Un oltean care a muncit 9 ani în ferme din Anglia caută încă soluția pentru a face agricultură pe baze moderne în țara lui. Și-a dezvoltat exploatația alături de părinții săi, produsele ajungând în piețe din Ardeal.
Fermierul oltean vinde produsele mai mult în Ardeal FOTo: Alina Mitran
Încălzirea vremii este așteptată cu nerăbdare în agricultură. Fermierii nu pleacă în vacanță de 1 Mai, în schimb le-ar scădea costurile cu legumele în spații protejate și ar putea să înființeze și culturile în câmp.
Liviu Moraru vinde în această perioadă răsad de legume. Nici măcar în sudul țării vremea nu este suficient de caldă pentru ca gospodarii să prindă curaj și să planteze în grădină, așa că vânzarea merge și nu prea. Cei care cumpără și-au construit în gospodărie un solar cât de mic, iar în spațiile protejate timpul pentru plantarea roșiilor, a ardeiului, a castraveților este numai bun.
Producția de răsad din ferma lui Liviu Moraru merge în mare parte în piața din Făgăraș. Sunt, de altfel, mulți olteni care și-au găsit în Ardeal cea mai bună piață de desfacere. Oamenii cumpără cu încredere, este o relație care s-a construit în ani de seriozitate.
„Fac asta de mulți ani. Părinții, bunicii se ocupau cu așa ceva, cultivau legume și produceau și răsad, atât pentru ei, cât și pentru vânzare. Răsadurile sunt un produs bun, dar vânzarea e pe perioadă scurtă. Începe să nu mai fie atât de rentabil, să știți, pentru că avem cam aceleași prețuri și totul s-a scumpit – alveole, turbă, încălzire -, iar lumea se uită să le cumpere tot ca înainte”, explică fermierul.
Pentru a aduce plantele în stadiul în care pot fi plantate în seră sau în grădină e o muncă de peste 60 de zile. „Punem semințele mai întâi în niște alveole mult mai mici decât acestea. Folosim căldură, niște rezistențe la curent. Apoi, când se dezvoltă, le repicăm în alveole mai mari, să se dezvolte mai bine, iar de acolo în acestea”, explică fermierul.
Producerea răsadurilor a fost și rămâne un segment profitabil al afacerii. Ba și mai mult acum, de când pe piață au pătruns hibrizii, din care nu mai poți păstra semințe, cum se întâmplă în cazul soiurilor, așa că oamenii se bazează pe ce cumpără de la piață sau de la furnizori cu care mențin relația bună construită.
„Cele hibrid sunt mult mai scumpe. Hibridul este mai scump. Este și mai rezistent la boli, la dăunători, decât soiurile. De aceea au dispărut soiurile noastre românești din cauza bolilor, a dăunătorilor. Cei care produc pentru vânzare sunt îndeosebi interesați de hibrizi, pentru că produc mai mult, sunt mai rezistente la depozitare, mai frumoase, mai aspectuoase”, detaliază fermierul.
Ardeiul este mai pretențios, are nevoie de mai multă căldură. Vremea e „mult întârziată” în acest an, nopțile sunt în continuare reci, chiar foarte reci, chiar dacă pe timpul zilei s-a trecut și de 20 grade Celsius. „Acum vindem pentru solar, dar în curând, pe la 1 mai, o să înceapă să pună și în grădină. Lumea se ferește să dea bani să le pună de două ori, preferă să aștepte să se încălzească”, explică fermierul de ce de-abia acum se dezmorțesc vânzările.
Răsadul de castraveți îl vinde cu 3 lei cuibul (două plante), ardeiul cu 1,5 lei/fir, roșia cu 2 lei/fir. Oamenii vin, se uită, se gândesc și lasă pe săptămâna viitoare, pare încă prea devreme.
„Costurile sunt, să știți. Este și 1 leu/sămânța. Lumea se uită să cumpere ceva de calitate. Preferă să cumpere de la cunoscuți. Am clienții mei care vin, ne caută și acasă. Sunt și cei care pun în câmp, dar majoritatea începe să-și facă solarii. Chiar și pentru familie, să pună câteva roșii, câteva fire de ardei, vinete, pentru casă”, detaliază fermierul.
Cumpărătorii pleacă acasă nu doar cu o plantă, au nevoie și de consultanță, iar fermierul le-o oferă. Se întâmplă așa și la Slatina, în piața în care stăm de vorbă, dar și la Făgăraș, unde vinde mama lui Liviu Moraru, care acum, pentru că s-a pensionat, dedică și mai mult timp muncii în fermă.
„Avem câțiva ani de când mergem în zona Făgărașului. Am vândut ș în Sibiu, dar acum am găsit o piață bună acolo”, mai dă detalii fermierul.
„E greu să te dezvolți”
Liviu Moraru a reușit să-și mărească exploatația. A accesat și un proiect cu finanțare europeană, dar nu sume foarte mari. „E greu să te dezvolți, greu să accesezi fonduri, prea multă birocrație. Cel puțin aici”, spune cu amărăciune fermierul.
Forța de muncă a devenit o problemă mare. „Nu poți să-i oferi omului tot timpul de muncă, așa că cei mai buni, care chiar munceau, au plecat afară. A devenit și foarte costisitor, este și 250 lei ziua de muncă, iar la costuri se adaugă masa, băuturile”, mai spune Liviu Moraru.
Cumpărătorii așteaptă să se încălzească vremea pentru a cumpăra răsad FOTo: Alina MItran
Tot ce produc deocamdată comercializează direct, fie în piețe, fie, în plin sezon, în piața de en-gros de lângă Pleșoiu, unde vin și se aprovizionează intermediarii. Deocamdată, pentru supermarket a reușit să livreze doar ridichi. E dificil, pentru că magazinele cer, în relația directă, să asigure continuitate în aprovizionare, or asta ar putea eventual prin cooperative, să adune cantități mai mari. În plus, magazinele ia doar marfă calitatea I, pentru cealaltă trebuie să-și găsească singuri soluții.
Desfacerea, spune, ca toți legumicultorii din zonă, de altfel, rămâne cea mai mare problemă.
Experiența din străinătate
A lucrat în Anglia timp de 9 ani. A plecat prima dată în vremea studenției, era student la Agronomie, cu programul „Work and Travel”.
„Cum era? O țară civilizată. O țară în care munceai de drag. Am lucrat la o fermă de 250 de hectare, de fructe moi – căpșuni, zmeură, afine. Dar fermierii de acolo în fiecare an se dezvoltă. Le era greu să comercializeze și lor, era greu, dar aveau depozite. Și în fiecare an mai făceau câte ceva. Găseau ce să facă cu căpșuna respectivă. O duceau, făceau șampoane, făceau săpunuri, o exportau, găseau ce să facă. Dulcețuri, tot felul. Dar eu ce să-i mai fac la roșia mea? Nu pot să o țin nici o săptămână, n-avem depozite, n-avem soluții”, expune fermierul cea mai veche problemă cu care se confruntă.
Tot la englezi a văzut ceva ce nu crede că se va întâmpla prea curând în România.
„În momentul când apăreau fructele lor, puneau un steguleț pe caserola de căpșuni și englezul o lua pe a lor, chiar dacă erau puțin mai scumpe decât cele din Spania sau din Franța, de unde mai importau. Dar englezul nu cumpăra decât produsele lor, locale. Nu conta prețul, vedea stegulețul, știa. Iau roșii făcute la mine, iau căpșună, iau mure, iau mere, deși poate nu erau la fel de gustoase. Așa susțineau economia”, precizează Liviu Moraru.
Visează în continuare că într-o zi va face o fermă la fel ca cele în care a lucrat. Spune că în Anglia fermierii erau mult mai mult sprijiniți, inclusiv pentru plata forței de muncă. În primul său an, când a plecat în stagiu ca student, fermierul primea subvenție pentru că aducea studenți. „Nu te întreba vreodată dacă ai muncit în agricultură sau ai cules vreodată căpșuni sau mure. Te învăța, avea răbdare, te învăța. Am fost cu un program work-and-travel. Am plecat mai mulți colegi, nouă sezoane. Veneam, plecam, veneam, plecam. Am plecat 2 ani atunci, am venit, am continuat facultatea, și din nou după. E mult mai ușor să-ți găsești un job acolo decât aici”, a mai spus Liviu Moraru.
Ce de asemenea l-a impresionat a fost că fermierul din Anglia învăța permanent, se specializa. „Are un băiat, l-a trimis în altă fermă să lucreze, să capete experiența, ca să poată să lucreze în ferma lui sau să-și facă bani. Nu sunt cum sunt la noi părinții, să-i cumpere mașină sau nu știu ce. Te descurci. Te duci și înveți”, a mai adăugat fermierul.
Fermierul se ocupă de fermă împreună cu părinții (aici mama fermierului)FOTO: arhiva personală
Angajatorul respectiv a venit ulterior în România, chiar în Oltenia, să recruteze lucrători. Nu doar condițiile din fermă l-au impresionat pe oltean, ci și faptul că li se oferea de lucru și în perioadele mai puțin aglomerate, în care nu era prea multă treabă, angajatorul fiiind conștient de faptul că au cheltuieli pe care trebuie să le susțină.
Lucrau în solarii, pentru că nici acolo, spune fermierul, nu sunt condiții prielnice pentru a cultiva în aer liber. „Era o perioadă în care poate o lună, o lună jumătate, nu vedeai soare. Aveau soiuri adaptate. Pe mese, suspendate, munceai de drag, era o plăcere. Aici ești într-un stres permanent: când le fac, unde le duc dacă se umple piața, mi s-au îmbolnăvit, cu ce le tratez, mergi la magazin, spui doamnei, doamna îți vinde ce are în magazin. Acolo nu merge așa, fac cursuri, cum trebuie să facem și noi, aplică substanțe după ce au învățat. La noi, din păcate, încă se mai procedează cum a auzit că face vecinul și a mers”, a mai spus legumicultorul.
Ferma lui Liviu Moraru este o afacere de familie FOTO: arhiva personală
S-a întors în România nu gonit de ce a experimentat acolo, ci convins că într-o zi va reuși să facă așa ceva în țara lui. „Dacă am pleca toți și nu ne-am mai întoarce ar fi o variantă?!”, a conchis fermierul.
About the Author
