea ecologiei mișcării animalelor, a efectelor schimbărilor climatice asupra speciilor și ecosistemelor și chiar a geografiei agriculturii și a altor forme de activitate umană.
Articolul „Iarna nu-i ca vara”, dar nici măcar vara nu-i ca vara / Despre asincronicitatea anotimpurilor / O teorie nouă a oamenilor de știință apare prima dată în Mediafax.
Read MoreMediafax
About the Author
