Activitatea hibridă tot mai intensă a Rusiei în Svalbard stârnește temeri că Moscova ar putea provoca un incident care să pună la încercare clauza de apărare reciprocă prevăzută la articolul 5 al NATO, scrie Politico.
Temerile că Moscova ar putea folosi arhipelagul arctic întins – o parte a Norvegiei cu un statut juridic neobișnuit – pentru a testa NATO din punct de vedere militar se întețesc, pe fondul incertitudinii crescânde cu privire la angajamentul SUA față de apărarea europeană.
Aliații suspectează Rusia că sondează cablurile submarine cruciale din apele din largul Svalbardului și că organizează evenimente de tip militar care testează limitele regulilor care guvernează prezența sa în această zonă. Pe măsură ce Rusia intensifică atacurile hibride în toată Europa, Oslo se grăbește să-și consolideze capacitățile navale și de supraveghere pentru a-și proteja flancul nordic, în timp ce autoritățile locale din Svalbard investesc în infrastructura critică – și au chiar un plan de evacuare pus la punct.
„Există mai multă tensiune în Arctica și în nord, iar, desigur, și Svalbard face parte din acest context”, a declarat ministrul norvegian al Apărării, Tore Sandvik, pentru Politico. „Știm că Rusia… folosește numeroase metode pentru a încerca să provoace sau să găsească modalități de a lansa amenințări hibride.”
În ciuda statutului său de teritoriu norvegian, insula principală a arhipelagului, Spitsbergen, găzduiește un oraș rus.
Timp de decenii, Moscova și Oslo au reușit în mare măsură să împiedice escaladarea tensiunilor – însă acest echilibru delicat este acum supus unei presiuni din ce în ce mai mari. Țările occidentale sunt din ce în ce mai îngrijorate de atacurile hibride rusești din Europa și avertizează că Moscova ar putea încerca o incursiune limitată împotriva unui stat membru al NATO până la sfârșitul deceniului.
„Conducerea rusă este extrem de imprevizibilă și din ce în ce mai predispusă la riscuri”, a afirmat Kari Aga Myklebost, profesor de istorie rusă și expert în Svalbard la Universitatea Arctică din Norvegia. „Nu aș exclude niciun scenariu când vine vorba de voința Kremlinului de a se confrunta cu NATO.”
Nordul îndepărtat, tensiune ridicată
Timp de decenii, Svalbard a simbolizat maxima norvegiană „Nordul îndepărtat, tensiune scăzută”, care a stat la baza eforturilor de a construi cooperarea între țările arctice, inclusiv Rusia.
Dincolo de izolarea sa – situat la peste 900 de kilometri de Norvegia continentală – și de temperaturile glaciale, acest lucru se datora statutului unic al arhipelagului. În temeiul unui tratat internațional din 1920, țările au recunoscut suveranitatea Oslo asupra insulelor și, în schimb, au obținut drepturi de exploatare a resurselor – sovieticii cumpărând orașul Barentsburg pentru a exploata zăcămintele locale de cărbune la scurt timp după aceea.
Tratatul interzicea, de asemenea, oricărei națiuni să utilizeze Svalbard în „scopuri militare”, inclusiv pentru construirea de baze navale și fortificații, însă Norvegia vizitează arhipelagul cu nave ale pazei de coastă și nave militare.
La apogeul Războiului Rece, 2.400 de cetățeni sovietici locuiau pe Spitsbergen, singura insulă populată, reprezentând aproximativ 70% din populația acesteia.
Moscova nu are motive să încalce tratatul, deoarece acest lucru s-ar putea întoarce împotriva propriilor sale interese. Având în vedere că Peninsula Kola din nord-vestul Rusiei – unde se află două treimi din submarinele sale nucleare de ripostă – se află la aproximativ 1.000 de kilometri distanță, „Rusia a fost prudentă pentru a evita orice fel de escaladare”, a spus Myklebost.
Acest lucru conferă insulei o importanță strategică și pentru NATO.
„Într-un conflict militar… acesta este locul prin care submarinele rusești ar putea pătrunde în Atlanticul de Nord, s-ar putea ascunde la adâncimi mai mari și ar putea reprezenta o amenințare pentru NATO și SUA”, a susținut ea.
Cu toate acestea, tensiunile au crescut în urma invaziei pe scară largă a Ucrainei de către Rusia.
Începând din 2022, oficialii ruși locali au fost criticați pentru că au găzduit o organizație de tineret legată indirect de marină, au anunțat exerciții cu rachete în apropiere și au organizat parade anuale cu însemne militare, care includeau odată și un survol cu elicoptere.
De asemenea, Moscova a început în 2024 să organizeze excursii directe cu barca din Rusia, iar anul trecut a înființat o filială a Societății Geografice Ruse, condusă de fostul ministru al Apărării, Serghei Șoigu.
„Le numim provocări din zona gri”, a spus Myklebost. „Este o modalitate foarte eficientă din punct de vedere al costurilor de a-și afirma prezența Rusiei și… de a contesta jurisdicția Norvegiei.”
Ca urmare, serviciile de informații norvegiene au avertizat anul acesta că Kremlinul „își propune să extindă aria de acțiune a Rusiei în Svalbard”.
În această primăvară, forțele britanice, americane și norvegiene ar fi surprins nave rusești care testau o armă secretă de tăiere a cablurilor submarine în largul coastei Svalbardului.
Deși rezervele de cărbune din Barentsburg sunt în scădere, Moscova nu abandonează orașul. Conform conturilor sale, Moscova a acordat companiei de stat Trust Arktikugol, care administrează Barentsburg, subvenții federale în valoare de aproximativ 1,89 miliarde de ruble (20 de milioane de euro) în 2025.
Ambasadorul Rusiei în Norvegia, Nikolai Korchunov, a declarat pentru Politico că dorește să vadă o „transformare a activităților economice” de la cărbune la servicii în Barentsburg și a afirmat că Arktikugol investește în întreținerea orașului.
Macarale și schele împodobesc multe dintre clădirile din epoca sovietică ale orașului Barentsburg, care sunt împrăștiate pe un deal accidentat, cu fața spre impunătorul ghețar Vøringen, presărat cu zăpadă – un semn al interesului continuu al Rusiei.
Însă „nu punem la îndoială suveranitatea Norvegiei”, a insistat Korchunov. „Subliniem necesitatea și importanța respectării integrale a Tratatului de la Svalbard”, a spus el, acuzând Oslo că contribuie la o „tendință negativă către militarizarea de către NATO a întregii regiuni baltico-arctice”.
Pe gheață subțire
Viceamiralul Rune Andersen, șeful Statului Major Interarme al Norvegiei, a declarat că prioritatea sa este „găsirea acelui echilibru între descurajare și menținerea stabilității” în Svalbard, precum și păstrarea „calmului și a stăpânirii de sine” în fața amenințărilor hibride.
Însă, având în vedere „riscurile” de escaladare, armata investește în consolidarea capacităților sale de supraveghere, a spus el, inclusiv prin lansarea a trei noi sateliți de cartografiere maritimă anul viitor – alături de „o reînnoire a marinei și a pazei de coastă … pentru a asigura o prezență continuă” în zonă.
În efortul de a-și consolida flancul nordic, Norvegia achiziționează cinci fregate antisubmarin de tip 26 din Marea Britanie și șase submarine de tip 212CD din Germania. Oslo își aprofundează, de asemenea, integrarea militară cu aliații săi, inclusiv Londra și Berlin, și a desfășurat luna aceasta exerciții comune în jurul insulei Jan Mayen, din nordul Norvegiei.
Țările NATO „sunt din ce în ce mai des prezente în apele noastre”, a declarat ministrul Sandvik. Apărarea arhipelagului Svalbard face, de asemenea, parte din procesul de planificare al NATO, a adăugat el.
La nivel local, strategia constă în menținerea sub control a tensiunilor. Katharina Rise, viceguvernatoarea Svalbardului, a declarat că biroul său se întâlnește cu consulatul local al Rusiei de patru ori pe an. „Avem un dialog bun și constructiv”, a spus ea. „Este responsabilitatea noastră să asigurăm stabilitatea și… menținerea tensiunilor la un nivel scăzut aici.”
Terje Aunevik, primarul orașului Longyearbyen, principalul oraș norvegian de pe Spitsbergen, a declarat că autoritățile au planuri pregătite pentru evacuarea rapidă a așezării în cazul în care tensiunile se intensifică.
Având doar două cabluri submarine de internet, un aeroport, un rezervor de apă și o centrală electrică pe motorină în Longyearbyen, care depinde de importuri, Aunevik a spus că sunt în curs „investiții majore”, inclusiv construirea a două noi rezervoare de apă până în jurul anului 2029. „Suntem destul de vulnerabili din această perspectivă”, a spus el.
În frig
Văzut de aproape, Barentsburg nu pare deosebit de amenințător. Puțini localnici se aventurează în afara celor câteva zeci de clădiri dărăpănate. Un nor de fum se ridică din centrala veche pe cărbune, iar un steag sovietic singuratic cu secera și ciocanul flutură în vânt. Barentsburg pare o relicvă abandonată a unei epoci apuse.
O parte din activitatea hibridă recentă se datorează și eforturilor locale de a atrage atenția Moscovei, a afirmat Arild Moe, profesor de cercetare și expert în Rusia la think tank-ul Institutului Fridtjof Nansen. „Ei mizează pe sentimentele naționaliste… pentru a obține prioritate și finanțare.”
Însă imprevizibilitatea lui Putin și ezitările repetate ale lui Trump în privința NATO rămân factori imprevizibili.
Pe fondul înmulțirii sabotajelor, atacurilor cibernetice și încălcărilor spațiului aerian în toată Europa, cresc temerile că Putin ar putea escalada și mai mult situația, potrivit a doi diplomați NATO, cărora li s-a acordat anonimatul pentru a putea vorbi liber.
Anxietatea este palpabilă și pe Spitsbergen. În Barentsburg, „nu vorbim despre subiecte [politice]”, a spus o chelneriță din Sankt Petersburg care a cerut să nu i se menționeze numele, recunoscând totuși că localnicii se tem de un potențial război între NATO și Rusia. „Desigur că asta ne îngrijorează”, a spus ea.
„Există, desigur, aceste discuții constante despre faptul că guvernul rus ar vrea să provoace un stat membru al NATO, iar Svalbard este locul în care ar face-o”, a spus Jonatan Svensson, un ghid de expediție care locuiește în Longyearbyen de cinci ani.
Pentru a calma aceste temeri, NATO ar trebui să ia în considerare efectuarea de patrule aeriene deasupra Svalbardului, să-și deplaseze mijloacele aeriene defensive spre nordul Norvegiei continentale și să organizeze exerciții comune în apropiere, au afirmat cei doi diplomați NATO, cu condiția ca Oslo să fie de acord și ca măsurile să respecte Tratatul de la Svalbard.
Cu toate acestea, până în prezent NATO nu are planuri publice de a-și consolida prezența navală sau aeriană în jurul insulelor. Însă unii se tem că poziția actuală a alianței nu va fi suficientă pentru a descuraja Moscova.
În teorie, ar fi „foarte ușor” pentru Rusia să ocupe Svalbard, a afirmat Ståle Ulriksen, lector la Academia Navală Regală Norvegiană, dacă ar transporta cu avionul forțe speciale din nordul Rusiei și ar prelua controlul asupra aeroportului. Cu toate acestea, el a susținut că un astfel de scenariu este puțin probabil.
Totuși, Moscova nu ar avea nevoie să lanseze o ocupație pe scară largă. Potrivit analistei Myklebost, Rusia ar putea înscena o situație de urgență care să-i afecteze pe cetățenii săi locali și să trimită forțe de gestionare a crizelor, o mișcare care s-ar putea să nu declanșeze în mod clar clauza de apărare reciprocă prevăzută la articolul 5 al NATO.
„Cel mai pesimist scenariu este o situație în care Moscova vede o oportunitate de a testa coeziunea NATO”, a spus ea. „Poate că Norvegia va striga după ajutor din partea aliaților, iar atunci îl vei auzi pe Donald Trump spunând: «Nu — nu riscăm acordurile noastre avantajoase cu Rusia pentru această insulă minusculă.»”
About the Author
