Liderul chinez Xi Jinping a încercat să profite de răcirea relațiilor dintre SUA și Europa după revenirea lui Donald Trump la Casa Albă, prezentând China drept o mare putere mult mai responsabilă. Liderii UE au rămas sceptici și au ajuns la concluzia că supraviețuirea principalelor industrii europene este amenințată de Beijing. Noul șoc economic provocat de China va afecta în principal Europa și va devasta sectoare industriale care se bazează pe tehnologii avansate, ducând la pierderi uriașe de locuri de muncă, se arată într-o analiză Foreign Affairs.
În 2025, Xi a invitat Bruxellesul să se alăture Beijingului în „susținerea multilateralismului, protejarea echității și a dreptății” și respingerea „unilateralismului și a intimidării”.
În ciuda retoricii onorabile, Beijingul nu le-a oferit nimic concret europenilor și nu a făcut nimic pentru a adresa îngrijorările lor legate de practicile comerciale neloiale ale Chinei, care amenință multe sectoare ale industriei europene.
Premierul chinez Li Qiang a respins recent acuzațiile europenilor care se tem de un „al doilea șoc chinez”, spunându-le că ar fi mai bine să se concentreze asupra „celei de-a doua oportunități chineze”.
Primul șoc chinez a devastat industria Statelor Unite în sectoare precum cele ale mobilierului, textilelor și metalelor, la începutul anilor ‘2000, după aderarea Chinei la Organizația Mondială a Comerțului. Al doilea șoc va afecta în primul rând industriile europene care produc automobile, utilaje, substanțe chimice, farmaceutice și energie verde.
Războiul comercial contra Chinei a devenit un pericol cât se poate de real
Amenințarea este atât de mare încât Europa ia în calcul unele măsuri ce păreau de neimaginat cu doar câțiva ani în urmă.
Guvernul Franței a propus anul acesta „crearea unui nivel de protecție echivalent cu un tarif general de aproximativ 30% împotriva Chinei”. Cu toate că Germania a ezitat inițial să ia măsuri, cancelarul Friedrich Merz a semnalat faptul că este pregătit să acționeze împotriva practicilor comerciale neloiale ale Chinei.
Luna trecută, fiecare stat UE, cu excepția Spaniei, i-a cerut Comisiei Europene să vină cu un set de soluții pentru rezolvarea acestei crize.
Un război comercial în toată regula cu China a devenit un pericol cât se poate de real. Europa este acum singura piață majoră cu o mare putere de cumpărare care este deschisă complet produselor venite din China.
Cu o cerere internă slabă și multe firme care nu reușesc să obțină profit, Beijingul are nevoie disperată de piața europeană. În consecință, China va face, cel mai probabil, toate eforturile pentru a avea în continuare acces la această piață.
Dacă Bruxellesul își dorește să aibă destule „arme” cu care să lupte în viitorul război comercial cu China, va fi nevoie de unitate maximă din partea membrilor UE, precum și de o cooperare vastă cu partenerii ei externi.
Ambele obiective sunt esențiale pentru ca Europa să își protejeze baza industrială vitală pentru prosperitatea și securitatea continentului.
Relația UE-China: „un vas cu 24.000 de containere merge înspre Europa și se întoarce aproape gol”
Cota Chinei în producția globală a crescut de la 6%, în anul 2000, la aproximativ 30%. În același timp, cota Uniunii Europene a scăzut de la 30% la 17%. Din 2015 și până acum, valoarea exporturilor chinezești în UE a crescut cu 89%, iar deficitul comercial a devenit de patru ori mai mare, ajungând la 411 miliarde de dolari, anul trecut.
Președintele Camerei de Comerț a Uniunii Europene în China, Jens Eskelund, a comparat relația dintre UE și China cu „un vas portcontainer gigantic lung de 400 de metri și încărcat cu 24.000 de containere, care merge înspre Europa și se întoarce aproape gol”.
Industriașii europeni pierd teren și pe piețele din Brazilia, Indonezia și Africa de Sud, care sunt acum inundate de importuri din China. Consecințele pentru Europa au început deja să se simtă: industria germană pierde 10.000 de joburi pe lună.
Fondatorul producătorului de utilaje de forat tuneluri Herrenknecht a spus că „șocul chinez este real și lovește industria germană cu toată forța”.
Pe lângă subvențiile uriașe pe care le primesc din partea guvernului chinez, Beijingul a învățat și cum să transforme slăbiciunile Europei într-o armă, folosind toate instrumentele de care dispune pentru a-i forța pe europeni să păstreze piețele lor deschise pentru produsele exportate de China.
China ar putea transforma UE într-un vasal
Șocul economic iminent va fi unul susținut și sever. Toate marile industrii europene vor fi afectate în același timp și subminate de competitori din China cu care nu pot concura în privința costurilor.
Întregi industrii s-ar putea prăbuși. Povestea industriei energiei solare din Europa, care avea o cotă de 30% din producția globală la începutul anilor ‘2010 și a ajuns acum la doar 1%, în mare parte din cauza competitorilor din China, este un important semnal de alarmă.
Europa riscă să piardă sute de mii de locuri de muncă, iar odată ce toate aceste industrii vor dispărea, va fi foarte costisitor ca ele să fie reconstruite.
Mai mult, pierderea capacității industriale ar putea duce la un ciclu vicios în care Europa devine tot mai dependentă de China, care apoi poate exploata această vulnerabilitatea pentru a transforma UE într-un vasal al Beijingului.
Dacă aceste industrii nu sunt protejate de competitorii din China, obiectivele de reînarmare pe care și le-au propus țările europene vor deveni, cel mai probabil, imposibil de îndeplinit.
Uniunea Europeană riscă să piardă decisiv un viitor război comercial contra Chinei
Astăzi, importurile din China sunt ieftine, dar, în viitor, Beijingul va avea o poziție avantajoasă din care va putea dicta prețurile produselor exportate în Europa după cum dorește, știind că firmele chinezești și-au distrus toți rivalii europeni.
Fără o pregătire adecvată, Uniunea Europeană riscă să piardă decisiv un viitor război comercial contra Chinei. Scenariul pesimist este ușor de imaginat.
China ar putea răspunde în fața unor posibile tarife impuse de UE prin reducerea factorilor cheie care influențează producția industrială, ceea ce ar lăsa Europa izolată și i-ar forța pe votanții europeni, care nu doresc să suporte costurile unei confruntări de acest gen, să pună presiune pe liderii europeni să cedeze în fața cerințelor Beijingului.
Acest scenariu nu este, însă, unul predestinat. Singurul lucru mai rău decât riscul unei înfrângeri este pericolul de a permite ca baza industrială foarte valoroasă și capabilă a Europei să se atrofieze. Timpul este scurt, dar Bruxellesul poate încă să ducă această luptă până la capăt.
Editor : Raul Nețoiu
About the Author
