Proiectul „Polar Connect” își propune să ocolească Strâmtoarea Hormuz și Rusia până în 2030
Având în vedere instabilitatea crescândă din Orientul Mijlociu, Uniunea Europeană (UE) ia în considerare utilizarea Arcticii ca rută alternativă pentru traficul său de internet. În ultimul deceniu, Europa a investigat viabilitatea Arcticii ca un coridor digital sigur. Războiul cu Iranul a accelerat aceste eforturi, într-un moment în care inginerii de rețea și-au exprimat deja îngrijorări cu privire la securitatea cablurilor submarine din regiunile Mării Roșii și Golfului Persic, potrivit The Verge.
În prezent, aproximativ 90% din traficul de internet al Europei trece prin Marea Roșie. Europa consideră acest lucru un risc major pentru suveranitatea sa digitală.
Recentele tulburări din Orientul Mijlociu au dus la multiple incidente de rupere a cablurilor, care au provocat întreruperi.
Situația actuală a început în 2024, când o rachetă Houthi a lovit o navă care tranzita Marea Roșie prin strâmtoarea Bab el-Mandeb, dintre Yemen și Djibouti. Atacul a făcut ca nava să plutească fără țintă în zonă, iar ancora acesteia a tăiat trei cabluri submarine care treceau prin acest punct de strangulare natural. Au fost necesare peste patru luni de negocieri înainte ca o navă de reparații a cablurilor să poată fi adusă pentru a remedia avariile fără a fi ea însăși atacată.
Un alt incident a avut loc în zonă în septembrie 2025, când o navă comercială este suspectată că și-a târât ancora peste patru cabluri. A fost necesară desfășurarea din nou a unor negocieri, timp de câteva luni, pentru ca reparațiile cablurilor să poată avea loc fără obstacole.
Având în vedere aceste preocupări, UE a evidențiat, într-un raport de la începutul acestui an, zona arctică ca o alternativă importantă. Raportul a solicitat, de asemenea, ca o conexiune arctică să fie o inițiativă prioritară pentru Europa. Sunt prevăzute două conexiuni, printre care Far North Fiber, care se preconizează că va lega Europa de Japonia prin Pasajul de Nord-Vest, dintre Groenlanda și Canada. A doua este Polar Connect, care urmează o rută mai directă pe la Polul Nord, spre America de Nord și Asia de Est.
Cablul Polar Connect a primit prioritate, iar UE a alocat până în prezent aproximativ 9 milioane de euro pentru lucrările pregătitoare. Costurile totale de instalare sunt estimate la 2 miliarde de euro. Unele dintre lucrările pregătitoare includ o cercetare a traseului pentru cablu, planificată pentru această vară. Țările nordice joacă un rol de lider în proiect, iar discuțiile sunt în curs pentru a implica Japonia și Coreea de Sud.
Organizațiile care participă la această fază inițială de planificare includ operatorii de rețele academice nordice (NORDUnet), Secretariatul Suedez pentru Cercetări Polare și firma nordică de telecomunicații GlobalConnect Carrier. Un raport întocmit de consorțiu a justificat ruta arctică ca fiind cea mai eficientă soluție pentru transmisia pe distanțe lungi a unor volume mari de date în Europa.
Europa încearcă un proiect de cablu submarin arctic unde alții au eșuat
Instabilitatea regională este motivul principal pentru care UE caută noi rute către Asia. În prezent, alternativele sale sunt fie să treacă prin Statele Unite, fie prin Rusia. Trecerea prin regiunea polară este singura rută care nu va traversa teritoriul controlat de alte guverne, dar proiectul propus, numit Polar Connect, are propriile sale provocări.
Cablul submarin arctic este un subiect care a ridicat îngrijorări cu privire la viabilitate. Furnizorul american de telecomunicații Quintillion a fost inițial înființat pentru a construi un cablu submarin din Japonia către Europa, trecând pe la Polul Nord. Compania a reușit să instaleze doar un cablu submarin în nordul Alaskăi și Japonia. Quintillion a fost recent achiziționată de compania de telecomunicații din Alaska GCI, după mai mulți ani de provocări operaționale.
Cablul Quintillion a suferit o întrerupere majoră în 2023 din cauza deplasării gheții marine. Fără un spărgător de gheață, reparațiile au trebuit să aștepte luni de zile până când gheața s-a dispersat, ceea ce a afectat semnificativ veniturile companiei. Europa s-ar putea confrunta cu o serie de provocări similare, deoarece nu există nave de cabluri cu capacități de spargere a gheții. Instalarea unui cablu din Europa prin Polul Nord, trecând prin Strâmtoarea Bering pentru a ajunge la Tokyo, va necesita cel puțin două nave — una pentru instalarea cablului și cel puțin un spărgător de gheață. Acest lucru ar putea crește costurile, fără a mai menționa că întreținerea cablului va necesita, de asemenea, aproape același set de nave.
Polar Connect pare să se confrunte cu probleme similare, dar situația geopolitică globală actuală determină Europa să investească într-o alternativă care nu este supusă capriciilor unor lideri instabili. Obiectivul este ca cablul să fie operațional până în 2030, însă lucrul în condițiile dificile din Arctica va avea cu siguranță un impact asupra acestui calendar.
About the Author
