Ridicarea sancțiunilor UE împotriva oligarhilor ruși Alișer Usmanov și Mihail Fridman le-a oferit o rază de speranță altor miliardari ruși, ale căror active au fost blocate în Occident de mai mulți ani și care sunt nevoiți să își limiteze călătoriile în principal la Orientul Mijlociu și Asia, relatează The Moscow Times.
Mulți dintre cei mai bogați oameni de afaceri ruși văd puține perspective de a ieși rapid din statutul lor de paria, considerând că în cazurile lui Usmanov și Fridman a fost vorba despre circumstanțe specifice, potrivit unui sondaj Bloomberg realizat în rândul miliardarilor și al membrilor cercului acestora de apropiați.
Cu toate acestea, cel puțin doi respondenți au declarat că intenționează să studieze cu atenție exemplul lui Fridman, în speranța că acesta va servi drept precedent pentru propriile lor procese.
UE a ridicat luna aceasta sancțiunile împotriva celor doi oligarhi ruși din cauza amenințării cu blocarea totală a sancțiunilor împotriva Rusiei de către statele membre individuale.
Franţa şi-a surprins la începutul acestei luni partenerii din UE după ce a insistat ca magnatul ruso-uzbec Usmanov să fie scos de pe lista sancţiunilor europene, invocând preocupări legate de securitatea naţională. Este vorba despre un acord de eliberare a unor cetăţeni francezi deţinuţi în Azerbaidjan. Apoi, Luxemburgul a cerut acelaşi tratament şi pentru Fridman, care a deschis împotriva acestei ţări un proces în care cere despăgubiri de 16 miliarde de dolari.
Pentru a valorifica experiența lui Usmanov, ar fi fost necesară construirea unor relații strânse cu elitele de la putere din câteva foste republici sovietice din Asia Centrală și Caucaz, precum și din afara fostei Uniuni Sovietice (liderii din Turcia, Slovacia și fostul guvern maghiar au intervenit în favoarea lui Usmanov). În cele din urmă, Franța a fost cea care a insistat pentru eliminarea lui de pe lista neagră, pentru a obține eliberarea cetățenilor săi arestați în Azerbaidjan.
Cazul lui Fridman ar putea servi drept ghid de acțiune, potrivit specialistului în dreptul sancțiunilor Serghei Glandin, partener la firma de avocatură BGP Litigation din Moscova. Arbitrajul de investiții ar putea fi o cale eficientă de a presa guvernele occidentale să inițieze negocieri sau chiar să ridice restricțiile privind sancțiunile, „iar cu cât suma aflată în dispută este mai mare, cu atât acest proces poate avansa mai rapid”, a spus Glandin.
Fridman a intentat un proces de 16 miliarde de dolari împotriva Luxemburgului, susținând că blocarea activelor a încălcat un tratat de protecție a investițiilor și cerând despăgubiri pentru daune. După ce Franța a intervenit în apărarea lui Usmanov, Luxemburgul și-a declarat poziția în instanță ca fiind slăbită și a cerut ca și Fridman să fie exclus.
Este clar că rușii bogați vor analiza foarte atent aceste două cazuri, spune Grégoire Rus, directorul programului pentru Europa, Rusia și Eurasia din cadrul Chatham House.
„Lecția pe care ar putea să o învețe este că sancțiunile pot fi contestate nu doar în instanță, ci și prin conexiuni politice cu guverne individuale din UE. Alte țări ar putea, de asemenea, să concluzioneze că lobby-ul în favoarea rușilor sancționați poate face parte din negocieri diplomatice mai ample”, a spus el.
Unii miliardari ruși au întâmpinat succesul lui Usmanov și Fridman cu umor negru, spunând că nu vor putea găsi atât de mulți prizonieri europeni în țări prietenoase. Alții se tem că situația ar putea deveni și mai dificilă pentru companiile rusești care încă operează în Europa. Aceștia se tem de măsuri de ripostă din partea UE din cauza daunelor pe care decizia împotriva celor doi oameni de afaceri ruși le-a adus politicii de sancțiuni a blocului comunitar.
Editor : M.B.
About the Author
