Soarta finală a Pământului este de mult timp un subiect de dezbatere științifică. Mulți experți estimează că planeta va fi înghițită complet în aproximativ cinci miliarde de ani, când Soarele se va transforma într-o gigantă roșie. Cu toate acestea, un nou studiu publicat în revista JGR Atmospheres arată că adevărata amenințare la adresa vieții o reprezintă luminozitatea Soarelui. Aceasta crește constant și va perturba biosfera planetei mult mai devreme. În ciuda acestui calendar cosmic, cercetarea oferă o perspectivă mai optimistă asupra longevității vieții vegetale decât estimările anterioare, transmite Popular Science.
Pe măsură ce Soarele își consumă rezervele de hidrogen, luminozitatea sa crește cu aproximativ 1% la fiecare 110 milioane de ani. În prezent, Soarele produce cu aproximativ o treime mai multă energie decât în momentul formării Sistemului Solar.
„Durata de viață finală a biosferei Pământului este limitată din cauza creșterii constante a luminozității Soarelui pe măsură ce acesta îmbătrânește”, au scris sutorii studiului.
Pentru a compensa această creștere a luminii solare, ciclul carbonului de pe planetă ar putea extrage dioxidul de carbon din atmosferă pentru a-l stoca în roci carbonatate, fapt care va reduce efectul de seră.
Din punct de vedere istoric, specialiștii au considerat că această scădere a dioxidului de carbon ar condamna viața vegetală. Calculele inițiale arătau că fotosinteza ar înceta în doar 100 de milioane de ani. Modelele ulterioare au extins această perioadă la 1,5 miliarde de ani, deoarece au luat în considerare diferite procese de fotosinteză, precum C3, C4 și CAM, care necesită niveluri variabile de dioxid de carbon.
După ce au analizat 29 de modele climatice în scenarii variate de temperatură și dioxid de carbon, cercetătorii au descoperit că plantele care utilizează fotosinteza CAM, precum cactușii, ar putea supraviețui până la 1,87 miliarde de ani de acum înainte într-un scenariu de „alterare slabă” și până la 1,84 miliarde de ani într-un scenariu de „alterare puternică”. Acest interval coincide cu momentul în care se preconizează că oceanele Pământului se vor evapora în spațiu.
Deși aceste modele se bazează pe modul în care funcționează plantele în prezent, cercetătorii rămân deschiși la posibilitatea unei adaptări viitoare. „Viața pe Pământ este rezilientă, iar limitele impuse de stresul termic sau de lipsa hranei ar putea reflecta doar observațiile noastre actuale asupra biosferei, mai degrabă decât limite stricte privind modul în care biosfera ar putea evolua”, au scris autorii.
