Guvernele şi companiile de apărare investesc tot mai mult în drone submarine, senzori şi sisteme autonome, pe măsură ce infrastructura critică de pe fundul oceanelor devine tot mai vulnerabilă la sabotaj şi la noile forme de război hibrid, potrivit CNBC.
În centrul preocupărilor se află cablurile de telecomunicaţii, conductele de petrol şi gaze şi cablurile electrice submarine, infrastructuri de care depinde o mare parte a economiei mondiale.
„Schimbarea mediului de ameninţări este cea care a adus această problemă în prim-plan”, a declarat Katja Bego, cercetător principal la Chatham House.
„Întreaga noastră economie este construită deasupra acestei infrastructuri”, adaugă acesta, potrivit News.ro.
Explozia conductelor Nord Stream din Marea Baltică, în septembrie 2022, precum şi incidentele care au afectat infrastructura submarină în alte regiuni, inclusiv în Arctica şi în apropierea Taiwanului, au determinat guvernele să acorde mai multă atenţie unui domeniu neglijat timp de decenii.
La începutul anului 2026, la nivel mondial erau în funcţiune peste 1,5 milioane de kilometri de cabluri submarine de comunicaţii, potrivit TeleGeography.
Dronele ajung sub apă
Progresele rapide în inteligenţa artificială şi tehnologiile autonome permit dezvoltarea unor noi metode de supraveghere a fundului oceanelor. Bego consideră mediul maritim „următorul domeniu logic” pentru extinderea sistemelor autonome, după utilizarea pe scară largă a dronelor aeriene în războiul dintre Rusia şi Ucraina.
Constructorul naval italian Fincantieri a anunţat în iulie că va cheltui aproximativ 600 de milioane de euro (689 de milioane de dolari) pentru participaţii majoritare la patru companii specializate în drone submarine şi de suprafaţă, cartografiere marină şi comunicaţii subacvatice.
CEO-ul Fincantieri, Pierroberto Folgiero, vede viitoarele nave de suprafaţă funcţionând ca „nave-mamă”, care vor coordona reţele de vehicule autonome aflate în apă şi deasupra fundului mării.
Şi grupul francez Thales dezvoltă activităţi în domenii precum sonarul, războiul antisubmarin, detectarea minelor şi sistemele submarine autonome.
Maşini împotriva maşinilor sub apă
Compania germană Euroatlas a dezvoltat vehiculul submarin autonom GrayShark, capabil să ajungă singur într-o zonă desemnată şi să execute o misiune fără control uman permanent.
În timpul inspectării unei conducte, de exemplu, sistemul ar putea identifica un obiect asemănător unei mine, raporta descoperirea şi aştepta decizia unui operator.
Euroatlas estimează că, în loc să păzească mii de kilometri de cabluri cu nave militare, flote de vehicule autonome ar putea patrula permanent zonele strategice şi s-ar putea concentra într-o anumită zonă atunci când unul dintre sisteme detectează ceva neobişnuit.
„Este practic imposibil să acoperi întregul ocean”, a declarat Verineia Codrean, director pentru strategie şi parteneriate la Euroatlas.
Compania anticipează inclusiv apariţia unor misiuni în care vehiculele autonome vor trebui să detecteze, urmărească şi identifice dronele submarine ale altor state.
„Ceea ce construim noi construiesc şi cei care nu ne sunt aliaţi sau inamicii noştri”, a spus Codrean.
Euroatlas dezvoltă şi o versiune GrayShark cu pilă de combustie pe hidrogen, proiectată pentru o autonomie de până la 16 săptămâni sub apă sau 8.000 de mile marine, deşi această performanţă nu a fost încă demonstrată în mediul submarin. Compania afirmă că a semnat contracte de peste 100 de milioane de euro pentru GrayShark cu marine militare europene ale căror nume nu au fost dezvăluite.
Peste un milion de kilometri de infrastructură nu pot fi protejaţi permanent
În pofida investiţiilor, specialiştii avertizează că protejarea întregii infrastructuri submarine este imposibilă.
„Nu cred că cineva din NATO ar pretinde că putem proteja o reţea de peste un milion de kilometri”, a spus Bego.
O altă problemă este responsabilitatea. O mare parte a infrastructurii submarine aparţine companiilor private, însă protejarea acesteia împotriva sabotajului sau în cazul unui conflict militar implică tot mai mult guvernele şi forţele armate.
Rusia şi China investesc, de asemenea, masiv în domeniul submarin, potrivit Bego. Totuşi, tehnologia autonomă subacvatică rămâne mult în urma dronelor aeriene utilizate în Ucraina, din cauza vizibilităţii reduse, dificultăţilor de comunicaţie şi problemelor de autonomie.
„Nu este o tehnologie nici pe departe la nivelul dronelor pe care le vedem în Ucraina”, a spus Bego. Sistemele autonome pot contribui la supraveghere şi descurajare, dar, a avertizat ea, nu reprezintă o soluţie capabilă să facă fundul oceanelor complet sigur.
Editor : C.L.B.
About the Author
