La nivel global, valul cultural sud-coreean continuă să câștige teren, iar industria de conținut video a țării își consolidează poziția ca motor economic important. Filmele, serialele și producțiile TV din Coreea de Sud se bucură de o cerere tot mai mare pe piețele internaționale, iar cifrele confirmă amploarea fenomenului: exporturile de filme și programe de televiziune coreene s-au dublat în intervalul 2019-2024. În paralel, sectorul audiovizual a generat anul trecut o contribuție de 16,4 miliarde de dolari la economia națională și a susținut aproape 300 de mii de locuri de muncă, semn că succesul cultural se traduce tot mai clar în impact economic.
Totuși, dincolo de această expansiune spectaculoasă, industria cinematografică sud-coreeană traversează o perioadă dificilă, marcată de presiuni financiare tot mai mari.
Piața internă de cinema resimte încă efectele anilor de după pandemie. Încasările din box office rămân cu aproximativ 45% sub nivelul de dinaintea crizei sanitare, iar una dintre cauzele principale este schimbarea rapidă a obiceiurilor de consum, publicul orientându-se tot mai mult către platformele de streaming. Această mutație a afectat direct mecanismele tradiționale de finanțare. În consecință, multe companii de producție au devenit mai prudente și și-au redus investițiile în proiecte costisitoare.
Datele Consiliului Coreean de Film arată clar această contracție: în 2025 au fost realizate doar 20 de filme cu bugete de peste 3 miliarde de woni, echivalentul a circa 2,15 milioane de dolari, în timp ce înainte de pandemie numărul acestor producții varia constant între 40 și 50 pe an.
Costurilor de producție au explodat
Hyun-jung Baek, șefa departamentului de inovare în conținut din cadrul CJ ENM, cea mai mare companie sud-coreeană de producție de divertisment și conținut, avertizează că realizarea producțiilor coreene a devenit considerabil mai scumpă în ultimii ani. În aceste condiții, chiar dacă așa-numitul K-content se extinde agresiv la nivel global și câștigă vizibilitate pe piețe tot mai diverse, marjele de profit rămân reduse. Cu alte cuvinte, succesul de imagine nu se transformă automat în câștiguri solide pentru studiouri și producători.
În acest context tensionat, tot mai multe companii din industrie, inclusiv CJ ENM, își îndreaptă atenția către inteligența artificială. Miza este dublă: reducerea costurilor și scurtarea timpilor de producție. Pentru studiouri, tehnologia promite eficiență într-un moment în care fiecare etapă de lucru este atent evaluată din perspectiva rentabilității. Susținătorii acestei direcții spun că AI-ul ar putea deveni un instrument-cheie pentru relansarea competitivității industriei sud-coreene și pentru menținerea avantajului pe piața globală a conținutului.
Criticii, însă, avertizează că această accelerare tehnologică ar putea avea și efecte secundare importante: pierderea unor locuri de muncă, standardizarea proceselor creative și estomparea identității distinctive care a făcut cinematografia coreeană atât de apreciată în lume.
AI vs. Păstrarea atât de apreciatei identități coreene
De altfel, Coreea de Sud experimentează de câțiva ani cu producții generate cu ajutorul inteligenței artificiale, de la scurtmetraje generate integral cu ajutorul acestei tehnologii, precum „It’s Me, Moon-hee”, până la proiecte recente precum serialul webtoon „Cat Biggie”, dezvoltat de CJ ENM.
Diferența majoră este că AI-ul nu mai rămâne acum într-o zonă de nișă sau de experiment. Tehnologia începe să pătrundă puternic și în zona lungmetrajelor, acolo unde impactul asupra bugetelor, ritmului de lucru și structurii echipelor de producție poate fi mult mai mare. Pentru industria de film sud-coreeană, următoarea perioadă ar putea deveni decisivă: echilibrul va fi tot mai greu de menținut între nevoia urgentă de eficiență și dorința de a păstra specificul creativ care a consacrat-o.
Sursa: Mediafax
About the Author
