Un studiu, la care a participat Universitatea Deusto din Bilbao, în nordul Spaniei, a constatat că în cazul nou-născuţilor creierul se activează mai mult la plânsul altor bebeluşi decât la vorbire, deşi se credea că aceasta din urmă ocupă un loc privilegiat pentru fiinţa umană încă de la începutul vieţii, transmite vineri agenţia de presă EFE.
Revista ştiinţifică Developmental Cognitive Neuroscience a publicat un articol despre acest studiu, realizat de o echipă internaţională de cercetare în domeniul neuroştiinţei cognitive, din care a făcut parte şi cercetătoarea Irene de la Cruz Pavia de la Universitatea Deusto, informează Agerpres.
Studii anterioare demonstraseră că bebeluşii se nasc cu o predispoziţie specială pentru perceperea vocii umane, parţial datorită experienţei auditive acumulate în pântecul mamei în ultimul trimestru de sarcină.
Totuşi, această cercetare a demonstrat că, la nou-născuţi, plânsul produce o reacţie cerebrală mai puternică decât vorbirea.
Cercetătorii au realizat un experiment pe 25 de bebeluşi cu vârste cuprinse între una şi patru zile, născuţi la Spitalul Necker-Enfants Malades din Paris, care fuseseră expuşi la limba franceză în perioada prenatală, precum şi pe 27 de adulţi vorbitori de italiană de la Universitatea din Padova (Italia), care nu aveau cunoştinţe de limbă franceză.
În cadrul experimentului, adulţii au ascultat fraze în limba franceză fără a înţelege semnificaţia cuvintelor, în condiţii de procesare identice cu cele ale bebeluşilor.
Cercetătorii au înregistrat răspunsurile creierului participanţilor adulţi la blocuri de fraze rostite în limba franceză, respectiv răspunsurile bebeluşilor la blocuri de plânsete ale altor nou-născuţi, folosind o tehnică de neuroimagistică neinvazivă pentru a măsura activitatea cerebrală.
Oamenii de ştiinţă au constatat că, în timp ce la adulţi activarea a fost semnificativ puternică la auzul frazelor rostite decât la cel al plânsetelor, reacţia observată la nou-născuţi a fost inversă. Astfel, răspunsul neuronal al nou-născuţilor la plânsul altor bebeluşi a fost semnificativ mai puternic decât la vorbire.
Pentru cercetători, descoperirea este surprinzătoare deoarece, din punct de vedere acustic, vorbirea este mai familiară pentru nou-născut decât plânsul, având în vedere că o ascultă în uter, în ultimele luni de sarcină.
Conform concluziilor oamenilor de ştiinţă, o explicaţie ar fi că atât bebeluşii, cât şi adulţii participanţi la studiu au reacţionat şi s-au activat mai mult la comportamentul pe care erau capabili să îl producă – bebeluşii s-au activat mai mult la plâns, iar adulţii la vorbire, chiar dacă nu înţelegeau limba.
Editor : S.S.
About the Author
