La șase luni de la atacurile aeriene care au declanșat războiul și l-au propulsat pe Mojtaba Khamenei, grav rănit, în funcția de lider suprem al Iranului, acesta rămâne în continuare nevăzut și neauzit de iranieni — un vid în inima conducerii țării sale, relatează Reuters.
Întrebările privind starea sa și rolul pe care îl joacă devin din ce în ce mai presante, în contextul în care Iranul se confruntă cu decizii cruciale legate de un război care a cuprins Orientul Mijlociu, distrugând în același timp economia deja fragilă a țării.
Oficialii iranieni și alte surse de rang înalt din țară afirmă că Mojtaba Khamenei deține în continuare controlul, conducând din umbră din motive de securitate, în timp ce se recuperează în urma unor răni care i-au desfigurat chipul, delegând în același timp o largă autoritate în gestionarea afacerilor curente unui cerc restrâns de personalități de vârf.
Însă, întrucât nu a fost publicată nicio fotografie, niciun videoclip și niciun mesaj audio de la numirea sa, la o săptămână de la izbucnirea războiului, iranienii sunt din ce în ce mai sceptici cu privire la poziția sa într-o Republică Islamică în care vocea liderului ar trebui să fie absolută.
„Întrebarea nu mai este dacă Mojtaba este în viață, ci dacă Iranul mai are un lider suprem în funcție”, a declarat Alex Vatanka, de la Institutul pentru Orientul Mijlociu din Washington.
Singurele mesaje ale lui Khamenei adresate poporului iranian au fost transmise prin intermediul câtorva declarații scrise, citite cu voce tare de prezentatorii de știri, iar el a lipsit chiar și de la săptămâna fastuoasă de ceremonii funerare organizate pentru tatăl său luna trecută.
Înalții oficiali și alte surse din interior atribuie absența lui Khamenei temerilor legate de un posibil atentat și afirmă că acesta ține întâlniri frecvente cu personalități de rang înalt, primește toate rapoartele importante și ia deciziile finale cu privire la fiecare chestiune importantă.
Președintele Masoud Pezeshkian a declarat pe 10 august că a avut o întâlnire de șapte ore cu Khamenei. Însă chiar și printre susținătorii cei mai înverșunați ai Republicii Islamice încep să se strecoare îndoieli.
„Avem nevoie să auzim vocea liderului nostru sau să vedem vreun semn că se află la conducere și că conduce țara, pentru a ne da mai multă încredere”, a declarat un membru al miliției de voluntari Basij din Qom, orașul seminarului din inima statului teocratic iranian.
Deși membrul Basij, care a solicitat să rămână anonim pentru a discuta un subiect atât de sensibil, a afirmat că, în opinia sa, Khamenei continua într-adevăr să ia decizii cheie, lipsa chiar și a unei simple fotografii afecta moralul și nu era în interesul Iranului.
În rândul iranienilor care se opun ierarhiei aflate la putere sau doresc reforme ample, mesajul este mai direct. „De unde știm că Mojtaba nu a fost ucis?”, a spus Shahrokh, un om de afaceri pro-reformă din Teheran, care a solicitat, la rândul său, să rămână anonim.
„Nu este logic să nu existe niciun indiciu care să dovedească că este în viață, cu atât mai puțin dovezi că ar fi implicat în procesul decizional”, a adăugat el.
Iranul a rezistat șase luni de război împotriva celor mai puternici dușmani ai săi, ieșind din această încercare zdruncinat, dar încă în picioare. Sistemul său politic a rezistat. Armata sa își păstrează capacitatea de a bloca aprovizionarea globală cu energie și de a lansa atacuri împotriva aliaților SUA din Golf.
Conducerea clericală a demonstrat că poate face față pierderii unui lider suprem și a unor comandanți de rang înalt fără a se prăbuși, menținând o ierarhie politică și militară loială ideologiei lor teocratice.
Însă economia Iranului se prăbușește sub greutatea costurilor conflictului și a blocadei asupra exporturilor sale de petrol, care durează de câteva luni și care a provocat o prăbușire a monedei rial, existând riscul unei reluări a protestelor de masă pe care autoritățile le-au înăbușit în ianuarie, ucigând mii de manifestanți.
Între timp, elita conducătoare s-a reorganizat în jurul unui imperativ clar: să apere statul, să restabilească puterea de descurajare și să împiedice ca repercusiunile economice să destabilizeze țara.
Garda Revoluționară, o forță puternică de multă vreme, și-a sporit influența încă de la începutul războiului și rămâne un element central al gândirii strategice la vârful unui sistem de guvernare reconfigurat, centrat pe Consiliul Suprem de Securitate Națională, au afirmat sursele.
Acest eșalon superior include pe cei mai înalți comandanți ai Gărzii Revoluționare, precum și personalități politice de rang înalt, precum Pezeshkian și președintele parlamentului, Mohammed Baqer Qalibaf.
Mai multe surse de rang înalt din Iran, contactate de Reuters, au declarat că Khamenei se întâlnea, de fapt, cu aceste personalități de vârf, era pe deplin implicat în deliberări și are ultimul cuvânt în toate chestiunile importante.
Un înalt oficial iranian a declarat că doar un număr redus de oficiali au menținut contactul direct cu Khamenei în persoană și că nu au fost publicate detalii despre acesta, din teama ca informațiile să nu ajungă în mâinile SUA, care ar putea să-l ia în vizor.
Între timp, starea lui de sănătate se îmbunătățește semnificativ, a declarat o persoană apropiată cercului restrâns al lui Khamenei, descriindu-l ca fiind lucid și implicat în procesul decizional.
„În ciuda tuturor presiunilor, serviciile oferite populației nu s-au întrerupt. Linia noastră de politică externă este unitară, iar deciziile noastre sunt coerente. Toate acestea demonstrează că liderul suprem deține controlul”, a declarat un al doilea oficial.
Chiar înainte de război, Khamenei prefera să rămână în umbră, în calitate de consilier principal al tatălui său, evitând atenția publicului. Rănile suferite în primele ore ale zilei de 28 februarie, când Israelul și Statele Unite au declanșat războiul prin lovituri aeriene care l-au ucis pe tatăl său, i-au desfigurat fața, potrivit unor surse de rang înalt.
Însă acum, când a fost ridicat la un rol considerat a conferi îndrumare divină, și într-un moment în care țara se confruntă cu cea mai gravă criză de la revoluția din 1979 încoace, astfel de argumente par puțin convingătoare.
„Un acord autentic cu Washingtonul necesită aprobarea fără echivoc a lui Mojtaba, la fel ca orice decizie de a menține un conflict îndelungat și costisitor cu Statele Unite”, a declarat Vatanka.
„Absența sa prelungită a creat o situație periculoasă în care toate facțiunile rivale pot pretinde că știu ce dorește cu adevărat liderul”, a adăugat el.
Citește și:
Editor : A.M.G.
About the Author
