Cazul „Cornell 7”. Cum a trecut o studentă de la rușine la furie: stenograme din dosarul care ține prima pagină a presei americane

Femeia cunoscută în spațiul sub numele de „Jane Doe” (numele folosit în mod obișnuit pentru persoane neidentificate sau care trebuie protejate, n.r.) s-a simțit inițial jenată de ceea ce s-a întâmplat la o petrecere a unei frății studențești în 2024, dar a ajuns curând la concluzia: „Am fost agresată”, scrie The Nerw York Times într-un material exclusiv, bazat pe documente din procesul celor șapte studenți de la Universitatea Cornell, acuzați de viol în grup, care ține acum prima pagina a presei din SUA.

În octombrie 2024, la aproximativ o săptămână după o petrecere a frăției Chi Phi de la Universitatea Cornell, studenta din anul al doilea, numită acum Jane Doe, citea un forum online despre viața frățiilor când a dat peste o postare care a lăsat-o fără cuvinte.

„Frații din Chi Phi sunt Crips sau Bloods, pentru că am auzit că au organizat un gangbang dat dracului (petrecere de ordin sexual în care mai mulți bărbați fac sex cu o femeie, n.r.)?”, scria cineva.

„Consumă droguri și au violat în grup o studentă în anul al doilea”, a spus un alt utilizator. „Denunțați-i.”

Încă din seara care a început pe 19 octombrie 2024, Jane Doe le povestise colegelor sale de cameră evenimentele din acea noapte, fără să se identifice ca victimă a unui viol. Schimbase mesaje prietenoase cu bărbații pe care îi va acuza ulterior de agresiune. Auzise comentarii răutăcioase la adresa sa din bârfele studenților.

Apoi a citit cuvintele de pe acel forum.

„A fost prima dată când am auzit că povestea s-a schimbat, că nu eram o curvă și că fusesem agresată”, a declarat Jane Doe anchetatorilor, potrivit documentelor dintr-o anchetă universitară privind acuzațiile, obținute de The New York Times.

Acele documente, care nu au fost făcute publice până acum, contribuie la elucidarea unui caz care a îngrozit publicul și a aruncat una dintre instituțiile sale de elită într-o criză. Ele pun în lumină perioada crucială de trei săptămâni dintre petrecerea frăției și decizia lui Jane Doe de a-și spune povestea poliției campusului, acuzând mai mulți membri ai frăției de agresiune sexuală și susținând că a fost constrânsă să ia ketamină.

Faptele esențiale privind ceea ce s-a întâmplat după ce ea a formulat acuzațiile sunt deja bine cunoscute: procurorul districtual din Tompkins, New York, Matthew Van Houten, a analizat plângerea ei și a refuzat să formuleze acuzații penale, afirmând că nu existau dovezi suficiente pentru a face acest lucru. Jane Doe a depus o plângere care a determinat cel puțin o duzină de audieri în fața comitetului „Title IX” al universității. Echipa, biroul sau comitetul „Title IX” este organismul instituțional responsabil cu aplicarea și monitorizarea legii federale „Title IX”. Această lege interzice discriminarea pe bază de sex sau gen în toate programele și activitățile educaționale care primesc finanțare de la guvernul federal american (licee, universități, colegii).

Pe 16 septembrie, Jane Doe a intentat, de asemenea, un proces împotriva a șapte bărbați, acuzându-i de agresiune sexuală. Avocații a cel puțin trei dintre bărbații acuzați au negat în mare măsură comiterea unor fapte penale; ceilalți nu au făcut încă declarații publice.

Ceea ce nu fusese cunoscut public, până acum, erau documentele detaliate colectate în cadrul procedurilor private prevăzute de Titlul IX – sute de pagini de e-mailuri, mesaje text, fotografii și interviuri cu Jane Doe, prietenii ei și cei pe care i-a acuzat.

Luate împreună, aceste documente sursă schițează parcursul lui Jane Doe de la o studentă necunoscută în anul al doilea la simbolul unui alt dialog național aprins despre agresiunea sexuală și consimțământul. (Deși Jane Doe este identificată în documente, The Times nu îi dezvăluie numele.)

Documentele arată că unele femei din anturajul ei s-au grăbit să declare că au considerat evenimentele din seara zilei de 19 octombrie drept agresiune sexuală. Însă, după cum relevă interviurile și mesajele text, Jane Doe a părut inițial să se lupte cu rușinea, umilința și îngrijorările legate de reputația sa, înainte de a începe să se considere o victimă a agresiunii.

„Nu-mi amintesc ca ea să fi menționat vreodată că ar fi fost de acord cu ceva din ce s-a întâmplat”, a spus una dintre colegele ei de cameră despre primele ore după ce Jane Doe s-a întors acasă în dimineața zilei de 20 octombrie, potrivit dosarelor Title IX, care au fost întocmite ca parte a procesului oficial al universității de investigare a acuzațiilor de hărțuire și agresiune sexuală.

Pagină după pagină, documentele sunt greu de citit, oscilând între limbajul vesel al studenților – remarci despre sala de sport, Snapchat, viața frățiilor – și detaliile crude ale unei presupuse agresiuni în grup pe care victima părea să o proceseze în timp real.

Încă de la început, cazul a părut să fie și un referendum asupra atâtor întrebări tulburătoare despre ce înseamnă să fii o tânără femeie într-un campus universitar, chiar și într-unul atât de apreciat pe hârtie precum cel al Universității Cornell: Cine este crezut și cine este răsfățat? Cât de mult poate ajuta Titlul IX? S-a schimbat ceva, cu adevărat?

Pentru Jane Doe, sugerează înregistrările, prima sarcină a fost să înțeleagă ce i s-a întâmplat.

„Un mod traumatic”

La ora 3:05 dimineața, pe 20 octombrie 2024, una dintre colegele de cameră ale lui Jane Doe i-a trimis un mesaj.

„Vii acasă în seara asta?”, a întrebat ea.

Patru minute mai târziu, Jane Doe a răspuns că nu știe.

Colega de cameră s-a culcat, așa cum avea să le spună anchetatorilor. Când s-a trezit la ora 11:00, a încărcat pe Snapchat o fotografie cu camera ei goală. „Doar eu m-am întors acasă”, a scris ea în postare.

În jurul orei 11:15, a spus ea, Jane Doe a ajuns acasă, încă îmbrăcată cu „cizmele mari și rochia scurtă” din noaptea precedentă, potrivit colegei de cameră. Consumase ketamină și avusese relații sexuale cu mai mulți bărbați, le-a spus celor două colege de cameră. Una dintre colege le-a spus anchetatorilor că Jane Doe nu folosise încă cuvintele „viol” sau „agresiune”.

Părea că era „în stare de șoc”, a declarat ulterior cealaltă colegă de cameră anchetatorilor, „fără să înțeleagă cu adevărat gravitatea a ceea ce spunea”.

A doua zi, pe 21 octombrie, Jane Doe s-a dus la „sora mai mare” a ei – o femeie desemnată ca mentor – de la frăția Tri Delta din cadrul Universității Cornell și i-a spus că circulau zvonuri că ar fi o „curvă”. „Sora mai mare”, o studentă în anul al treilea la Cornell, le-a spus anchetatorilor că Jane Doe a adăugat râzând că „din păcate, sunt adevărate”.

„Mi-am dat seama – doar din experiențele personale – că ceea ce trăia ea era faptul că nu procesase încă ceea ce se întâmplase”, le-a spus „sora mai mare” anchetatorilor.

În aceeași zi, Jane Doe a primit un mesaj text de la Jonathan Newell, unul dintre bărbații pe care urma să-i acuze de agresiune sexuală.

„Voiam doar să-mi cer scuze pentru cum au decurs lucrurile în seara aceea”, a scris Newell. El a spus apoi că atât el, cât și Matthew Ingalls, un alt bărbat pe care ea îl va acuza ulterior de agresiune, se simțeau îngrozitor pentru că au fost mult prea afectați de drogurile și alcoolul consumate ca să „pună capăt situației și să-i dea afară pe oameni înainte ca lucrurile să scape de sub control”.

Jane Doe i-a răspuns și l-a liniștit.

„La urma urmei, nimic din ce s-a întâmplat din punct de vedere sexual nu a fost ilegal și, sincer, mi-a plăcut foarte mult să fiu cu tine și cu Matt”, a scris ea.

Un avocat al lui Newell nu a răspuns la solicitările de comentarii. Un avocat al lui Ingalls a refuzat să comenteze.

A doua zi, pe 22 octombrie, Jane Doe și-a făcut o programare la Cornell Health pentru a consulta un medic, deoarece contractase o infecție a tractului urinar și dorea să facă teste pentru boli cu transmitere sexuală. Ea i-a spus medicului că a contractat infecția „într-un mod traumatic”, potrivit unei transcrieri a conversației sale cu anchetatorii.

„Ea nu a aprofundat prea mult subiectul”, a spus Jane Doe despre medic.

„Mi-a sugerat doar să merg la terapie.”

„Spune că nu s-a întâmplat”

Pe 23 octombrie, Jane Doe i-a trimis un mesaj lui Ingalls: „Frate”, a scris ea, „toată lumea știe.”

Ea a spus că episodul „îmi distruge viața temporar” și că reputația ei a fost distrusă. A spus că tot ce putea face era „să doarmă și să plângă toată ziua”.

Conform documentelor, Ingalls a asigurat-o că totul se va uita în curând, remarcând „cât de repede se răspândesc prostiile la această școală” și i-a spus că nu e „nimic de care să-i fie rușine”.

„Ai dreptate”, a scris Jane Doe. „O să fie mai bine.”

Sora mai mare din frăția lui Jane Doe a primit un mesaj în acea săptămână: „Ai auzit zvonul despre sora ta mai mică?”

Între timp, Jane Doe îi dăduse instrucțiuni stricte uneia dintre colegele ei de cameră: „Dacă te întreabă cineva despre asta”, a spus ea, conform mărturiei colegei de cameră, „spune că nu s-a întâmplat”.

Colega de cameră era în mod evident îngrijorată. La început, a spus ea, Jane Doe „parcă povestea totul ca pe o nebunie pe care o făcuse”.

„Pe măsură ce zilele treceau”, a continuat colega de cameră, „cred că a început să-și dea seama că era ceva rău. Și că, de fapt, nu se simțise deloc bine acolo.”

Pe 25 octombrie, Ingalls i-a trimis un mesaj lui Jane Doe: „Ești bine?”

Jane Doe a răspuns că Newell „cu siguranță le-a spus oamenilor”.

Câteva zile mai târziu, ea i-a trimis lui Ingalls o imagine a postării de pe forum în care frăția Chi Phi era acuzată de viol în grup. „???”, a scris ea.

„Ridicol”, a scris Ingalls. „O să raportez asta.”

Exclusă de la petrecere

Pe măsură ce se apropia Halloween-ul, colegele de cameră ale lui Jane Doe au declarat anchetatorilor că înțelegerea ei asupra a ceea ce i se întâmplase părea să se fi schimbat.

În jurul datei de 28 octombrie, Ingalls vorbea la telefon cu Jane Doe și, potrivit uneia dintre colegele ei de cameră care a spus că a auzit conversația, el i-ar fi prezentat scuze. Dar, în loc să-l asigure că totul era în regulă, Jane Doe a adoptat un ton diferit.

„Cum ai putut să lași asta să se întâmple?”, și-a amintit colega de cameră că ar fi spus ea.

„Cred că voia ca totul să fie consensual”, le-a spus colega de cameră anchetatorilor, analizând retrospectiv modul în care Jane Doe a procesat presupusa agresiune. Colega de cameră le-a spus anchetatorilor că Jane Doe fusese agresată sexual și înainte, ceea ce îi făcea deosebit de greu să vorbească deschis despre ceea ce se întâmplase.

„Aveam discuții și ea îmi descria o parte din ceea ce se întâmplase, iar eu îi spuneam că asta ar putea fi clasificat drept viol”, a spus colega de cameră.

La Chi Phi, frăția se pregătea pentru o petrecere de Halloween, iar Jane Doe era nerăbdătoare să participe. Mesajele text incluse în anchetă arată că Ingalls o asigura pe Jane Doe că el și alți membri ai frăției doreau ca ea să fie acolo.

„Chi Phi este casa ta și ești binevenită aici”, a scris el, transmitând punctul de vedere al președintelui frăției, care nu se număra printre cei acuzați de agresiune sexuală.

„Mulțumesc, apreciez foarte mult asta”, a răspuns Jane Doe. „<3 O să-mi aduc țigările mâine”

Dar apoi Jane Doe a primit un telefon de la președintele frăției, conform mesajelor text.

Invitația la petrecere îi fusese retrasă. A fost pentru binele ei, a spus el.

Jane Doe i-a trimis un mesaj sarcastic lui Ingalls.

„Știam că asta o să se întâmple”, a scris ea. „Femeia va avea mereu de pierdut. Voi nu sunteți prietenii mei. Voi doar vă protejați fundurile.”

Până pe 3 noiembrie, Jane Doe pare să fi ajuns la concluzia că a fost agresată la petrecerea din octombrie. Ea i-a trimis un mesaj lui Newell.

„Să fim clari: 90% din ce s-a întâmplat în acea noapte nu a fost consensual. Mi s-a dat mai mult «key» decât îmi pot aminti”, a spus ea, folosind o prescurtare pentru ketamină, „și știu că ți-am spus că mă simțeam incomod și că nu cunoșteam pe nimeni din încăpere.”

Mesajul a continuat cu ea spunându-i că una dintre singurele ei amintiri era că a consumat ketamină de pe penisul lui „în fața tuturor, ca o lucrătoare sexuală”.

Patru zile mai târziu, pe 7 noiembrie, conform documentelor, Jane Doe s-a prezentat la camera de urgențe din Ithaca și a solicitat un kit pentru viol.