Planificatorii militari occidentali nu par dornici să vorbească despre scenariul lor de coșmar, cu atât mai puțin să se pregătească pentru el. Dar tind să fie de acord asupra modului în care ar începe: un atac coordonat, aproape simultan, în părți opuse ale planetei, în care Rusia vizează un membru NATO din Europa de Est, în timp ce China face mișcarea împotriva Taiwanului. Armata americană ar trebui să reacționeze pe două fronturi simultan, chiar trei, dacă rămâne în război în Orientul Mijlociu, potrivit unei analize The Atlantic.
Strategii NATO cunosc amenințarea războiului pe două fronturi, dar nu au luat măsuri
Până de curând, această posibilitate se situa la capătul mai extravagant al spectrului de amenințări, undeva între o armă nucleară lansată din greșeală și o invazie extraterestră. Atacurile sincronizate ar necesita o conspirație prea mare pentru ca Beijingul și Moscova să o poată ascunde. Sateliții ar permite forțelor acestora să se poziționeze, oferind Statelor Unite și aliaților săi timp să-și mobilizeze apărarea.
Acum aproximativ un an, generalul Alexus Grynkewich, comandantul suprem al NATO în Europa, a emis un avertisment public rar cu privire la riscul unui război pe două fronturi împotriva Rusiei și Chinei și a cerut aliaților europeni să ajute SUA să se pregătească. Dar când The Atlantic a întrebat o serie de experți militari și strategi ce ar face Occidentul într-o astfel de situație, răspunsurile au sunat surprinzător de lipsite de substanță. Majoritatea dintre ei și-au exprimat nedumerirea și o oarecare rușine față de cât de puțin s-a făcut în ultimii ani pentru a studia în detaliu acest risc.
„Să spunem doar că acesta este scenariul pentru care nu suntem pregătiți în prezent”, a spus Florence Gaub, directoarea diviziei de cercetare de la Colegiul de Apărare al NATO, una dintre principalele academii de ofițeri ale alianței, din Roma. Strategii NATO rămân „foarte conștienți” de această lacună în planificarea lor, a completat Gaub, specializată în prognozarea și analiza amenințărilor viitoare. Dar nu au luat măsuri pentru a umple această lacună.
Chiar dacă Rusia și China și-au intensificat cooperarea militară, Occidentul a organizat doar câteva exerciții discrete pentru a analiza ce s-ar întâmpla dacă cele două țări ar lansa un atac comun. Discuția publică despre această posibilitate a fost remarcabil de discretă în rândul experților și al conducerii militare occidentale, cărora par să le lipsească cadrele teoretice necesare pentru a procesa o astfel de calamitate și a elabora un răspuns.
Mark Montgomery, contraamiral în retragere al Marinei SUA și participant frecvent la exerciții de război și planificare strategică de mare anvergură, a declarat că el și colegii săi au studiat ultima dată ideea unui război pe două fronturi împotriva Rusiei și Chinei acum aproximativ 15 ani. „Nu a mers bine”, a spus el.
Pe atunci, exercițiile au arătat că SUA nu aveau rezervele de arme sau capacitatea industrială necesare pentru a susține o perioadă lungă de lupte pe mai multe fronturi și nu se puteau baza pe aliații săi pentru a acoperi această problemă. De atunci, a spus Montgomery: „Fiecare dintre acești indicatori a scăzut. Niciunul dintre ei nu s-a îmbunătățit.” Sub presiunea administrației Trump, aliații SUA și-au mărit cheltuielile pentru apărare, „dar forțele lor nu au arătat încă o îmbunătățire.”
În timp ce NATO se împotmolește, Rusia și China fac progrese
Celelalte părți au avut progrese. Deși Rusia nu și-a atins obiectivele în războiul din Ucraina, a reușit să-și mute baza industrială enormă pe picior de război, iar fostele fabrici civile contribuie acum la producția de rachete și tancuri. Experiența rusă în Ucraina a făcut, de asemenea, ca forțele sale să fie experte în războiul cu drone. China, care produce majoritatea dronelor din lume, nu a purtat un război de decenii și suferă de corupție în rândurile sale superioare. Dar a depășit SUA în ceea ce privește numărul de nave de război și rachete cu rază lungă de acțiune din arsenalul său. Rusia și China au construit, de asemenea, legături mai puternice între armatele lor în cadrul a ceea ce liderii lor descriu ca un parteneriat „fără limite”.
Din punctul lor de vedere, oportunitatea de a ataca Occidentul nu a părut niciodată mai tentantă. SUA rămân împotmolite în Iran, după ce și-au retras o mare parte din navele și aeronavele din Asia și Europa pentru a-și completa forțele din Orientul Mijlociu. Se estimează că două treimi din arsenalul american de rachete avansate de apărare aeriană a fost epuizat din februarie, iar insultele și amenințările persistente ale lui Donald Trump la adresa NATO au transformat ruptura dintre SUA și aliații săi într-o prăpastie uriașă.
În cea mai mare parte a mandatului său de președinte al Rusiei, Vladimir Putin a aspirat să desființeze NATO, iar momentul actual de slăbiciune îi oferă o șansă rară de a atinge acest obiectiv. El a început deja să testeze apărarea acestuia. Membrii NATO din Europa de Est, cum ar fi România, Polonia și statele baltice, au fost martorii unor încălcări repetate ale spațiului lor aerian de către drone, rachete și avioane de vânătoare rusești. La începutul acestei luni, autoritățile germane au găsit o dronă rusească încărcată cu explozibili pe un aeroport din Leipzig, care se pregătea aparent să arunce în aer un avion de marfă ucrainean deasupra teritoriului NATO.
Cele mai recente evaluări ale serviciilor secrete americane au concluzionat, se pare, că Rusia ar putea încerca să testeze hotărârea NATO în următorii ani, folosind un atac cibernetic sau o incursiune la scară mică împotriva unui membru al alianței. O astfel de strategie ar avea mai multe șanse de a slăbi NATO dacă Rusia ar programa-o astfel încât să coincidă cu un atac chinez asupra Taiwanului, a declarat amiralul Rob Bauer, fost președinte al Comitetului Militar al alianței. În ianuarie anul trecut, când s-a retras din funcția de lider al NATO, Bauer nu știa de niciun efort concertat în cadrul alianței pentru a pregăti o strategie pentru acest „scenariu cel mai rău”, așa cum l-a numit el. „Ce vom face? Cine primește ce trupe?”, a întrebat Bauer. „Cred că ar fi înțelept să ne gândim bine la asta.”
Scenariul în care doi aliați ai SUA cer ajutor în același timp
Multe amenințări militare au părut neașteptate până când s-au produs. Înainte de invazia nazistă a Uniunii Sovietice, în 1941, Iosif Stalin a primit avertismente repetate de la propriii generali și spioni. Dar a refuzat să le creadă până când nu au început bombardamentele, împiedicând capacitatea forțelor sale de a se pregăti. De asemenea, SUA nu au reușit să se pregătească pentru atacul japonez de la Pearl Harbor. În perioada premergătoare Primului Război Mondial, Europa s-a divizat în două alianțe rivale și nimeni nu a prezis amploarea distrugerilor pe care conflictul lor le-ar declanșa.
„Indiciile erau clare că se vor ciocni, iar noi pur și simplu nu eram pregătiți pentru asta”, a spus David Santoro, președintele și directorul general al Pacific Forum, un institut de cercetare din Hawaii specializat în probleme de securitate indo-pacifică. În 2023, Santoro și echipa sa au organizat o rundă de jocuri de război teoretice, în care doi aliați americani au cerut ajutor în același timp: Taiwanul a fost atacat de China, în timp ce Coreea de Nord a profitat de ocazia de a invada Coreea de Sud. „Ne chinuiam să ținem pasul și să împărțim munca”, și-a amintit Santoro. „Și nici măcar nu vorbeam despre Europa. Îmi pot doar imagina ce s-ar întâmpla dacă ai arunca Rusia în ecuație.”
O mare varietate de exerciții de tip teoretic au loc tot timpul. Majoritatea implică două echipe de experți militari care stau în jurul unei mese de conferințe și răspund la mișcările celuilalt, ca un joc de șah multiplayer. Organizatorii încearcă să păstreze regulile simple și clar definite. Acești parametri nu reflectă haosul războiului, dar împiedică jocurile să devină prea agitate atunci când jucători din diferite domenii de cercetare discută unii peste alții. Această înclinație spre jocurile ordonate explică de ce s-au făcut atât de puține cercetări asupra a ceea ce experții numesc „medii multi-criză”. Aproape prin definiție, astfel de scenarii ar deveni rapid confuze.
„E complicat, ce-i drept, dar nu cred că e prea complicat de studiat”, a afirmat Eric Heginbotham, o autoritate în domeniul jocurilor de război de la Programul de Studii de Securitate al MIT. „Pur și simplu nu cred că a mai făcut cineva așa ceva.” El a avertizat că un departament secret din cadrul Pentagonului sau din altă parte ar fi putut analiza în liniște această situație sumbră și să fi elaborat planuri de răspuns.
„Subiectul general al unui război pe două fronturi este acum discutat de experții militari „mai mult decât înainte”, a atras el atenția. Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS), un grup de experți din Washington, DC, a publicat în iunie un raport amplu despre cele mai bune modalități prin care SUA pot „contracara o axă condusă de China și Rusia”. Însă Heginbotham, care a colaborat îndeaproape cu CSIS, a declarat că niciunul dintre cele mai importante institute de cercetare din SUA și Europa nu a organizat jocuri de război pe această temă. „Ar fi nevoie de două jocuri relativ mari și elaborate care să ruleze simultan, cu un fel de autoritate de comandă care să stabilească prioritățile la mijloc”, a explicat el într-un e-mail.
În declarațiile publice ale liderilor NATO de rang înalt, riscul unui război pe mai multe fronturi a apărut în ultimul an, deși nu foarte des. În decembrie, la câteva luni după ce Grynkewich a emis avertismentul său către aliații SUA, secretarul general al NATO, Mark Rutte, a menționat amenințarea la sfârșitul unui interviu acordat unui ziar german. „China se uită la Taiwan”, a spus Rutte. „Și sunt convins că, dacă China ia măsuri militare acolo, va face presiuni asupra partenerului său minor, Rusia, sub conducerea lui Putin, pentru a ne ține ocupați aici, în Europa.”
Cea mai alarmantă situație este pentru Europa
Una dintre cele mai detaliate analize ale acestei posibilități, cel puțin în domeniul public, provine de la un obscur institut de cercetare din Praga, numit Centrul pentru Valori Europene pentru Politica de Securitate. Directorul său, Jakub Janda, în vârstă de 35 de ani, a declarat pentru The Atlantic că a început să studieze ideea unui război „cu două teatre” în Europa și Asia, după ce institutul a deschis un avanpost în Taipei, în ianuarie 2022. La acea vreme, riscul unui atac coordonat din partea Rusiei și Chinei părea îndepărtat sau, așa cum s-a exprimat Janda, „nu era o considerație majoră”.
Acest lucru a început să se schimbe în luna următoare, când tancurile rusești au intrat în Ucraina. Putin vizitase Beijingul cu mai puțin de trei săptămâni înainte de a ordona invazia. De atunci, el a mai făcut cel puțin patru vizite în China, iar o alta este planificată pentru noiembrie. În această perioadă, China a devenit principalul furnizor de tehnologie pentru industria rusă de armament, susținând în același timp economia rusă prin achiziționarea de petrol și gaze. Deși nu au un pact de apărare reciprocă, Rusia și China organizează exerciții militare regulate pentru a-și menține forțele sincronizate.
Primul joc de război care a simulat un atac comun al ambelor părți a avut loc la institutul lui Janda în primăvara anului 2024. Găsirea unor experți cu suficiente cunoștințe de bază pentru a participa s-a dovedit dificilă pentru el. Majoritatea instituțiilor de cercetare și a grupurilor de experți au echipe separate specializate în propriile regiuni, a spus el. „Lucrează în compartimente separate, cu expertiză diferită.”
De-a lungul timpului, participanții au înțeles modul în care războaiele din Asia și Europa se pot suprapune și se pot consolida reciproc. Institutul a organizat deja aproximativ 20 de runde de exerciții militare pe această temă, reunind experți din diverse țări, inclusiv Japonia și Coreea de Sud. Rezultatele au fost deosebit de alarmante, a spus Janda, pentru europeni. În aproape fiecare scenariu cu două fronturi pe care l-a studiat, SUA prioritizează amenințarea chineză și transferă resurse militare din Europa în Asia, lăsându-și aliații NATO să se apere împotriva Rusiei.
Într-un caz ipotetic, China începe războiul lent, interzicând exportul de materii prime către sectorul de apărare al Europei. Menține embargoul timp de cinci luni, suficient de mult timp pentru ca fabricile europene să rămână fără provizii și să înceteze producția de arme. Apoi, Rusia, cu acces deplin la resursele chineze, invadează un aliat NATO din Europa de Est.
Toate scenariile din seria lui Janda au scos în evidență nevoia de unitate occidentală. În cazul unui atac chinez asupra Taiwanului, de exemplu, SUA ar putea cere Europei să impună sancțiuni severe asupra economiei Chinei, blocând efectiv comerțul. „Dar guvernele europene nu vor să facă asta”, a spus Janda, descriind cum s-a manifestat această premisă în rândul experților. „Problema cu capitalele europene este că Taiwanul este departe. Vor să se concentreze pe amenințarea din partea Rusiei și asta mă sperie.”
Dacă Rusia și China acționează la unison în timp ce SUA se ceartă cu aliații săi, șansele unei victorii occidentale într-un război pe două fronturi încep să pară sumbre. Cu alte cuvinte, partea care iese învingătoare tinde să fie cea care acționează cu un scop comun și rămâne unită în timp.
Citește și:
Editor : Ș.R.
About the Author
