Înalți oficiali ai serviciilor secrete americane au avertizat ani de zile – atât prin administrațiile republicane, cât și prin cele democrate – cu privire la posibilitatea unui atac terorist iranian pe teritoriul SUA. Aceste avertismente au devenit mai puternice în urma atacurilor americane asupra instalațiilor nucleare iraniene de acum un an și, din nou, în februarie, odată cu începerea războiului dintre SUA/ Israel și Iran. Strategia SUA de combatere a terorismului, publicată în mai de administrația Trump, a numit Iranul și pe reprezentanții săi „cea mai mare amenințare la adresa Statelor Unite, provenită din Orientul Mijlociu”.
Conform informațiilor apărute săptămâna aceasta, Israelul ar fi informat SUA că Iranul are în vedere un plan de asasinare a președintelui Donald Trump. „Vor să-l elimine pe liderul american – pe mine”, a declarat Trump, miercuri, la un summit al liderilor NATO de la Ankara, Turcia.
Totuși, analiștii consideră misterios faptul că atacurile anticipate – și amenințările – împotriva SUA nu s-au materializat, mai ales când regimul iranian părea să aibă puțin de pierdut în lupta sa pentru supraviețuire, scrie publicația The Christian Science Monitor, într-o analiză.
Analiștii spun că, în primul rând, este dificil să organizezi un atac terorist pe teritoriul american. Este nevoie de coordonare, bani și de capacitatea de a evita rețelele extinse de supraveghere americane. Aceste rețele includ adesea comunități de imigranți strâns unite care nu doresc violență sau atenția sporită a forțelor de ordine care vine odată cu aceasta.
Absența unor astfel de atacuri indică, de asemenea, pragmatismul politic al Teheranului: regimul ar putea evita în mod deliberat provocările care ar putea uni publicul american în spatele unui război în general nepopular.
Liderii iranieni urmăresc politica americană, spune Daniel Byman, directorul Programului Război, Amenințări Neregulate și Terorism din cadrul Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale. „Nu au vrut să creeze o justificare pentru un război care, pentru mulți americani, nu are un scop.”
Ceea ce rămâne de văzut, spun analiștii, este cum vor afecta reducerile de personal de luna trecută de la Biroul Directorului de Informații Naționale, despre care criticii susțin că a devenit prea umflat și birocratic de la atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, viitoarele operațiuni antiteroriste.
Planul administrației de a reduce nivelul personalului agențiilor de informații cu 25-40% i-a făcut pe parlamentarii ambelor partide să avertizeze că o astfel de mișcare ar putea submina securitatea națională.
Un complot dejucat în 2011
SUA au dejucat o tentativă iraniană de a comite un atac pe teritoriul american în 2011. Agenții americani l-au acuzat de terorism pe Manssor Arbabsiar, un vânzător de mașini iranian care locuia în Texas, alături de presupuși membri ai Forței Quds din Iran – ramura de operațiuni speciale a Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC).
Presupusul complot, care implica amplasarea unei bombe într-un restaurant din Washington pentru a-l ucide pe ambasadorul Arabiei Saudite în SUA, a fost „conceput, sponsorizat și dirijat din Iran”, a declarat procurorul general de atunci, Eric Holder. Arbabsiar a pledat ulterior vinovat și a fost condamnat la 25 de ani de închisoare federală, în timp ce presupușii complici din Forța Quds au rămas în libertate.
Generalul în retragere James Mattis, pe atunci comandantul suprem al operațiunilor militare americane din Orientul Mijlociu, a deplâns faptul că SUA nu au răspuns suficient de „energic” la complot.
„Am anticipat că [iranienii] se vor simți încurajați să ne provoace mai mult în viitor”, a scris el în memoriile sale din 2019. Generalul Mattis a continuat să ocupe funcția de secretar al Apărării în timpul primului mandat al lui Trump, dar a demisionat după doi ani din cauza dezacordurilor cu politica externă a Casei Albe.
Chiar și în mijlocul războaielor americane de atunci în desfășurare în Irak și Afganistan, „primele trei lucruri pe care le-am transmis interlocutorilor mei când mă trezeam în fiecare dimineață”, a spus el în 2013, „au fost Iran, Iran și Iran”.
Provocarea unui atac pe teritoriul american
Dezvoltarea celulelor adormite, însă, implică investiții pe termen lung.
Iranul a făcut de mult timp aceste investiții în Europa, unde astfel de atacuri sunt mai ușor de comis decât în SUA, spune Adrian Shtuni, cercetător asociat la Centrul Internațional pentru Combaterea Terorismului din Haga, Țările de Jos.
Dar asta nu înseamnă că aceste rețele sunt robuste. Acestea tind să implice infractori de nivel scăzut și sunt pline de lacune „semnificative” în ceea ce privește capacitățile, spune el. În loc să indice „existența unor armate sub acoperire care așteaptă să atace în Europa sau SUA”, adaugă Shtuni, recruții desfășoară în principal operațiuni simbolice pe care oficialii le pot nega cu ușurință.
Dr. Byman spune că reținerea Iranului este, de asemenea, extrem de calculată. Chiar și după ce războiul a fost lansat împotriva lor, liderii iranieni au recunoscut că atacarea teritoriului SUA ar putea declanșa un efect de „unire în jurul steagului”, adaugă el, sporind sprijinul public pentru un război nepopular.
Când antiterorismul funcționează
Lipsa atacurilor iraniene pe teritoriul american este, de asemenea, o dovadă a eforturilor eficiente ale SUA în combaterea terorismului, spun analiștii.
Acest lucru a devenit evident, adaugă ei, când autoritățile americane l-au acuzat în luna mai pe Mohammed Baqer Saad Dawood al-Saadi, un agent internațional și coordonator al miliției Kataib Hezbollah, susținută de Iran, de complot pentru a ataca sinagogi din Los Angeles, Arizona și New York.
Se presupune că al-Saadi a conspirat cu Forța Quds din Iran, colaborând fără să știe cu un informator FBI care a raportat apoi informațiile biroului, conform rechizitoriului.
Această acuzație oferă o perspectivă asupra operațiunilor antiteroriste americane care au îngreunat din ce în ce mai mult executarea atacurilor, spune Dr. Byman.
„Trebuie să coordonezi lucrurile în străinătate”, spune el. „Trebuie să trimiți agenți. Trebuie să trimiți bani. Trebuie să te infiltrezi în Statele Unite, să faci supraveghere, să stai discret înainte de a ataca. Și cu fiecare pas, există posibilitatea unei greșeli.”
Există, de asemenea, aparenta penetrare a serviciilor de informații iraniene de către SUA și Israel.
„Niciun strat nu este perfect”, adaugă el, „dar atunci când le combini, rezultă ceva foarte puternic.”
Scheme similare puse în aplicare împotriva sinagogilor din Europa de către recruți criminali mai puțin sofisticați, conectați la organizația teroristă a lui al-Saadi, par, de asemenea, concepute pentru a reduce la minimum numărul de victime, deoarece au fost puse în aplicare noaptea, notează Shtuni.
„Scopul este de a genera frică și presiune politică”, spune el. „Acest lucru reflectă o autoconservare rațională, nu o sinucidere ideologică.”
Când comunitățile oferă avertismente
Atacul de acum un deceniu din clubul de noapte Pulse din Orlando, Florida, în care 49 de persoane au fost împușcate mortal, rămâne cel mai sângeros atac terorist de pe teritoriul american de la 11 septembrie încoace. Autorul, Omar Mateen, s-a născut în New York din părinți imigranți afgani și jurase loialitate grupării Stat Islamic. Mateen a fost ucis de forțele de ordine în timpul atacului.
Au existat multiple avertismente cu privire la aspirațiile teroriste ale lui Mateen. Declarațiile alarmante raportate de colegii săi au determinat FBI-ul să-l intervieveze de două ori. Proprietarul unui magazin de arme a contactat, de asemenea, biroul cu privire la întrebările suspecte ale lui Mateen referitoare la vesta antiglonț și muniție, dar oficialii au concluzionat că acesta nu reprezenta nicio amenințare.
Acestea sunt avertismente pe care forțele de ordine federale sunt mai înclinate să le ia în considerare în prezent. Aceste incidente ilustrează, de asemenea, o altă realitate a atacurilor comise pe teritoriul american, spune Dr. Byman: În timp ce comunitățile de imigranți din multe țări europene sunt mai puțin predispuse să colaboreze cu guvernele lor pentru a dejuca comploturile, acest lucru nu este la fel de adevărat în Statele Unite.
Totuși, reducerile de personal făcute de Bill Pulte după ce a fost numit director interimar al serviciilor naționale de informații la începutul lunii iunie ridică îngrijorări în cadrul ODNI, creat după 11 septembrie pentru a coordona schimbul de informații între agențiile federale.
Deocamdată, operațiunile iraniene au fost „un exemplu clar” al eficienței sporite a forțelor de ordine federale, concluzionează Shtuni. „Profesioniștii în domeniul antiterorismului au făcut o treabă remarcabilă în această perioadă de înaltă tensiune”.
Editor : Ș.R.
About the Author
