Președintele ucrainean Volodimir Zelenski l-a demis pe comandantul-șef al Forțelor Armate ale Ucrainei, Oleksandr Sîrski, în contextul protestelor care au loc de mai multe zile la Kiev și în alte orașe ale țării. Manifestanții au cerut înlăturarea acestuia din funcție, după ce Zelenski l-a demis săptămâna trecută pe ministrul Apărării, Mihailo Fedorov, informează Kyiv Independent.
Nemulțumirea publică față de Sîrski a izbucnit după ce Zelenski l-a demis, săptămâna trecută, pe popularul ministru al Apărării, reformistul Mihailo Fedorov.
La o conferință de presă susținută la o zi după demitere, Fedorov a declarat că Sîrski i-ar fi adresat un ultimatum lui Zelenski.
Din 16 iulie, ucrainenii protestează zilnic împotriva înlăturării lui Fedorov, unul dintre cei mai tineri și mai populari oficiali de rang înalt din țară. Unul dintre organizatorii protestelor, veteranul Dmitro Koziatînski, a declarat pentru Kyiv Independent, pe 20 iulie, că mișcarea are acum două revendicări clare: repunerea lui Fedorov în funcția de ministru al Apărării și demiterea lui Sîrski din funcția de comandant-șef.
Tensiunile dintre cei doi erau anticipate încă de la numirea lui Fedorov și reflectau viziuni diferite privind conducerea armatei și cultura organizațională.
Sîrski a susținut o structură de comandă puternic centralizată, inspirată din doctrina militară sovietică. El a fost criticat de militari și analiști pentru tendința de a controla în detaliu deciziile și pentru promovarea unui stil de comandă considerat de critici drept unul de inspirație sovietică.
Ultimele decizii ale lui Zelenski au fost criticate de parlamentari, veterani și o parte a opiniei publice, care au avertizat că demiterea lui Fedorov riscă să afecteze reformele din Ministerul Apărării, fără a răspunde preocupărilor privind conducerea armatei.
Sîrski s-a născut în 1965, în satul Novinki din regiunea Vladimir, Rusia. Tatăl său a servit în Armata Sovietică și a fost transferat la Harkov, în fosta Republică Sovietică Socialistă Ucraineană, când Sîrski avea 15 ani.
A absolvit liceul la Harkov, după care a urmat Școala Superioară de Comandă Militară din Moscova, una dintre cele mai prestigioase academii militare ale Uniunii Sovietice.
După absolvirea studiilor, în 1986, s-a alăturat Corpului de Artilerie al Armatei Sovietice și a servit în mai multe teatre de operațiuni, inclusiv în Afganistan.
După destrămarea Uniunii Sovietice, în 1991, unitatea sa din Ciuhuiv, regiunea Harkov, a trecut sub comanda Ucrainei. În cadrul acestui proces, Sîrski a depus jurământul de credință față de noul stat ucrainean independent.
Ulterior, el a avansat în ierarhia militară ucraineană. La începutul războiului din estul Ucrainei, în 2014, era șef de stat major al operațiunii antiteroriste (ATO) și s-a numărat printre principalii comandanți ai trupelor ucrainene în bătălia de la Debalțeve, din iarna anului 2015, încheiată cu o retragere haotică a forțelor ucrainene.
Cariera sa a continuat să avanseze, iar în august 2020 a obținut gradul de general-locotenent și a devenit comandant al Forțelor Terestre ale Ucrainei.
Sîrski a avut un rol important în apărarea Kievului și a comandat trupele ucrainene în timpul contraofensivei de succes din regiunea Harkov, în 2022.
În 2023, el a condus forțele ucrainene în bătălia pentru Bahmut, alegând o strategie defensivă bazată pe uzură, pe care Ucraina a pierdut-o în cele din urmă. În urma acestei campanii, mulți militari ucraineni i-au atribuit porecla depreciativă de „Măcelarul”.
Reputația sa controversată și lipsa de popularitate în rândul unei părți importante a armatei au făcut ca numirea sa, pe 8 februarie 2024, în locul foarte popularului comandant-șef Valeri Zalujnîi, să fie întâmpinată cu numeroase critici.
Ca șef al armatei, Sîrski și-a păstrat stilul de comandă rigid și inflexibil. În mai multe situații, unități ucrainene au ales să nu îi execute ordinele pentru a evita ceea ce considerau a fi dezastre militare, cel mai cunoscut exemplu fiind bătălia de la Avdiivka.
Forțele ucrainene care apărau orașul s-au retras în fața încercuirii ruse, potrivit relatărilor, fără acordul lui Sîrski, salvând astfel mii de militari ucraineni de la moarte sau captivitate. Comandantul a anunțat oficial retragerea abia în ziua următoare.
Una dintre cele mai importante reforme promovate de Sîrski în perioada în care a condus armata a fost înființarea Forțelor de Asalt, o structură separată în cadrul Forțelor Terestre, aflată practic sub controlul său direct.
Noua structură a beneficiat de majoritatea militarilor mobilizați, în unele cazuri primind până la 1.000 de recruți pe lună, în timp ce brigăzile mecanizate obișnuite au primit efective mult mai reduse.
Forțele de Asalt, în special Regimentul 425 de Asalt „Skala”, considerat favoritul lui Sîrski, și-au câștigat reputația de a trata dur soldații mobilizați și de a folosi tactici de atac frontale, bazate pe forță brută, care au dus frecvent la pierderi grele în rândul militarilor ucraineni.
Editor : Ș.A.
About the Author
