La 25 de ani de la atentatele din 11 septembrie 2001, durerea familiilor celor aproape 3.000 de victime rămâne la fel de vie, iar procesul presupusului creier al atacurilor, Khalid Sheikh Mohammed, nu a început încă. Deținut de două decenii la Guantanamo, Mohammed și co-inculpații săi au trecut prin ani de proceduri preliminare, întârzieri și dispute juridice legate inclusiv de tortura la care au fost supuși în centrele secrete ale CIA. Acum, procesul este programat pentru iunie 2028, dar rudele victimelor se tem că unii dintre cei care așteaptă dreptatea nu vor mai apuca să o vadă, arată BBC.
Se împlinesc, vineri, 25 de ani de la atentatele din 11 septembrie 2001, unul dintre cele mai șocante momente ale istoriei contemporane. Guvernul SUA a descris evenimentul drept „cel mai grav act criminal comis pe teritoriul american în istoria modernă”. Însă, la un sfert de secol distanță, procesul presupusului „creier” al atacurilor încă nu a început, iar familiile celor uciși se tem că timpul pentru ca dreptatea să-și spună cuvântul se scurge, scrie BBC.
Fratele lui Tom Resta, John, și soția sa, Sylvia, care era însărcinată în luna a șaptea, s-au numărat printre cele aproape 3.000 de persoane ucise pe 11 septembrie 2001, când teroriștii au deturnat avioane și le-au izbit de World Trade Center din New York și de Pentagon, în Virginia. Un alt avion s-a prăbușit într-un câmp din Pennsylvania, după ce pasagerii au ripostat și s-au luptat cu teroriștii de la bord.
John și Sylvia pregăteau camera copilului lor nenăscut, pictând-o cu personaje din emisiunea pentru copii „Blue’s Clues”, în zilele dinaintea atentatelor. Visau să aibă un copil și îi adorau pe copiii prietenilor și ai familiei.
În ziua atacurilor, cei doi soți, amândoi brokeri, lucrau la etajul 92 al turnului nordic al World Trade Center.
„După atâta timp, încă mă emoționez”, a declarat Tom Resta pentru BBC, cu lacrimi în ochi. Deși au trecut 25 de ani, el spune că momentul 11 septembrie îi stăruie „aproape constant” în minte.
Un proces care pare interminabil
Resta s-a deplasat de patru ori la baza navală americană din Golful Guantanamo pentru a asista la procedurile complexe din cazul presupusului creier al atacurilor de la 11 septembrie, Khalid Sheikh Mohammed, și al co-inculpaților săi, un proces pe care îl descrie drept „laborios și plictisitor”.
O închisoare militară a fost înființată în baza din sud-estul Cubei în timpul „războiului împotriva terorismului” care a urmat atentatelor de la 11 septembrie, iar Mohammed, cunoscut adesea sub inițialele KSM, este deținut acolo de 20 de ani fără să fi fost vreodată condamnat.
Rudele victimelor participă la o tragere la sorți pentru a putea asista la procedurile desfășurate într-o sală de judecată de înaltă securitate, unde o sticlă groasă îi separă pe acestea și pe reprezentanții presei de inculpați.
Procedurile preliminare se desfășoară de atât de mult timp, încât cazul a fost prezidat până acum de cinci judecători militari diferiți.
Luna trecută, pe măsură ce se apropia cea de-a 25-a aniversare, s-au înregistrat o serie de evoluții și s-a produs un fel de progres, fiind stabilită data procesului lui Mohammed pentru iunie 2028.
Însă Resta spune că se pregătește pentru noi întârzieri și, având în vedere cât de mult timp a trecut, unele dintre rudele sale se tem că nu vor mai trăi suficient de mult pentru a asista la proces.
„Tatăl meu va împlini 98 de ani în noiembrie și nu cred că se așteaptă să mai apuce să vadă procesul. Am mulți membri ai familiei – mătuși, unchi – care ar dori cu toții să vadă că se întâmplă. Dar, în special părinții mei, nu cred că se așteaptă să mai trăiască atât de mult”, a spus el. „Sperăm că toți inculpații vor mai fi în viață până la momentul procesului. Aceasta este o mare îngrijorare”, a adăugat el.
Tortura, în centrul disputelor juridice
Îngrijorările lui Resta cu privire la posibilitatea ca procesul să fie amânat și mai mult au fost împărtășite și de rudele altor victime ale atentatelor din 11 septembrie.
La începutul acestui an, Stephan Gerhardt a făcut a șasea sa deplasare la Guantanamo. El a spus că obținerea unor condamnări pentru moartea fratelui său mai mic, Ralph, este vitală pentru el, dar este ceva la care ar fi dorit să nu mai fie nevoit să se gândească.
„Vreau să mă concentrez pe amintiri”, a spus el. „Încă mai am mașina lui Ralph. Încerc să o restaurez și să o readuc la starea inițială… Recent, am fost în vizită la părinții mei și am găsit câteva dintre lucrurile lui pe care le păstrau, iar emoția pe care o simt este de genul: «Da, sunt doar niște lucruri vechi, dar au aparținut fratelui meu mai mic».”
Gerhardt spune că „cea mai mare grijă” a sa este că dorește să-i vadă pe Mohammed și pe presupușii săi complici condamnați înainte de a muri.
„Îmbătrânesc… Nu vreau să moară fără să fie condamnați, pentru că ar fi o nedreptate față de toți membrii familiei – faptul că i-am capturat pe acești oameni, dar nu am apucat să-i judecăm și să-i condamnăm pentru crimele în masă pe care le-au comis împotriva celor dragi nouă”, mărturisește bărbatul.
Mohammed a fost acuzat de infracțiuni precum conspirație și omor, cu 2.976 de victime menționate în actul de acuzare. El este acuzat că a conceput ideea de a antrena piloți pentru a izbi avioane comerciale în clădiri și că i-a prezentat aceste planuri lui Osama bin Laden, liderul grupării islamiste militante al-Qaida.
El a recunoscut anterior că a planificat „operațiunea din 11 septembrie de la A la Z”.
Însă, la câteva zile după stabilirea datei procesului pentru 2028, judecătorul militar a respins mărturisirile făcute de Mohammed agenților FBI la Guantanamo Bay, după ce acesta fusese adus acolo din închisorile secrete ale CIA, cunoscute sub numele de „black sites”, unde fusese deținut timp de ani de zile.
În hotărârea sa, judecătorul a descris tratamentul la care a fost supus Mohammed de către CIA drept „abuz fizic și psihic extraordinar”. El a afirmat că mărturisirile nu au fost voluntare și nu pot fi folosite împotriva lui Mohammed în cadrul procesului.
Experții susțin că tortura la care au fost supuși Mohammed și presupușii săi complici a constituit principalul motiv al întârzierilor îndelungate în acest caz.
„Fiecare aspect a fost contestat prin prisma problemei torturii”, a declarat Kasey McCall-Smith, profesoară de drept internațional la Universitatea din Edinburgh.
Ea a precizat că inculpații au fost supuși timp de ani unor abuzuri, inclusiv simularea înecului și poziții de stres.
John Ryan, autorul cărții „America’s Trial: Torture and the 9/11 Case on Guantanamo Bay”, a afirmat că hotărârea de luna trecută înseamnă că procurorii pierd ceea ce au descris drept cea mai bună probă împotriva lui Mohammed, dar nu este clar cât de mult va afecta acest lucru cazul.
Procuratura dispune de alte probe, spune Ryan, inclusiv convorbiri telefonice interceptate și înregistrări secrete, dar nu este încă garantat că acestea vor putea fi prezentate în cadrul procesului. „Echipa lui Mohammed și celelalte echipe de apărare vor depune, de asemenea, moțiuni pentru a exclude unele dintre aceste categorii de probe”, a arătat el.
„Tehnicile de interogare îmbunătățite”
În timpul administrației lui George W. Bush, SUA au recunoscut că au folosit „tehnici de interogare îmbunătățite” pentru a obține informații de la suspecți, dar au afirmat că aceste metode au salvat vieți și nu au constituit niciodată tortură. Președintele Barack Obama le-a interzis încă din a doua zi a mandatului său.
Pe de altă parte, rudele victimelor susțin că tortura la care au fost supuși inculpații le-a blocat până acum dreptul la justiție.
„Dacă nu i-am fi torturat, implicațiile juridice ale acestui caz ar fi fost mult, mult mai simple. Probabil ar fi fost condamnați la moarte cu mult timp în urmă”, a spus Gerhardt. „Nu pot controla ce a făcut guvernul, iar noi trebuie să trăim cu consecințele”, spune el.
Atât Gerhardt, cât și Resta s-au deplasat la Guantanamo la începutul anului 2025, când Mohammed și doi dintre co-inculpații săi urmau să-și recunoască vinovăția în cadrul unui acord controversat încheiat cu procurorii guvernului american, prin care nu ar fi fost supuși unui proces în care să li se poată aplica pedeapsa cu moartea.
BBC se afla alături de ei la bază când pledoariile au fost suspendate în ultimul moment, după ce guvernul SUA a susținut că „privarea guvernului și a poporului american de un proces public privind vinovăția inculpaților și posibilitatea aplicării pedepsei capitale” ar provoca un prejudiciu „ireparabil”.
Familiile victimelor au opinii diferite
Unele rude ale victimelor au considerat acordul ca fiind singura soluție, în timp ce altele l-au criticat ca fiind prea indulgent și lipsit de transparență.
Resta a declarat că a susținut acordul pentru a asigura condamnările. „Filozofia mea este că acești indivizi nu sunt genul de oameni care ar trebui să umble liberi pe străzi, dar, în ceea ce mă privește, pot rămâne exact acolo unde sunt. Vreau doar să fie condamnați”, a spus el.
Brett Eagleson, al cărui tată, Bruce, a fost ucis în atacuri, a declarat că dorește un proces complet, nu o înțelegere judiciară.
„Nu e atât de mult vorba că îmi exprim o opinie cu privire la viața sau moartea acestor prizonieri, ci cred în sistemul judiciar și cred că procesul funcționează și cred că un proces, prezentarea probelor și o dezbatere publică sunt modalitatea de a scoate adevărul la iveală”, a explicat el.
Eagleson a descris situația de la Guantanamo drept „un haos” și a spus că a decis să nu participe la niciuna dintre procedurile preliminare de acolo.
„Sentimentul meu general este unul de trădare din partea guvernului SUA și o frustrare extremă”, mărturisește el. „Au ratat fiecare etapă a acestui proces”, punctează el.
La 25 de ani de la atacuri, Eagleson spune că, deși 11 septembrie a fost o prezență constantă în propria sa viață, pentru publicul larg acesta „devine un eveniment istoric”.
„Cred că oamenii pur și simplu presupun că l-am prins pe Bin Laden, că ne-am retras din Irak, că războiul din Afganistan s-a terminat și consideră că acel capitol s-a încheiat”, punctează el.
Când procesul va începe în cele din urmă, la un tribunal militar de la Guantanamo, se estimează că va dura aproximativ un an.
Profesoara Kasey McCall-Smith spune că scopul procedurilor preliminare este acela de a stabili „ce probe sunt admise și care nu”.
„Dacă acest lucru se stabilește de comun acord în avans, procesul poate decurge mai rapid”, a explicat ea.
În timp ce rudele victimelor se pregăteau pentru o altă comemorare a morții celor dragi, Gerhardt a spus că așteaptă cu nerăbdare momentul în care procesul se va încheia și nu va mai trebui să se gândească la Guantanamo sau să se deplaseze acolo.
„Este un loc în care nu vreau să mă mai întorc. Vreau să-mi trăiesc viața, să mă bucur de pasiunile mele și de amintirile despre Ralph”, mărturisește el.
Editor : C.A.
About the Author
