După luni în care aliații SUA au încercat să evite confruntarea directă cu Donald Trump, președintele francez Emmanuel Macron și premierul canadian Mark Carney au adoptat un ton tot mai ferm. Cei doi au răspuns public atacurilor președintelui american și, în unele situații, au mers până la ironii directe. Analiștii citați de Politico văd în această schimbare o încercare de a-i determina și pe alți lideri să adopte o poziție mai fermă față de Washington, însă avertizează că strategia implică și riscuri.
Liderii francez și canadian i-au răspuns pe măsură președintelui american. Dar este oare o idee bună să îl înfrunți direct pe Donald Trump?
La începutul acestui an, secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent, le-a oferit aliaților occidentali reuniți la Davos, nemulțumiți de criticile și presiunile exercitate de președintele Donald Trump și de consilierii săi, câteva sfaturi pe un ton părintesc: „Stați liniștiți, respirați adânc, nu ripostați”, i-a îndemnat el. „Lăsați lucrurile să-și urmeze cursul.”
Remarcile sale se refereau în principal la tarife, dar, la reuniunea din Alpii elvețieni, Bessent și alți consilieri ai lui Trump au transmis un mesaj similar și în legătură cu alte dispute care îl implicau pe președintele SUA. În ansamblu, liderii aliaților Washingtonului au ținut cont de avertismente, chiar dacă au încercat cu greu să-și stăpânească indignarea față de amenințările lui Trump privind Groenlanda.
Pentru Gavin Newsom, guvernatorul Californiei, un critic al lui Trump care s-a aflat, de asemenea, la Davos, situația devenise însă prea mult. Liderii mondiali prezenți acolo au fost „patetici”, a spus el. „Nu pot suporta această complicitate a celor care se lasă călcați în picioare. Ar fi trebuit să aduc o grămadă de genunchiere pentru toți liderii mondiali.”
De atunci, însă, lucrurile au evoluat, în special în cazul premierului canadian Mark Carney și al președintelui francez Emmanuel Macron. În ultimele luni, cei doi au adoptat un ton mai ferm și au răspuns tot mai direct administrației Trump, pe fondul tensiunilor comerciale și al divergențelor privind Rusia și alte dosare de politică externă. Schimbarea de atitudine a aliaților occidentali a fost remarcată și în relatări recente despre relația cu Washingtonul.
Carney și Macron au devenit astfel „liderii rezistenței”, afirmă Rohinton Medhora, economist canadian și profesor la Universitatea McGill, care a descris viziunea politică aflată în continuă evoluție a lui Carney drept „realism bazat pe valori”.
Medhora, care face parte din mai multe comisii internaționale și canadiene, a declarat: „Au încercat să-l flateze. Au încercat să-l ignore. Nimic n-a funcționat, iar acum nu au nimic de pierdut cu trollingul lor de răzbunare.”
Carney poate că a cerut administrației Trump „să înceteze cu memele, să înceteze cu aluziile răutăcioase și să înceteze să mai încerce să pară dură”, dar acest lucru nu l-a împiedicat să recurgă, la rândul său, la ironii publice.
Printre atacurile spontane ale premierului canadian s-a numărat și ironizarea lui Trump după ce acesta a invocat „sabotaj” atunci când teleprompterul său s-a defectat în timpul unui discurs susținut anul trecut la Națiunile Unite.
Confruntat cu o problemă tehnică similară la Toronto, Carney a spus, cu o expresie impasibilă: „Aș dori să vă informez că teleprompterul a încetat să funcționeze. Spre deosebire de un anumit lider mondial, eu nu consider acest lucru o conspirație.”
La Ottawa, Carney a stârnit atât aplauze, cât și râsete imitând gesturile caracteristice ale lui Trump, cu mâinile în formă de „acordeon”.
„E un joc cu focul”
Ce se întâmplă, de fapt? Și există un risc în a-l provoca pe „urs”?
Potrivit lui Steve Bannon, fost strateg al Casei Albe și actual influencer și podcaster MAGA, există un astfel de risc. „E un joc focul”, a declarat Bannon pentru Politico. „Depind în totalitate de noi în ceea ce privește comerțul.”
El a adăugat un avertisment și în legătură cu „mișcarea de secesiune din Alberta, care prinde avânt”. Bannon și alte personalități importante ale mișcării MAGA au încurajat provincia canadiană bogată în petrol să se separe de Canada.
Bannon a invocat, de asemenea, acordul încheiat recent de Trump în privința Danemarcei și Groenlandei ca exemplu al puterii SUA și al capacității Washingtonului de a obține ceea ce își dorește.
„Acordul nostru privind Groenlanda arată realitatea incapacității Canadei de a se apăra împotriva riscului de a deveni următoarea Ucraină – de data aceasta în Arctica”, a spus el.
Însă Ivo Daalder, fost ambasador al SUA la NATO, interpretează diferit rezultatul negocierilor privind Groenlanda. Acordul prelungește un acord anterior din 1951 și nu îi conferă lui Trump controlul asupra insulei, obiectiv pe care președintele american l-a exprimat în repetate rânduri.
Pentru Daalder, situația demonstrează că, atunci când aliații își mențin poziția, președintele SUA poate face un pas înapoi.
„Cu acel acord, Trump nu a obținut literalmente nimic”, a declarat el pentru Politico.
„Cred că ceea ce se întâmplă este că aliații încep să înțeleagă cum să se descurce cu el”, a spus Daalder. „Acum îi ignoră fanfaronadele și fac și spun ceea ce consideră că este important pentru propriul lor interes. Procedând astfel, au șanse la fel de mari ca oricine altcineva să obțină ceea ce își doresc.”
De ce Macron este mai direct
Nu este surprinzător faptul că Macron a fost mai rapid decât alți lideri occidentali în a-l provoca pe Trump, consideră Daalder. „La urma urmei, este francez”, a spus el.
Chiar și în timpul primului mandat al lui Trump, Macron a fost dispus să se confrunte direct cu președintele american. Cei doi au avut în trecut mai multe momente publice de tensiune, dar și încercări de apropiere personală și diplomatică.
În prezent, însă, tonul președintelui francez pare mai ascuțit, iar acțiunile sale sunt mai directe.
Daalder amintește, în acest sens, momentul din luna iunie a acestui an, când Macron l-a găzduit pe Trump la Versailles. Cu ocazia vizitei, președintele american a semnat un memorandum de înțelegere privind încetarea ostilităților cu Iranul și în regiune.
Contextul simbolic al întâlnirii a fost remarcat de numeroși comentatori: Versailles este asociat cu tratate istorice și cu diplomația franceză, iar Macron a folosit decorul și momentul pentru a pune în scenă o întâlnire menită să influențeze poziția lui Trump. Reuters a relatat că invitația la Versailles urmărea inclusiv să îl determine pe președintele american să rămână implicat în summitul G7 și să adopte o poziție mai conciliantă față de aliații europeni.
Pentru criticii lui Trump, momentul a reprezentat o demonstrație a modului în care Macron încearcă să gestioneze relația cu președintele american: printr-o combinație de diplomație, simboluri și confruntare atunci când consideră necesar.
Ce urmăresc Macron și Carney
Ce public încearcă, însă, cei doi lideri să atingă și să influențeze? „Este o întrebare bună”, a spus Medhora. „Cu siguranță nu sunt americanii.”
Există, fără îndoială, și o componentă internă. Atât Macron, cât și Carney pot obține capital politic din adoptarea unei poziții ferme față de un președinte american pe care îl critică.
Dar Medhora consideră că există probabil și o dimensiune mai amplă și mai strategică a acestei atitudini.
„Făcând aceste lucruri în mod foarte public, ei îi încurajează pe alți lideri să-și depășească ezitările și să li se alăture”, a spus el. „Iar dacă și alții se alătură, atunci toată lumea din tabăra anti-Trump va fi mai puternică.”
Această strategie presupune însă ca liderii să acționeze consecvent și să fie pregătiți pentru eventualele consecințe ale unei confruntări cu Washingtonul.
În același timp, relația dintre Statele Unite și aliații săi a devenit mai complicată, iar unele guverne încearcă să găsească un echilibru între cooperarea cu Washingtonul și reducerea dependenței de politica americană. În cazul Canadei, Carney a combinat criticile la adresa lui Trump cu eforturi de diversificare a relațiilor comerciale și de consolidare a legăturilor cu Europa.
Rămâne, astfel, întrebarea dacă strategia lui Macron și Carney va produce rezultate pe termen lung sau dacă riscă să genereze noi tensiuni cu administrația Trump.
O eventuală schimbare a raportului de forțe în politica internă americană ar putea, de asemenea, modifica relația dintre Casa Albă și aliații săi. În acest context, unele analize au indicat deja că presiunile interne și relațiile tot mai tensionate cu aliații limitează capacitatea Washingtonului de a-și impune preferințele în anumite dosare internaționale.
Deocamdată, însă, Macron și Carney par să fi renunțat la strategia de a evita cu orice preț confruntarea cu Trump. În loc să răspundă de fiecare dată prin diplomație discretă, cei doi lideri aleg tot mai des să își exprime public dezacordul și, uneori, chiar să îl ironizeze pe președintele american.
Editor : C.A.
About the Author
