Trei specii de primate ar putea folosi în comunicare structuri gramaticale considerate până acum specifice limbajului uman, potrivit unui nou studiu citat de Science Alert. Cercetătorii au identificat în vocalizările acestora tipare complexe care ar putea schimba perspectiva asupra evoluției limbajului.
Limbajele umane sunt complexe și versatile. Ele reflectă inteligența noastră, culturile noastre și nevoia de a înțelege și de a fi înțeleși.
Limbile pe care le vorbim tind să urmeze anumite tipare. Mici structuri cu sens gramatical pot fi integrate în structurile mai ample ale propozițiilor, formând niveluri complexe de sintaxă.
Mult timp s-a crezut că aceste tipare ale limbajului, cunoscute drept gramatică recursivă supraregulată, ne diferențiază de toate celelalte animale de pe Pământ.
Există însă tot mai multe dovezi că cel puțin unele dintre speciile cu care împărțim planeta ar putea folosi strategii gramaticale similare pentru a comunica între ele.
„Prezintă mai multe asemănări cu limbajul uman decât se credea anterior”
Un nou studiu sugerează că trei specii de primate non-umane ar putea utiliza uneori gramatică recursivă supraregulată atunci când comunică prin vocalizări: marmoseta comună (Callithrix jacchus), maimuța colobus măslinie (Procolobus verus) și bonobo (Pan paniscus).
„Arătăm pentru prima dată că animalele generează secvențe de vocalizări care pot fi descrise prin gramatici recursive supraregulate și care, prin urmare, prezintă mai multe asemănări cu limbajul uman decât se credea anterior”, scriu lingvistul Remo Nitschke, de la Universitatea din Zürich, și colegii săi.
Studiul a fost publicat pe platforma de preprinturi bioRxiv și nu a fost încă evaluat de alți cercetători prin procesul de peer review, însă oferă o primă imagine asupra rezultatelor obținute.
Pentru că nu știm ce înseamnă, de fapt, diferitele componente ale comunicării primatelor și nici cum se combină acestea, cercetătorii au folosit metode matematice pentru a analiza secvențele de vocalizări.
Ei au creat două modele matematice diferite pentru a analiza înregistrări audio ale vorbirii și sunetelor produse de oameni, precum și vocalizările primatelor. Fiecare model a fost folosit pentru a anticipa ce secvență de sunete urma, pornind însă de la ipoteze diferite.
Unul dintre modele a fost conceput pentru a prezice modul în care evoluează o secvență de vocalizări pornind de la presupunerea că succesiunea sunetelor este liniară. Această structură este cunoscută și drept gramatică regulată probabilistică.
Celălalt model a fost conceput pentru a lua în calcul ierarhii „înglobate”, în care poziția unor grupuri mai mici de sunete în interiorul unei secvențe este folosită, la rândul său, pentru a anticipa ce urmează. Această structură este cunoscută drept gramatică probabilistică independentă de context.
Cele două modele reprezintă unele dintre diferențele esențiale dintre gramatica regulată, despre care știm că poate fi utilizată de anumite animale, și gramatica supraregulată, considerată până acum specifică oamenilor.
Cercetătorii și-au testat mai întâi metoda pe înregistrări realizate cu oameni, iar rezultatele au confirmat, potrivit autorilor, fiabilitatea modelelor, cel puțin în scopul acestui studiu.
„Aceste rezultate deschid perspectiva unor scenarii evolutive alternative”
Atunci când aceleași modele au fost aplicate vocalizărilor primatelor, rezultatele au indicat că sunetele produse de toate cele trei specii analizate conțineau elemente asociate gramaticii supraregulate.
„Aceste rezultate pun sub semnul întrebării ideea că sintaxa a reprezentat tranziția majoră în evoluția hominizilor și deschid perspectiva unor scenarii evolutive alternative”, scriu autorii.
Cu toate acestea, cercetătorii avertizează că este încă prea devreme pentru a afirma cu certitudine că aceste primate folosesc într-adevăr gramatică supraregulată atunci când comunică.
Rezultatele studiului se bazează pe probabilități și pe modele folosite pentru a descifra structura unor secvențe de comunicare al căror sens nu este, de fapt, cunoscut. Prin urmare, este probabil ca vocalizările să conțină structuri de tip supraregulat, însă acest lucru nu poate fi afirmat cu certitudine.
„O altă posibilitate este ca aceste grupări să reflecte o structură pur formală, asemănătoare sintaxei muzicii la oameni sau cântecului la animale”, precizează autorii. „Pentru a face distincția între aceste posibilități sunt necesare cercetări suplimentare.”
Seturile de date analizate au fost, de asemenea, relativ mici. Prin urmare, vor fi necesare studii suplimentare pentru a stabili dacă tiparele observate se mențin în mod constant atunci când sunt analizate volume mai mari de vocalizări produse de aceste primate.
„În pofida acestor limitări, este clar că perspectiva tradițională trebuie revizuită: unele părți ale secvențelor de vocalizări ale primatelor non-umane sunt, de fapt, cel mai probabil generate de gramatici supraregulate”, adaugă autorii.
Descoperirea ar putea însemna că, din perspectiva limbajului, diferențele dintre oameni și rudele noastre primate sunt mai mici decât se credea.
„Absența capacității supraregulate a fost considerată mult timp cea mai importantă linie de demarcație în evoluția homininilor”, concluzionează Nitschke și echipa sa.
„Rezultatele noastre reconfigurează direcția cercetărilor privind evoluția limbajului: dacă nu sintaxa, atunci care a fost pasul esențial care a permis evoluția limbajului pornind de la un sistem de comunicare asemănător celui al primatelor?”
Editor : Ș.A.
About the Author
