La începutul acestei luni, rebelii houthi din Yemen, susținuți de Iran, au înfrânt forțele proguvernamentale într-o ofensivă fulgerătoare care a luat prin surprindere Arabia Saudită și Statele Unite. Mica insulă Perim și orașul portuar Mokha se află acum sub controlul houthiților, oferind grupării o poziție avantajoasă asupra Mării Roșii și a Strâmtorii Bab al-Mandab. Saudiții au folosit strâmtoarea Bab al-Mandab pentru a exporta țiței către piețele mondiale, fără a fi nevoiți să traverseze strâmtoarea Ormuz, care este încă blocată de Garda Revoluționară Islamică (IRGC). Apoi, în weekend, houthiții ar fi vizat capitala saudită Riad într-o serie de atacuri cu rachete.
Marți, guvernul britanic a anunțat că va oferi sprijin militar Arabiei Saudite ca răspuns la aceste atacuri. Președintele SUA a evitat până acum să se implice. Duminică, potrivit „The New York Times”, bombardierele americane erau încărcate la maxim și pregătite să lovească ținte houthi, însă Trump s-a răzgândit în ultimul moment și a renunțat la atac.
Saudiții vor privi, fără îndoială, această știre cu dezamăgire, dacă nu chiar cu dispreț. Având în vedere că Iranul și aliații săi controlează acum efectiv două dintre cele mai importante puncte strategice energetice din Orientul Mijlociu – și că milițiile irakiene susținute de Iran au avariat, la începutul lunii, conducta cheie est-vest a monarhiei bogate în petrol – prințul moștenitor saudit Mohammed bin Salman caută cu disperare o cale de a scăpa dintr-o strânsoare care devine din ce în ce mai puternică. Însă, oricât de mult a fost compromisă politica generală a lui Trump în Orientul Mijlociu de războiul său inutil cu Iranul, el are dreptate să se gândească de două ori înainte de a lansa un alt război împotriva houthiților, comentează intr-un articol publicat pe platforma Unherd Daniel R. DePetris, cercetător la Defense Priorities și editorialist pe teme de politică externă al ziarului „Chicago Tribune”,
În primul rând, deși nimeni nu ar contesta capacitatea armatei americane de a distruge ținte în Yemen, Pentagonul nu-și mai poate permite să fie imprudent cu muniția sa. În ciuda afirmațiilor contrare ale secretarului apărării Pete Hegseth, conflictul de aproape șapte luni cu Iranul a epuizat stocurile departamentului într-o asemenea măsură încât conducerea acestuia este nevoită să caute muniție de precizie și platforme de apărare aeriană de la alte comenzi de luptă. O estimare arată că SUA au epuizat aproape 80% din interceptorii sistemului Terminal High Altitude Area Defense (THAAD), în timp ce arsenalul de rachete Patriot este, de asemenea, epuizat. Aceste cifre se vor înrăutăți inevitabil dacă Washingtonul se va angaja într-o altă campanie aeriană.
În al doilea rând, merită amintit că Trump a intrat deja o dată în război cu gruparea Houthi, iar rezultatul ar putea fi descris, cu indulgență, ca fiind neimpresionant. Între martie și mai anul trecut, el a ordonat o campanie amplă de bombardamente în Yemen pentru a obliga miliția să înceteze atacurile asupra navelor civile din Marea Roșie. Armata SUA a lansat muniție în valoare de peste 1 miliard de dolari pentru a lovi mai mult de 1.000 de ținte, inclusiv fabrici de drone, baterii de rachete, centre de comandă și control, precum și comandanți houthi.
Însă, în ciuda acestor pierderi, houthiții s-au baricadat și au continuat să lanseze rachete de croazieră și drone către nave. În cele din urmă, Trump s-a săturat de acest conflict, a încheiat un acord și a declarat misiunea îndeplinită. A te arunca din nou într-o situație similară un an și jumătate mai târziu, așteptându-te la un rezultat mai bun, ar fi definiția nebuniei, punctează DePetris.
În cele din urmă, campaniile aeriene funcționează doar dacă există forțe terestre viabile care să poată profita de ele. Nu este cazul în Yemen, unde gruparea anti-houthi este mai puțin o coaliție coerentă și mai mult o constelație de facțiuni separate, cu interese și agende diferite.
Forțele Naționale de Rezistență sunt conduse de un nepot al fostului dictator yemenit Ali Abdullah Saleh, care a fost înlăturat de la putere în timpul Primăverii Arabe și, în cele din urmă, ucis de houthiți cinci ani mai târziu. Alții sunt jihadiști sau, cel puțin, simpatizanți ai aceluiași fundamentalism sunnit împotriva căruia Statele Unite luptă încă de la 11 septembrie.
Niciuna dintre aceste formațiuni armate, fie separat, fie chiar împreună, nu a demonstrat că poate acționa în mod coordonat și să recucerească teritoriul de la houthi, care guvernează acum asupra majorității populației din Yemen de mai bine de un deceniu și și-au demonstrat capacitatea de a rezista mai mult decât rivalii lor. Yemenul este un mlaștină, pur și simplu. Nu-l poți învinui pe Trump că o evită, conchide Daniel R. DePetris.
Editor : B.E.
About the Author
