Abilitatea Chinei de a reduce și de a crește importurile de petrol fără să sufere consecințe economice grave îi permite celui mai mare importator de petrol din lume să modifice prețurile, la fel cum Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) și aliații lor au făcut-o controlând jumătate din producția mondială. În timp ce cartelul lor petrolier a slăbit odată cu ieșirea Emiratelor Arabe Unite și cu scăderea capacității de producție a membrilor săi, puterea de piață a Chinei este în continuă creștere, conform unei analize The Economist. După cum a spus un lider din industria petrolieră, „China este noul OPEC”.
Războiul din Iran a provocat cel mai mare șoc de aprovizionare din istoria comerțului cu petrol. Și, totuși, chiar și când intensitatea luptelor a fost la cel mai înalt nivel, prețurile petrolului nu au ajuns niciodată la 150 de dolari pe baril, așa cum au prezis mai mulți analiști la începutul conflictului.
La scurt timp după ce atacurile iraniene au făcut imposibilă traversarea Strâmtorii Ormuz, blocând 14 milioane de barili de petrol pe zi în Golful Persic, petro-monarhii din Abu Dhabi și Riad au redirecționat 5 milioane de barili pe zi prin oleoductele care ocolesc strâmtoarea.
Washingtonul și Tokyo au accesat 2 milioane de barili pe zi din stocurile lor de urgență, iar măsurile de raționalizare impuse de țările mai sărace au redus o parte din cerere.
Dar, dezastrul ar fi lovit oricum dacă unele decizii cruciale nu ar fi fost luate discret într-o altă capitală: Beijing. Între lunile februarie și iunie, China și-a redus importurile de țiței la jumătate (5,5 milioane de barili pe zi) – destul cât să reducă cu 30 de dolari prețul barilului de petrol Brent.
Spre deosebire de situația din timpul pandemiei de COVID-19, atunci când cererea globală de petrol a scăzut cu 9 milioane de barili pe zi și economia mondială a intrat în recesiune, PIB-ul Chinei nu a suferit niciun șoc.
Cele trei pârghii principale prin care China manipulează piața petrolului
Timp de patru decenii, OPEC s-a străduit să mențină prețurile cât mai ridicate prin impunerea unor cote de producție. Importatorii nu pot ține prețurile reduse prin raționalizarea cererii pentru că cumpărătorii sunt mult mai fragmentați decât vânzătorii și pentru că cererea de energie pe piața internă este determinată de deciziile luate de nenumărați agenți.
Singura excepție este China. Spre deosebire de grupul OPEC+, ale cărui decizii necesită acordul tuturor celor 21 de țări participante, autoritățile de la Beijing pot acționa unilateral la ordinele unui singur conducător: Xi Jinping.
China manipulează piața petrolului folosind trei pârghii principale. Prima dintre ele este reprezentată de stocurile naționale de petrol. În cele 12 luni dinainte de începutul anului 2026, China și-a mărit stocurile de petrol cu 200 de milioane de barili, în plus față de miliardul de barili pe care îl avea deja.
Achizițiile Beijingului au adăugat între 10 și 20 de dolari la prețul global al barilului de petrol înainte de izbucnirea războiului din Iran, potrivit comercianților de petrol.
Odată ce ultimele livrări au fost făcute la finalul lunii aprilie, China a început să scoată petrol din rezervele sale vaste. Până în luna iulie, acestea au scăzut cu 70 de milioane de barili, fără a pune la socoteală rezervele subterane și cele insulare, potrivit firmei de analiză a datelor Vortexa.
În total, China a accesat aproximativ 150 de milioane de barili din rezervele strategice și stocurile comerciale în acele trei luni – sau 1,5 milioane de barili pe zi.
Beijingul ar putea continua să aplice această strategie pentru următoarele patru luni, înainte ca stocurile de petrol să ajungă atât de scăzute încât autoritățile chineze să aibă motive serioase de îngrijorare.
Exportul produselor rafinate ale Chinei a scăzut cu aproape jumătate
Al doilea instrument folosit de strategii de la Beijing este reprezentat de restricțiile privind exportul de petrol.
Fiind a doua țară din lume ca și capacitate de rafinare a petrolului, China este un important furnizor de combustibil pentru vecinii săi din Asia. În luna martie, însă, guvernul a ordonat ca rafinăriile chineze să nu mai semneze noi contracte de export și să le anuleze chiar și pe unele din cele care fuseseră deja convenite.
Exportul produselor rafinate ale Chinei a scăzut cu aproape jumătate (430.000 de barili pe zi) între lunile februarie și aprilie, inclusiv 180.000 de barili pe zi de combustibil folosit pentru avioane, care are un grad de puritate extrem de înalt, ceea ce a redus consumul de țiței al rafinăriilor chineze cu 1,2-1,8 milioane de barili pe zi.
Restricționarea exportului de combustibil îi permite Chinei să folosească o mai mare parte a producției rafinăriilor pentru piața internă.
Stocurile vaste și exporturile restricționate nu sunt suficiente pentru a explica reducerea uriașă a importurilor de petrol ale Chinei. Guvernul de la Beijing a folosit și o a treia pârghie: reducerea cererii interne.
În luna iunie, rafinăriile chineze au procesat cu 2,7 milioane de barili de țiței pe zi mai puțin decât cu un an înainte. Producția de petrol a scăzut și ea cu 14%, iar cea de motorină și kerosen a scăzut cu 21%.
Rezervele strategice de petrol ale Beijingului au rămas aproape neatinse
Mulți locuitori chinezi de la oraș au ales să meargă la serviciu cu metroul, bicicleta sau taxiul (multe din ele sunt electrice) în loc să ia mașina, după ce autoritățile au permis ca prețul combustibilului să crească.
Mașinile electrice au fost folosite tot mai des, iar lucrările de infrastructură au fost amânate pentru a economisi motorină. În total, China a ars cu 10% mai puțină benzină și kerosen în primele luni ale războiului din Iran decât în aceeași perioadă a anului trecut, potrivit estimărilor.
Cu toate că economia Chinei a crescut cu doar 4,3% în al doilea trimestru al anului 2026 – cea mai mică rată de creștere din ultimii patru ani – de vină sunt mai degrabă investițiile scăzute și efectele crizei locuințelor decât reducerea importurilor de petrol. Rezervele strategice ale Beijingului au rămas aproape neatinse.
Spre deosebire de țările OPEC care pot reduce producția de petrol timp de ani de zile, China nu poate importa cu 5,5 milioane de barili pe zi mai puțin pe termen lung.
Totuși, războiul din Iran a arătat că Beijingul poate de unul singur să stabilizeze piața petrolului pe o perioadă de mai multe luni de zile. Liderii cartelului petrolier tot mai fragmentat nu pot decât să viseze la o abilitate precum cea Chinei de a influența piața globală.
Editor : Raul Nețoiu
About the Author
