Trăim zile în care cel mai periculos adversar al omului a devenit omul împins de ură, manipulare și de un flux nesfârșit de conținut online care ne dezbină. Cine câștigă atunci când extremismul și algoritmii ne transformă în tabere care nu se mai ascultă? Nu noi, cu siguranţă. Nicu Ştefănuţă este vicepreşedintele Parlamentului European. Am discutat împreună despre soluţiile pe care politicienii le pot aduce pentru ca societăţile să-şi recapete încrederea.
Austeritatea hrănește extremismul
Extrema dreaptă câștigă teren în aproape toată Europa. În estul Germaniei, în landul Saxonia-Anhalt, a ajuns la aproximativ 40% din voturi, un nivel greu de imaginat acum câțiva ani. Și în România, partidele extremiste urcă în sondaje de la o lună la alta.
Nicu Ștefănuță, vicepreședintele Parlamentului European, face o comparație care îi surprinde pe mulți: spune că România seamănă cu acest land german, doar că este de 20 de ori mai mare. Ambele sunt foste regiuni comuniste din care mulți oameni au plecat la muncă în străinătate, au o populație care îmbătrânește și trec prin tăieri bugetare. O idee este că austeritatea a devenit scânteia care aprinde votul extremist.
Cristina Cileacu: Nicu Ștefănuță, vicepreședintele Parlamentului European, bine ați revenit la Pașaport diplomatic!
Nicu Ștefănuță: Bine v-am găsit!
Cristina Cileacu: Vorbim din nou despre tineri, în primul rând, dar de data aceasta aș vrea să abordăm perspectiva partidelor de extremă dreaptă care cresc peste tot în Europa. Am văzut că au câștigat alegeri într-o regiune din Germania. În România, dacă vorbim despre România, sunt de asemenea pe creștere, iar ideea pe care dvs o susțineți în această privință este legată de faptul că austeritatea duce la mai multă creștere în ceea ce privește partidele extremiste. Cum ați putea echilibra, în condițiile în care în momentul de față și Europa, și România cam duc lipsă de bani?
Nicu Ștefănuță: Am zis asta că austeritatea a contat pentru că am făcut o comparație între landul Saxonia-Anhalt și România și am zis că România este un Saxonia-Anhalt de 20 de ori mai mare, pentru că azi Arsenal are douăzeci de Milan. De ce am zis asta? Păi sunt mai multe lucruri care se potrivesc. Este o regiune din fostul est comunist, în care multă lume a plecat. Deci migrația muncii după aceea, cu creștere de extremă dreapta undeva la 40 la sută, cu o populație un pic mai îmbătrânită, pe care o avem și noi. Și cu necesitatea unor tăieri, adică cu politica de austeritate, ce s-a întâmplat și acolo, și la noi. Și mie-mi dă niște „Furtuna perfectă”, cum se zice. Și atunci chiar am atras atenția asupra acestei chestii. Cum acuma, în același timp îmi dau seama, avem nevoie de bani, ratingul de țară, Uniunea Europeană, toate chestiunile astea nu cred că se puteau face un pic mai bine.
De fapt, politica economică acuma în Europa nu mai merge pe austeritate pură în care taie în carne vie, ci pe mai mult. Poate unele investiții nu sunt neapărat necesare, sunt toate stadioanele din țară necesare. Nu știu ditamai stadion de 100 de mii de locuri, nu știu unde. Adică nu toate lucrurile se justifică. Și atunci nu neapărat să tai zerourile, nu știu cât de la studenți care are un impact asupra populației mare, ci să faci altfel de mișcări.
Cristina Cileacu: Adică să cheltui banii cu cap, mai clar.
Nicu Ștefănuță: Țara este îndatorată, dar nu la nivelul Franței, Italiei și altor țări care au ajuns la 200% și așa mai departe. Noi luăm credite și foarte scump. Cert este că nu este o soluție ușoară. Adică, pe de-o parte am înțeles și ce a făcut domnul Bolojan cu echilibrarea deficitului. Pe de altă parte, mi s-a părut că a lăsat prea multe victime dintre vulnerabili și prea puțini dintre cei privilegiați.
Extrema dreaptă preia temele stângii
România are cel mai mare deficit bugetar din Uniunea Europeană, iar cel mai recent guvern a ales să-l reducă prin taxe mai mari și cheltuieli mai mici. Efectele se simt cel mai puternic departe de București și de marile orașe. În orașele mici și la sate, mulți oameni spun că nu mai au cu cine vorbi și că nimeni nu îi ascultă. Acolo unde partidele tradiționale au dispărut, extremiștii au venit cu promisiuni sociale: ajutor pentru locuințe, mesaje împotriva dobânzilor mari, atenție pentru cei uitați.
Ca peste tot în lume, extrema dreaptă a preluat teme care țin, de obicei, de stânga. În present, în România este greu să găsești o forță politică credibilă care să le răspundă.
Cristina Cileacu: Dacă ar fi să continui comparația pe care ați făcut-o cu landul din Germania și România, o metodă pe care a folosit-o partidul de extremă dreaptă de acolo a fost să readucă în folosul public anumite zone care erau moarte. Mă refer, de pildă, la spații de discuție unde oamenii să se poată întâlni, la baruri, pur și simplu. Nu spun că trebuie să facem mai multe baruri, evident, dar dacă ne uităm, de pildă, la pensionari, la activități pentru oamenii care se simt lăsați la o parte, pe scurt, dacă ne uităm la România și nu vorbim de București sau de orașele mari, ne uităm la orașele mai mici, zona rurală, astfel de oameni care se simt efectiv lăsați la o parte de politicienii din România. Ei există și există în număr mare. Cum pot fi recuperați? Pentru că, pe de altă parte, singurii care le acordă ceva atenție, dar e o atenție din aceasta populistă, sunt extremiștii.
Extremiștii umplu golul politicii tradiţionale
Nicu Ștefănuță: Ca să mai zic ceva. Ieri eram în plen și s-a supus la vot o dezbatere despre rata dobânzii de la Banca Centrală Europeană și impactul asupra locuirii, au votat pentru stânga, adică left. Noi, verzii, socialiștii s-au abținut. Habar n-am de ce, nu înțeleg. Și-a votat și partidul lui Bardella.
Cristina Cileacu: Extrema dreaptă din Franța.
Nicu Ștefănuță: Da, pentru că ei au înțeles că multă lume este afectată de această creștere a dobânzii. Ceea ce numim noi extrema dreaptă de multe ori are măsuri socialiste, ceea ce nu e surprinzător, că extrema dreaptă s-a născut ca național socialist. Și mie mi se pare că riscăm foarte mult, pentru că nu avem forțe de stânga ca lumea. Iertați-mă că zic, PSD mi se pare că e neapărat de stânga, pentru că în afară de a ajuta din când în când la pensii, nu face politică de stânga neapărat. Și atunci tot acest public fuge către extreme, către AUR, mai ales, pentru că și Simion a încercat cu criza locuirii.
Cristina Cileacu: Apartamentele de 35 de mii de euro.
Nicu Ștefănuță: Și asta e o mare problemă, pentru că trebuie să recuperăm oamenii aceia. Ei nu sunt naziști, nu sunt extremiști, n-au cultul Antonescu, doar o minoritate, dar mare parte sunt destul de vulnerabili. Am văzut asta și în diaspora, scuză-mă că așa e în diaspora. Toată lumea zicea: nu te duce diaspora, nu fă evenimente pentru că sunt toți AUR-işti. Este incorect. Oamenii din diaspora sunt de multe feluri și mulți sunt chiar foarte vulnerabili.
Alegătorii extremelor sunt vulnerabili
Același sentiment de abandon este regăsit și printre românii din străinătate. Milioane de români au plecat la muncă în ultimele decenii, iar la alegerile din 2024 și 2025 diaspora a votat masiv pentru candidații suveraniști. Ștefănuță spune că imaginea românului plecat care trăiește bine este falsă, pentru că mulți dintre ei muncesc greu și trăiesc la limită. Periodic, guvernele de la București anunță sume de bani pentru cei care vor să se întoarcă acasă. Pentru europarlamentar, astfel de programe nu rezolvă nimic. Oamenii revin doar când au școli bune pentru copii, spitale sigure și servicii publice care funcționează.
Cristina Cileacu: Și oamenii din diaspora, ca și cei din România, au nevoie de atenție din partea politicienilor, până la urmă.
Nicu Ștefănuță: Da, și de ascultare și de… Din când în când, îi mai vine cuiva de pe la București o idee să dea o sută de mii, două sute de mii de euro pentru diaspora, să se întoarcă. Asta nu e o rezolvare. Vă zic sincer, pentru că diasporenii, oameni din diaspora se întorc când mai multe condiții sunt îndeplinite, când ai unde să duci copilul la școală, pentru că între timp au copii, când știu că au un spital ca lumea, pentru că în timp au mai îmbătrânit și nu vor să moară de nozocomiale. Deci sunt mai multe chestii și nu numa banul. Banul pe care-l fac în diaspora, astăzi îl fac și în România.
Alegerile anulate din 2024, analizate de UE
În decembrie 2024, Curtea Constituțională a anulat primul tur al alegerilor prezidențiale, câștigat surprinzător de un candidat care în sondajele oficiale avea cam 3%. Motivul a fost o campanie pe rețelele sociale, în special pe TikTok, desfășurată prin conturi coordonate și materiale nemarcate ca publicitate electorală. Cazul României a devenit un exemplu la nivel european despre felul în care democrația poate fi atacată online. Uniunea are deja o lege pentru asta, Digital Services Act, iar Comisia Europeană a deschis o anchetă. Rezultatele întârzie însă, atât la Bruxelles, cât și la București. Iar fiecare lună de tăcere slăbește încrederea oamenilor în instituții.
Cristina Cileacu: Înregistrăm această emisiune în Parlamentul European de la Strasburg, în ziua în care se va vota un raport. E ziua democrației, apropos, în momentul în care noi înregistrăm această emisiune, se va vota un raport despre unde România este dată din nou ca exemplu. E vorba de alegerile din 2024, care au fost anulate tocmai pentru că rețelele sociale au fost folosite într-o campanie electorală în feluri subversive, nemarcate și așa mai departe. Credeți că se va ajunge la nivelul Uniunii Europene la o decizie în ceea ce privește această reglementare? Pentru că avem Digital Services Act, avem rapoarte, avem anchete care nu se mai termină și nu sunt deloc Încheiate. Avem chiar și un raport în România pe care îl așteptăm de la președintele Nicușor Dan, dar soluții reale. Pe lângă aceste discuții, există, pentru că acestea par așa, fără final.
Nicu Ștefănuță: Tocmai ați spus că există baza legală și eu nu înțeleg de ce nu e folosită mai cu curaj. Eu am cerut ca raportul comisiei să fie despre alegerile din România și să fie prezentat înainte de mai 2025, adică înainte de alegerile prezidențiale. Nu a fost prezentat. Nu mai vorbesc de rapoartele de acasă și motivele pentru care nu au fost prezentate, dar eu zic că boala lungă este moarte sigură. Că îl văd pe domnul Georgescu cum merge triumfalist prin România, ca un Vodă al populației. Și statul stă și se uită. Adică nu am înțeles, ori a fost o mare trădare națională, ori n-a fost? Ori nu mai înțelegem noi termenii.
Cristina Cileacu: Dar, în egală măsură, dacă ne uităm și la Bruxelles, Comisia Europeană întârzie la rândul său.
Nicu Ștefănuță: Este un motiv pe care eu nu îl înțeleg. Deci, ori este o chestiune birocratică la mijloc să fie totul perfect. Au dat însă cu țârâita date că au fost nu știu câte mii de conturi din Turcia, nu știu câte din Etiopia, nu știu câte de unde. Deci clar a fost o rețea coordonată și din exterior să influențeze alegerile din România. Dar mai mult de atât nu știm. Și asta nu este ok, pentru că cu cât trece timpul, credibilitatea se duce de pământ.
Algoritmii creează dependență
Rețelele sociale nu influențează doar alegerile, ci și felul în care cresc copiii. Pe 16 septembrie, în discursul despre Starea Uniunii, Ursula von der Leyen a propus interzicerea în toate cele 27 de state membre a accesului copiilor sub 13 ani la rețelele sociale, jocurile online și chatboți, iar Comisia urmează să prezinte în acest sens un nou act legislativ, Kids Act. Dar nimeni nu știe încă cum ar putea fi verificată vârsta în mod real. În Statele Unite, companii precum Meta sunt date în judecată pentru algoritmi care creează dependență la minori. Dar nicio măsură luată separat nu este suficientă.
Cristina Cileacu: Vorbeam despre Digital Services Act, care există deja de doi ani la nivelul Uniunii Europene. Vorbim despre accesul tinerilor, pentru că despre ei vorbim acum. În ceea ce privește rețelele sociale, se discută despre o limită de vârstă de 15 ani. Cum se pot verifica identitățile? Cum putem fi siguri că, într-adevăr, tinerii nu ajung să stea doar cu telefonul în mână și să fie deja cuceriți de acești algoritmi și mai puțin de gândirea critică pe care o pot dezvolta altfel.
Nicu Ștefănuță: Sunt mai multe lucruri care trebuie atacate deodată. Nici una din soluții singură nu va rezolva. Să zicem buletinul scanat nu va rezolva chestiunea asta a conturilor false. Vârsta minimă singură nu va rezolva. De ce? Pentru că este un algoritm care creează dependență. Vedeți, în Statele Unite se mai multe procese câștigate împotriva Meta pentru algoritmii creatori de dependență. Pentru toate efectele, mai ales asupra copiilor și așa mai departe.
Noi vedem însă că populația este afectată. Se vede și la rezultatele Pisa, se vede și la apropo, la internările la psihiatrie. Nu știu dacă știți, am fost în Cluj, la Spitalul Pediatric de Psihiatrie și mi-a spus acolo doamna director, foarte clar faceți ceva pentru copii, pentru că ajungem cu foarte mulți copiii fără funcția de funcția cognitivă. Și atunci trebuie și părinții să înțeleagă că acest instrument nu este o joacă. Îl dai copilului ca și când dai cocaină. Scuze pentru comparație, da este o cocaină de fapt și nu este deloc ok. Părinții să mai lase telefoanele și ei. Şi eu, când ajung acasă încerc să ascund telefonul ca să nu mă vadă copiii non-stop cu el.
Deci sunt multe lucruri care trebuie făcute deodată, dar eu sunt pentru făcut mai multe. Este și o inițiativă legislativă în România de a nu lăsa copiii cu telefoanele la școală, cel puțin în clasă. Ce interes ai să ai telefonul în ora de clasă? Că te poate suna părintele în pauză.
Cristina Cileacu: Sau poate suna la școală.
Nicu Ștefănuță: Mai exact, te poate suna la școală. Adică, nu înțeleg de ce. Telefonul nu are loc la ore.
Cristina Cileacu: Ați fi de acord ca și în România, de pildă, pentru că avem țări la nivel european care au interzis deja accesul cu telefoane în școală, Franța e un exemplu, Polonia, ați fi de acord să apară și în România o astfel de regulă pentru școală?
Nicu Ștefănuță: Da. Nu există niciun motiv pentru care un copil să stea pe telefon la ora de curs. Punct. Nu există.
AI-ul devine mai deștept decât oamenii
Efectele se văd deja în școli. La testele internaționale PISA, România se află constant în partea de jos a clasamentului european. Diferența dintre elevii de la sat și cei de la oraș a ajuns la 100 de puncte, echivalentul a câțiva ani de școală. În același timp, România are aproximativ zece milioane de conturi de TikTok. Inteligența artificială schimbă rapid piața muncii și înlocuiește tocmai joburile de început de carieră.
Cristina Cileacu: Ați menționat testele Pisa, unde România s-a clasificat foarte jos. Mai mult decât atât, observăm că diferența dintre zona rurală și cea urbană. La nivel de ceea ce învață elevii la școală este tot mai mare, a crescut deja la 100 de puncte, așa cum este ea calculată de testul respectiv. În ce măsură mai putem face ceva să reversăm acest proces, dacă acum avem AI, acum avem telefoane și divertismentul de pe internet care ne cucerește ușor, dar sigur?
Nicu Ștefănuță: Nu știu cum mai putem recupera, sincer, pentru că mai mult decât atâta este și pătrunderea TikTok foarte mare în România, la țară. 10 milioane de conturi. Este enorm de mult. Inteligența artificială accelerează tot ritmul ăsta și și acolo trebuie să fim foarte atenți, pentru că mai este o problemă: angajarea. Pe de o parte, avem o populație care se prostește și, pe de altă parte, avem niște instrumente tehnologice tot mai inteligente. Tu, dacă ai fi o companie, pe cine ai angaja? Știu că am ajuns… e ciudat să zici: Ce dom’le, comparăm un agent AI cu un om? Dar companiile se uită la profit și nu cred în lacrimi.
Ucraina știe să lupte cu rușii
Războiul din Ucraina a intrat în al cincilea an, iar sprijinul pentru Kiev a devenit una dintre temele preferate ale dezinformării în România. Pe fondul crizei economice, tot mai mulți oameni se întreabă de ce banii europeni ajung în Ucraina. Ucraina are astăzi cea mai experimentată armată din Europa, cea mai mare producție de drone și informații pe care nimeni altcineva nu le are. Drone rusești au căzut deja de mai multe ori pe teritoriul României, iar pregătirea populației lasă de dorit. Spre deosebire de Finlanda, unde fiecare cetățean știe ce are de făcut în caz de atac, în România nu există o hartă publică și clară a adăposturilor civile. Iar clasa politică ar cam trebui să recunoască deschis cât de periculoasă este situația.
Cristina Cileacu: Una dintre preocupările dumneavoastră, aici, la Parlamentul European, este și relația cu Ucraina, sprijinul pentru Ucraina mai concret. Și aș vrea să vă întreb pentru că, din nou, dacă vorbim despre bani și despre România și despre faptul că dezinformarea a ajuns la niște nivele greu de înțeles. Ce i-ați spune unui alegător din România, al dumneavoastră sau al altui politician care vă întreabă de ce România dă banii în continuare și Uniunea Europeană dă banii în continuare Ucrainei?
Nicu Ștefănuță: Sincer, acum este cel mai evident din toate timpurile că Ucraina ne apără și pe noi.
Cristina Cileacu: Credeți că este evident?
Nicu Ștefănuță: Nu, pentru mine este evident. Pentru oameni, nu ştiu dacă este evident. Vă zic și de ce. Ucraina are cea mai performantă armată din Europa, să zicem non-estică, non-rusă. Are cea mai mare producție de drone, are cea mai mare experiență de război, pe când noi suntem niște amatori, deci efectiv suntem amatori. Singurii care au investit masiv au fost polonezii. Mi-a plăcut și cum a pus problema Sikorski, ministrul lor de externe, când a spus că au superioritate în avioane, în mai multe lucruri. Noi nu avem așa ceva. Noi avem niște cetățeni care încearcă să dezamorseze drona cu briceagul și o fac pe riscul lor. Adică avem nu doar asta, avem și zero reziliență, ceea ce se numește în Finlanda și alte țări pregătirea aceasta a populație, să ai habar de tot ce se întâmplă, unde ai un adăpost.
Eu nu știu unde sunt adăposturile civile. Când am fost în București chiar am încercat să mă interesez pe unde sunt adăposturile civile din București. Am descoperit că unele societăți, unele corporații, au adăpost. Am și fost într-unul sa vad cum e, dar eu nu știu unde sunt, dacă există o hartă, dacă trimitem mâine un RO-Alert, unde se duce buluc populația? Nu știu de ce toată clasa politică fuge de acest adevăr, până la urmă, că suntem într-o situație foarte periculoasă. Așa că, pe scurt, Ucraina chiar ne apără. Ucraina este cea care ne dă informații. Ucraina are o tehnică fantastică. Noi, dacă am fi atacați, să zicem, în Marea Neagră sau în Dobrogea, cine din jurul nostru ar fi cel mai aproape de a ne apăra?
Politicienii nu mai aud oamenii
Toate aceste teme duc la aceeași concluzie: între oameni și cei care îi conduc, distanța pare tot mai mare. Mulți români se uită spre Bruxelles ca spre o soluție, dar trebuie să admitem că nici Uniunea Europeană nu este în cea mai bună formă. Din momentul pandemiei COVID, guvernele naționale și-au luat înapoi o parte din puterea instituțiilor europene. Acum vrem toți o Uniune mai curajoasă, care să nu mai depindă de interesele fiecărui stat membru. Iar apărarea este tema care ne preocupă cel maim ult, dar încă nu avem chiar tot ce ne trebuie. Logistica și infrastructura contează la fel de mult ca solidaritatea.
Cristina Cileacu: Și ca să concluzionăm această discuție, care a atins mai multe subiecte, dar până la urmă vorbim tot despre faptul că pare cumva că suntem paraleli cu societatea, cu realitatea, Adică între oameni și politicieni pare că sunt într-adevăr două linii paralele, care nu se întâlnesc niciodată și care nu se vor întâlni niciodată. Există vreo speranță? Că noi tot timpul ne uităm la Uniunea Europeană.
Nicu Ștefănuță: Există o speranță, dar eu nu sunt foarte mulțumit cu starea Uniunii Europene de la Covid încoace. S-au erodat foarte mult instituțiile europene, guvernele și-au luat puterea înapoi exact la criza Covid, cum am văzut. Și mi-aș dori ca Uniunea Europeană să aibă mai multă ambiție, să-și marcheze teritoriul și când e vorba de buget și de orice interes, să nu mai stea slugă la interesele statelor membre. Adică parcă sună a un suveranism european, să zic așa.
Cristina Cileacu: Să-l cităm pe președinte, suveranism bun, nu? Naționalism European.
Nicu Ștefănuță: E necesar și Europa să aibă patrioții ei, adică chiar să luptăm pentru chestia asta care este specială, totuși, apropo și de apărare. Dar bineînțeles că cei de aproape vor sări în ajutorul tău, că mai este și chestiunea infrastructurii. Până se deplasează un tanc din Stockholm până în Dobrogea, durează. Şi trec rușii de șapte ori peste noi, sincer, acuma. Deci trebuie să ne gândim la toate aspectele astea logistice, pragmatice.
Cristina Cileacu: Și să înțelegem că ne e mai bine împreună. Nicu Ștefănuță, vă mulțumesc mult pentru această discuție.
Nicu Ștefănuță: Mulțumesc și eu. Chiar, mulțumesc.
About the Author
