Europa își consolidează apărarea într-un ritm nemaivăzut de decenii, pe fondul amenințării Rusiei și al îndoielilor tot mai mari privind protecția oferită de Statele Unite. Însă patru țări încearcă să păstreze un principiu vechi într-un context de securitate care s-a schimbat radical: neutralitatea.
Austria, Irlanda, Malta și Cipru au menținut, fiecare, politici de neutralitate sau de nealiniere militară, deși statutul lor juridic și modul în care interpretează aceste concepte diferă considerabil, scrie Euronews. Aceste principii s-au adaptat, sau sunt în curs de adaptare, unei lumi tot mai volatile, marcate de invazia Rusiei în Ucraina și de o președinție americană turbulentă.
Pentru aceste țări, neutralitatea este un exercițiu de echilibru, între un principiu păstrat de mult timp și o Uniune Europeană care își remodelează rapid abordarea față de lumea din jur.
Potrivit dreptului internațional, neutralitatea înseamnă, în general, că un stat nu participă la un conflict armat internațional între alte state. Ea presupune, de asemenea, o serie de obligații în ceea ce privește relațiile cu părțile beligerante.
Definiția este însă nuanțată, iar cele patru țări nu au același statut juridic. Austria și Malta au neutralitatea înscrisă în constituțiile lor. Neutralitatea militară a Irlandei este profund înrădăcinată, în timp ce Cipru a urmat, în mod tradițional, o politică de nealiniere, o poziție pusă tot mai mult la încercare de legăturile sale mai strânse în domeniul apărării cu Occidentul. Cu alte cuvinte, neutralitatea unui stat este un concept flexibil și disputat.
Austria
Secretarul general al Ministerului Federal al Apărării din Austria, Arnold Kammel, a declarat că neutralitatea țării central-europene s-a schimbat de când aceasta a aderat la UE, în urmă cu 31 de ani.
„Neutralitatea și-a schimbat într-o oarecare măsură sensul”, a declarat el pentru Euronews. „Cu toate acestea, esența menținerii neutralității este adânc înscrisă în ADN-ul austriecilor și, prin urmare, pare că va continua să existe și în viitor.”
Austria și-a consacrat neutralitatea prin lege constituțională în 1955, după restabilirea suveranității sale în urma celui de-Al Doilea Război Mondial. Aderarea la UE, câteva decenii mai târziu, a obligat Austria, printre altele, să participe la politica externă și de securitate comună.
Când Austria a solicitat aderarea la UE, în 1989, Comisia Europeană a afirmat că „neutralitatea permanentă” a țării era incompatibilă cu prevederile tratatelor existente și putea crea probleme pentru politica externă și de securitate comună pe care blocul comunitar începea să o dezvolte. Austria a aderat totuși la UE șase ani mai târziu.
Declarațiile recente ale Comisiei Europene indică o schimbare de poziție. Comisia afirmă acum că deciziile privind securitatea și apărarea rămân de competența statelor membre, ceea ce înseamnă că tratatele UE nu împiedică Austria, Irlanda, Cipru sau Malta să își mențină neutralitatea.
În practică, neutralitatea nu împiedică cele patru țări să sprijine Ucraina, inclusiv prin intermediul ajutorului financiar al UE, precum împrumutul de 90 de miliarde de euro, și al sancțiunilor împotriva Rusiei. Cipru și Irlanda s-au alăturat, de asemenea, Coaliției de Voință, în timp ce Austria are statut de observator.
Neutralitatea nu le exonerează nici de obligațiile prevăzute la articolul 42 alineatul (7) din Tratatul UE, clauza de asistență reciprocă a blocului comunitar. Aceasta obligă statele membre să acorde ajutor și asistență „prin toate mijloacele de care dispun”, respectând în același timp caracterul specific al politicilor de securitate și apărare ale fiecărei țări.
Un aspect esențial este că această prevedere nu obligă automat un stat neutru să ofere asistență militară. În cazul Austriei, orice răspuns ar necesita consultări politice interne, „în limitele stabilite de constituția noastră”, a declarat Kammel.
Cipru
Cipru a urmat în mod tradițional o politică de nealiniere, evitând să se asocieze îndeaproape cu vreo putere străină, însă declarațiile și acțiunile recente ale președintelui Nikos Christodoulides sugerează o schimbare. În luna mai, Christodoulides a declarat că țara divizată este pregătită să adere la NATO „atunci când condițiile politice o vor permite”. Opoziția Turciei reprezintă principalul obstacol politic, având în vedere că deciziile NATO privind aderarea necesită consens.
O lună mai târziu, Cipru a început să primească fonduri prin programul UE Security Action for Europe (SAFE), având la dispoziție până la 1,2 miliarde de euro pentru investiții în apărare. Este singurul stat neutru sau nealiniat din UE care primește finanțare SAFE, fondurile fiind destinate, potrivit relatărilor, dronelor, rachetelor antitanc și muniției.
„O Europă care nu investește în apărarea și securitatea sa este o Europă dependentă, iar dependența nu poate fi o opțiune strategică dacă vrem, și da, vrem să fim puternici din punct de vedere geopolitic”, a declarat Christodoulides la acea vreme.
Steven Everts, directorul Institutului UE pentru Studii de Securitate (EUISS), a declarat că neutralitatea majorității acestor state europene își are rădăcinile în istorie, însă toate statele membre UE trebuie să țină cont de realitățile cu care se confruntă în 2026.
„Viteza cu care se schimbă lumea îi obligă pe toți să evalueze dacă alegerile făcute cu zeci de ani în urmă, sau acum 70-80 de ani, mai sunt valabile în lumea în care trăim astăzi”, a declarat Everts pentru Euronews.
Irlanda
În iulie, premierul irlandez Micheál Martin a precizat că Irlanda este neutră din punct de vedere militar, dar nu și politic. „De la Al Doilea Război Mondial, irlandezii au rămas ferm atașați principiului neutralității militare, care înseamnă, în esență, să nu facem parte din niciun bloc militar sau alianță militară, astfel că, în practică, nu suntem membri NATO”, a declarat el.
Martin a adăugat că Irlanda cooperează cu NATO prin Parteneriatul pentru Pace în domenii precum infrastructura submarină critică, securitatea cibernetică și amenințările hibride. Irlanda și-a construit, în schimb, o reputație în special prin rolul său în misiunile internaționale de menținere a păcii, inclusiv în Kosovo și Afganistan.
Martin a declarat că războiul Rusiei a determinat Finlanda și Suedia să adere la NATO, dar nu a schimbat opinia publică din Irlanda. „Dorința covârșitoare a poporului irlandez este de a rămâne neutru din punct de vedere militar”, a spus el.
Politica de neutralitate militară a Irlandei a fost adoptată oficial în perioada premergătoare celui de-Al Doilea Război Mondial și a fost menținută de guvernele succesive de atunci. Aceasta nu este înscrisă în Constituție.
În pofida acestei politici de lungă durată, Dublinul și-a majorat cheltuielile pentru apărare. În decembrie, guvernul a anunțat un pachet-record de investiții de capital în apărare, în valoare de 1,7 miliarde de euro pentru perioada 2026-2030, menit să consolideze capacitățile terestre, aeriene, maritime și cibernetice.
Malta
Obligația Maltei de a contribui la securitatea și apărarea blocului comunitar, respectând în același timp imperativul constituțional de a rămâne neutră, presupune un echilibru fragil. Daniel Fiott, expert în apărare la Centre for Security, Diplomacy and Strategy din Belgia, afirmă că neutralitatea țării își are originea în trecutul Maltei ca avanpost militar britanic și în dorința sa de a se distanța atât de blocul occidental, cât și de cel sovietic.
Neutralitatea sa a fost consacrată oficial în Constituție în 1987. Câteva decenii mai târziu, această definiție și-a pierdut o parte din rigiditate și a devenit subiect de dezbatere publică după ce premierul Robert Abela a susținut, în martie 2025, inițiativa UE de 800 de miliarde de euro în domeniul apărării.
În aceeași perioadă, Abela ar fi declarat că mica națiune insulară ar trebui să reanalizeze modul în care interpretează în mod tradițional acest statut și că cheltuielile pentru apărare ar trebui majorate pentru a reflecta noile realități.
Pentru Malta, acest lucru înseamnă asigurarea securității cablurilor submarine, a rețelelor maritime și a infrastructurii cibernetice, în condițiile în care țara are o industrie a jocurilor în plină dezvoltare.
Potrivit publicației Times of Malta, insula mediteraneeană aproape și-a dublat cheltuielile pentru apărare într-un deceniu: de la aproximativ 42 de milioane de euro în 2014 la 77 de milioane de euro în 2023. Datele Parlamentului European confirmă această tendință, estimând că cheltuielile pentru apărare vor ajunge la 100 de milioane de euro în acest an.
„Nu putem adopta o poziție, așa cum poate am făcut adesea, potrivit căreia țara noastră este izolată și complet protejată de realitățile din jurul nostru”, a declarat Abela la începutul anului 2025.
UE intră însă într-o perioadă tot mai incertă. Politicieni și oficiali din domeniul apărării au avertizat că Rusia ar putea testa capacitatea de apărare a NATO până în 2030, ceea ce face esențial ca Europa să fie pregătită.
„Dacă ar avea loc un atac militar asupra unui stat membru al UE, ce s-ar întâmpla atunci în ceea ce privește reacțiile, solidaritatea și angajamentele concrete, inclusiv în domeniul militar, ale acestor patru țări?”, a spus un ecpert EUISS. „Atunci este momentul în care această întrebare se va pune cu adevărat.”
Editor : M.I.
About the Author
