Însoţitorii de bord şi piloţii sunt cei mai expuşi riscului de a muri din cauza tipurilor de cancer asociate radiaţiilor – un risc chiar mai mare decât cel al persoanelor care lucrează cu materiale radioactive, potrivit unui nou studiu, citat de The Associated Press și News.ro.
Radiaţiile cosmice provin din spaţiu. Doar o cantitate mică ajunge la suprafaţa Pământului, însă expunerea este mai mare în cazul persoanelor care zboară la altitudini ridicate.
Existau deja dovezi limitate, provenite din studii de mai mică amploare, care sugerau că această expunere duce la rate mai mari de deces prin cancer în rândul persoanelor care zboară frecvent – în special piloţi şi însoţitori de bord.
Noul studiu „aduce dovezi noi şi importante în această problemă”, au scris doi experţi australieni în domeniul radiaţiilor, care nu au participat la cercetare, într-un comentariu însoţitor.
„Membrii echipajelor de zbor reprezintă un grup profesional unic, expus unei serii de agenţi cancerigeni cunoscuţi şi probabili, inclusiv radiaţii ionizante cosmice (RIC) la altitudinea de croazieră, radiaţii UV-A care pătrund prin geamurile cabinei de pilotaj (în cazul piloţilor) şi perturbarea ritmului circadian din cauza muncii în schimburi de noapte şi a traversării repetate a fusurilor orare”, au scris autorii comentariului, Catherine Olsen şi Ken Karipidis.
Cel mai recent studiu, publicat luni în revista JAMA Internal Medicine, a utilizat date naţionale provenite din peste 12 milioane de certificate de deces care conţineau informaţii despre profesii. Autorii au analizat ratele de deces cauzate de cancere asociate expunerii la radiaţii, inclusiv leucemie, limfom, mielom multiplu şi cancere de piele, de sân, tiroidian, de prostată şi ale sistemului nervos central.
Cercetătorii au constatat că, dintre cele peste 500 de profesii analizate, însoţitorii de bord au înregistrat cel mai mare procent de decese cauzate de cancere asociate radiaţiilor, fiind urmaţi de piloţi. Pentru aceste două profesii, probabilitatea de deces a fost neobişnuit de ridicată pentru fiecare tip de cancer asociat radiaţiilor.
Niciunul dintre cele două grupuri nu a prezentat rate de deces mai mari decât cele normale în cazul cancerelor care nu sunt legate de expunerea la radiaţii, au remarcat Olsen şi Karipidis. Acest fapt „susţine ipoteza conform căreia expunerea profesională la radiaţii – şi nu stilul de viaţă sau factorii socio-economici – stă la baza excesului observat”, au scris aceştia.
În mod special, autorii comentariului au precizat că studiul contrazice ideea potrivit căreia riscul crescut de cancer de piele în rândul echipajelor de zbor ar proveni din escalele repetate în destinaţii de vacanţă însorite.
„Programele de zbor mai strânse, timpii de escală reduşi şi realitatea deloc glamour a curselor consecutive au eliminat, în mare parte, escalele lungi şi însorite din imaginaţia colectivă”, au scris Olsen şi Karipidis. „Cu toate acestea, ratele de melanom şi de cancer al keratinocitelor în rândul piloţilor rămân ridicate, ceea ce sugerează că habitaclul avionului – şi nu marginea piscinei – ar putea fi mediul de expunere mai semnificativ”, au arătat ei.
Cercetătorii au constatat că însoţitorii de bord aveau o probabilitate cu aproximativ 50% mai mare de a muri din cauza unui cancer asociat radiaţiilor comparativ cu populaţia activă generală, în timp ce pentru piloţi această probabilitate era cu aproximativ 36% mai mare.
În ceea ce priveşte riscul absolut, aproximativ 6,9% din decesele înregistrate în rândul însoţitorilor de bord au fost cauzate de aceste tipuri de cancer – adică aproximativ unul din 14 cazuri. În rândul piloţilor, procentul a fost de 6,7%, comparativ cu 5% în rândul populaţiei active generale, a precizat autorul principal al studiului, dr. Vishal Patel de la Harvard Medical School.
Autorii au recunoscut existenţa unor limitări ale studiului. Aceştia nu cunosc nivelul exact de expunere la care a fost supus fiecare însoţitor de bord sau pilot, fie în timpul zborului, fie din alte surse. De asemenea, există posibilitatea ca profesiile să fi fost clasificate eronat pe unele certificate de deces.
În comentariul asociat studiului se menţionează că „separarea contribuţiei relative a multiplelor expuneri care se suprapun reprezintă principala provocare metodologică”, întrucât radiaţiile cosmice, radiaţiile UV-A şi perturbarea ritmului circadian apar simultan.
Riscuri cunoscute şi nivel scăzut de informare
De asemenea, cercetătorii nu au putut lua în calcul un alt factor de risc specific acestor profesii: riscul de cancer poate fi amplificat de perturbarea frecventă a ceasului biologic intern, fenomen cauzat de decalajul orar (jet lag), traversarea fusurilor orare şi programele de lucru neregulate.
Administraţia Federală a Aviaţiei (FAA) a recunoscut că echipajele de zbor sunt expuse la radiaţii ionizante, însă autorităţile federale nu stabilesc limite de doză şi nici nu impun monitorizarea acestora, au subliniat autorii.
„Nu poţi gestiona o expunere pe care ai decis să nu o măsori”, a declarat Patel într-un mesaj electronic.
Sara Nelson, liderul unui sindicat care reprezintă 55.000 de însoţitori de bord, a afirmat că raportul confirmă necesitatea de a trata cu seriozitate problema expunerii la radiaţii, un aspect pe care sindicatul l-a semnalat de ani de zile.
„Riscul este cunoscut, însă membrii echipajelor nu sunt instruiţi sau informaţi corespunzător. În plus, nimeni nu îşi asumă responsabilitatea”, a declarat Nelson, preşedinta Asociaţiei Însoţitorilor de Bord (Association of Flight Attendants-CWA).
Examinările anuale ale pielii ar putea fi indicate pentru toate persoanele care lucrează la bordul aeronavelor pe rute de mare altitudine, iar femeile care ocupă astfel de posturi ar putea lua în considerare efectuarea mamografiilor mai devreme sau mai frecvent, au scris Olsen şi Karipidis. De asemenea, medicii care se ocupă de piloţi şi de personalul de bord ar trebui să manifeste o „vigilenţă sporită” în privinţa riscului de cancer atunci când evaluează aceşti pacienţi, au precizat ei.
Editor : A.P.
About the Author
