Prietenii apropiați ai Margaritei Reutt sunt șocați de faptul că ea ar fi putut planta bomba care l-a ucis pe dezertorul ucrainean Robert Shageev, în timp ce alții își amintesc de tenacitatea ei de a duce orice plan până la capăt, scrie The Guardian.
Era imediat după răsăritul soarelui în Sevastopol când o explozie puternică a zguduit o piață liniștită dintr-un cartier rezidențial al orașului portuar din Crimeea, ocupat de Rusia.
Ascunsă într-un coș de gunoi, o bombă care conținea echivalentul a aproximativ 500 de grame de TNT a explodat pe 13 august, în timp ce Robert Shageev, comandantul adjunct al unei brigăzi de submarine din Flota rusă a Mării Negre, trecea pe acolo îmbrăcat în uniformă navală. Militarul a murit pe loc.
În câteva ore, anchetatorii aveau deja o suspectă. Poliția a reținut-o pe Margarita Reutt, o femeie de 32 de ani din Soci, stațiunea rusă situată la aproape 500 de kilometri de Sevastopol, peste Marea Neagră.
În timpul unei percheziții, anchetatorii au declarat că au găsit o telecomandă despre care cred că a fost folosită pentru a detona bomba care l-a ucis pe Shageev, un fost comandant al singurului submarin al Ucrainei, care și-a schimbat loialitatea față de Rusia în 2014, când Moscova a anexat Crimeea.
Potrivit serviciului de securitate, ea a mărturisit atacul și a declarat că un coordonator legat de serviciile secrete ucrainene i-a promis o sumă mare de bani în criptomonede și documente care i-ar fi permis să părăsească Rusia ulterior.
FSB a mai precizat că Reutt nu a dat dovadă de remușcări.
Aceste afirmații nu au putut fi verificate independent, iar agențiile de securitate ruse au făcut publice în trecut presupuse mărturisiri ale deținuților înainte ca dosarele acestora să ajungă în instanță. Însă mai multe persoane acuzate anterior de Rusia că ar fi comis atacuri similare împotriva unor personalități militare au fost ulterior identificate de jurnaliști ca fiind implicate în operațiunile de care Moscova le acuzase.
Rămâne neclar ce anume a determinat-o pe Reutt să se angajeze, se pare, într-o misiune atât de îndrăzneață. La fel ca în alte cazuri care implică operațiuni ale serviciilor secrete ucrainene, procesul ei va avea loc probabil cu ușile închise, oferindu-i puține șanse să-și prezinte public propria versiune.
Însă interviurile cu o duzină de prieteni și cunoștințe, combinate cu o analiză a activității sale de-a lungul anilor pe rețelele sociale, oferă portretul unei femei hotărâte și aventuroase, a cărei atitudine față de țara sa pare să se fi înăsprit treptat, cu semne ale unei schimbări mai izbitoare care au început să apară în lunile premergătoare atacului.
„Rita credea că țara se îndrepta în direcția greșită”, a spus o prietenă de lungă durată, folosind forma diminutivă a numelui ei. „Dar sunt încă șocată că a mers atât de departe”, a adăugat prietena.
Rusia a acuzat-o rapid pe Reutt că a comis atacul la ordinul serviciilor secrete ucrainene. Kievul nu a comentat atentatul cu bombă sau presupusul rol al lui Reutt în acesta.
De la începutul invaziei pe scară largă, agențiile de informații ucrainene au fost asociate cu o serie de asasinate și tentative de asasinat ale unor ofițeri militari ruși de rang înalt pe care Kievul i-a acuzat de implicare în invazie. Oficialii ucraineni au recunoscut ocazional implicarea în astfel de operațiuni, dar, de cele mai multe ori, au păstrat tăcerea.
Atacurile au implicat o gamă variată de metode și recruți, de la sabotori devotați anti-Kremlin până la ruși cărora li s-au promis sume mari de bani. În alte cazuri, curierii și livratorii neștiutori au fost folosiți efectiv pe post de „cărăuși”.
De obicei, se știu puține lucruri despre cei acuzați că au comis astfel de atacuri sau despre modul în care s-au pregătit pentru acestea. Unii au reușit să scape sau nu au fost niciodată identificați public de autoritățile ruse, în timp ce alții au fost uciși în timp ce își desfășurau operațiunile.
Capturarea rapidă și dezvăluirea identității lui Reutt oferă însă o ocazie rară de a examina parcursul unei cetățene ruse acuzate că s-a întors împotriva propriei țări.
Reutt, născută Margarita Iakovleva, a crescut în Iaroslavl, un oraș situat la nord-est de Moscova, unde a preluat numele de familie al bunicii care a crescut-o în mare parte după divorțul părinților ei.
Prietenii își amintesc o copilărie în mare parte banală, descriind-o ca fiind o persoană caldă și sociabilă, dar și neobișnuit de atrasă de aventură și risc.
„Margarita era neînfricată. Se cățăra în copaci, sărea de pe mașini, făcea lucruri de care majoritatea băieților se temeau”, își amintește un prieten din copilăria ei.
Această înclinație a însoțit-o până la Novosibirsk, la mii de mile spre est, unde a studiat managementul și s-a implicat cu entuziasm în viața universitară. Reutt a devenit o prezență obișnuită la un club local de parașutism, fotografiile arătând-o sărind din avioane din era sovietică, adesea singura femeie în mijlocul unor grupuri de bărbați îmbrăcați în echipament de camuflaj.
De asemenea, a câștigat premii în competiții de karting pentru amatori și s-a apucat de polo pe apă, devenind portar al echipei universității și remarcându-se rapid, în ciuda faptului că era începătoare în acest sport. „Margarita era atât de talentată și nu se temea niciodată de minge”, își amintește antrenorul ei de polo pe apă din acea perioadă.
Pe atunci, nimic nu lăsa să se întrevadă vreo ostilitate față de Kremlin. În Novosibirsk, Reutt a devenit o membră îndrăgită a unui grup patriotic de voluntari care căuta rămășițele soldaților sovietici căzuți în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, parte a unei mișcări naționale dedicate recuperării și reînhumării celor căzuți în război.
După absolvire, Reutt s-a mutat spre sud, la Soci, stațiunea de la Marea Neagră care a devenit casa ei. A încercat pentru scurt timp să conducă o agenție de turism înainte de a se alătura, la începutul anilor 2020, companiei Vitauct, o firmă de medicină alternativă specializată în longevitate.
„Era o persoană cât se poate de obișnuită”, a spus Ghenadîi Garbuzov, fondatorul companiei, căruia îi era greu să concilieze imaginea femeii pe care o cunoștea cu acuzațiile cu care se confruntă acum. „Nimic nu indica faptul că ar fi făcut așa ceva. Probabil a căzut sub influența cuiva.”
La prima vedere, viața ei online era la fel de banală. Posta frecvent despre sănătate și drepturile animalelor și participa la forumuri de pe Telegram pentru a discuta despre medicina alternativă.
Reutt a călătorit, de asemenea, foarte mult. Înregistrările scurse din bazele de date de călătorii, consultate de Guardian, precum și fotografiile postate online arată călătorii frecvente în străinătate, inclusiv în Turcia, Thailanda și Sri Lanka, unde împărtășea adesea fotografii cu ea însăși în bikini la stațiunile de pe litoral.
„Margarita părea pur și simplu să-și trăiască viața și avea multe planuri de viitor”, a spus un alt coleg de la Vitauct.
„Era frumoasă și populară”, a adăugat colegul.
În octombrie 2025, Reutt a călătorit la Minsk pentru nunta surorii sale. Fotografiile de la festivitate o arată zâmbind în mijlocul rudelor și prindând buchetul miresei. Unui prieten i-a descris o imagine idilică a vieții sale din Soci, străbătând munți, cascade și canioane. „Aici poți explora la nesfârșit, totul este luxuriant și verde”, i-a scris prietenului.
Dar, sub acea viață aparent fericită, începea să se contureze o altă latură a lui Reutt. Ea își exprima din ce în ce mai des îngrijorarea cu privire la problemele de mediu care afectau Soci și a început să se implice în inițiative locale de voluntariat, au spus prietenii.
După o mare scurgere de petrol în Marea Neagră, în decembrie 2024, când două petroliere rusești s-au scufundat într-o furtună, Reutt a călătorit la Anapa pentru a se alătura voluntarilor care curățau mazutul, un combustibil greu, de pe plajele contaminate.
Este dificil de stabilit momentul exact în care nemulțumirea față de mediul înconjurător s-a transformat în ceva mai politic. Prietenii au descris o înstrăinare crescândă față de Rusia, care s-a adâncit după ce țara a lansat invazia pe scară largă a Ucrainei.
„Războiul a venit ca un șoc”, a spus un prieten, care și-a amintit că Reutt devenea din ce în ce mai deschisă în public cu privire la luptele din Ucraina. „I-am spus odată să tacă, altfel ne-ar fi băgat pe amândoi în belele”, a spus prietenul.
Până în iulie 2025, sentimentele ei antirăzboi ieșiseră la iveală în ochii publicului. În timp ce călătorea cu trenul Samara-Adler, Reutt a fost amendată în temeiul legii ruse extrem de restrictive împotriva „discreditării” forțelor armate, după ce, se pare, ar fi strigat „Așa vă trebuie, rușilor!” când s-a aflat de un atac cu drone ucrainene asupra unei gări din regiunea Rostov.
În februarie anul următor, Reutt a publicat rezultatele unui test genetic care arătau că era 98% rusoaică, adăugând un hashtag prin care declara că îi era „rușine să fie rusoaică”.
Cu toate acestea, pentru prieteni și cunoștințe, Reutt părea să-și continue viața aproape la fel ca înainte. Își găsea ocazional slujbe, apărea în videoclipuri realizate de prieteni și continua să călătorească. Chiar în martie, fotografiile dintr-o călătorie în Cuba o arătau bând dintr-o nucă de cocos.
Abia spre sfârșitul primăverii, au spus mai multe persoane care o cunoșteau, comportamentul ei a început să se schimbe într-un mod pe care, la momentul respectiv, le era greu să-l înțeleagă. „A devenit mai retrasă”, și-a amintit un prieten.
Cam în aceeași perioadă, un grup de prieteni a început să planifice o călătorie împreună pentru toamnă. Reutt a refuzat să li se alăture fără prea multe explicații – un răspuns neobișnuit din partea cuiva despre care prietenii spuneau că se putea conta pe ea să accepte o nouă aventură.
Un alt prieten își amintește că Reutt și-a cumpărat brusc un al doilea telefon. „Și-a cumpărat acest al doilea telefon în primăvară. Mi-a explicat că avea nevoie de el pentru serviciu, dar la momentul respectiv nu mi s-a părut prea logic.”
„Margarita ascundea ceva”, a adăugat prietena. „M-am gândit că poate avea un nou iubit.”
Până în vară, Reutt începuse să petreacă mai mult timp în Crimeea, locul în care urma să fie arestată în cele din urmă. O cunoștință a spus că ea își justifica călătoriile în Crimeea afirmând că cerceta posibile locații pentru filmări, având în vedere că începuse de curând să apară mai frecvent în videoclipuri muzicale.
Ce făcea de fapt în Crimeea – și când, dacă a intrat vreodată în contact cu serviciile secrete ucrainene – rămâne necunoscut.
Dacă acuzațiile Rusiei conform cărora ar fi fost recrutată de Ucraina sunt adevărate, Reutt s-ar alătura unui grup tot mai numeros de cetățeni ruși acuzați că au fost recrutați de serviciile secrete ucrainene pentru a comite acte de sabotaj și asasinate în spatele liniilor frontului.
Astfel de recruți oferă avantaje evidente: se pot deplasa mai liber în Rusia și atrag mai puțină atenție decât agenții ucraineni, putând ajunge la ținte aflate la mare distanță de linia frontului fără a pune în pericol agenții antrenați. Femeile au jucat un rol proeminent în mai multe dintre cele mai mediatizate operațiuni, atrăgând potențial și mai puțină suspiciune.
Pentru cei apropiați de Reutt, nu există o explicație simplă pentru modul în care femeia pe care o cunosc au ajuns să fie acuzată de comiterea unui asasinat. Însă un prieten de două decenii și-a amintit de o hotărâre încăpățânată de a duce la bun sfârșit orice își propunea să facă.
„Dacă avea un plan în minte, îl punea în aplicare”, a spus prietenul. „Chiar dacă era ceva de genul acesta.”
Editor : B.E.
About the Author
