Angajați din sectorul public în grevă. Licee baricadate. Porturi blocate. Paralizie bugetară. Ratele obligațiunilor în creștere vertiginoasă. Temeri privind o preluare a puterii de către extrema dreaptă. Haosul din școli, de pe străzi și din piețele Franței își are rădăcinile în eforturile Parisului de a finanța statul social, pe fondul apropierii alegerilor prezidențiale, scrie The New York Times.
Franța se trezește brusc copleșită de criză – nu este vorba de un singur episod de agitație, ci de o cascadă de perturbări care zguduie străzile orașelor, piețele bursiere și instituțiile publice din întreaga țară. „Rentrée”-ul Franței, sau „întoarcerea”, așa cum numesc francezii perioada de început a anului școlar și a activității profesionale, a fost anul acesta orice, numai ordonată nu.
Deși cauzele haosului pot părea disparate, ele pot fi atribuite unei rădăcini comune: lupta de două decenii a Franței pentru finanțarea statului, agravată acum de costurile ridicate ale împrumuturilor, de creșterea prețurilor la combustibil și de incertitudinea politică, pe fondul manevrelor politice în curs pentru înlocuirea președintelui Emmanuel Macron în primăvara viitoare.
Finanțele publice franceze, deja fragile, continuă să se deterioreze, alimentând temerile pe piețele financiare că Franța ar putea fi următoarea țară europeană care va aluneca într-o criză financiară în toată regula. Neliniștile fiscale au fost amplificate de sondajele recente care arată că Marine Le Pen, candidata de extremă dreapta, i-ar învinge pe toți rivalii săi în alegerile prezidențiale care vor avea loc în primăvara viitoare.
Cu imagini ale tinerilor protestatari care se ciocnesc cu poliția în mijlocul norilor de gaz lacrimogen, protestele studențești au devenit cea mai vie manifestare a tulburărilor și nemulțumirilor din Franța. Sute de școli din toată țara s-au închis, zeci au fost avariate, iar multe persoane au fost arestate sau rănite.
Ciocnirile de pe străzi au zguduit piețele financiare, care erau deja neliniștite. Luni, traderii au menținut randamentul obligațiunilor franceze pe 10 ani la aproximativ 5%, unul dintre cele mai ridicate niveluri dintre toate statele membre ale Uniunii Europene și un semn că investitorii nu au încredere în capacitatea guvernului în exercițiu de a gestiona provocările care se înmulțesc rapid.
„În Franța, spunem «fin de règne»”, adică sfârșitul domniei de zece ani a domnului Macron asupra politicii franceze, a declarat Jean-Yves Camus, politolog la Fundația Jean Jaurès, un think tank de stânga din Paris. „Regimul se află la sfârșitul mandatului și nu pare să aibă un plan pentru următoarele șapte luni.”
Aceste îngrijorări tot mai profunde nu înseamnă că Franța este destinată să sufere o criză a datoriilor în stilul celei din Grecia sau genul de reacție negativă a piețelor care a dus la demiterea prim-ministrului britanic, Liz Truss, după ce aceasta a propus reduceri fiscale care depășeau bugetul în 2022.
Economiștii au subliniat că și alte țări, inclusiv Statele Unite, se confruntă cu presiuni asupra finanțelor publice din cauza creșterii ratelor dobânzilor. Rolul de ancoră al Franței în Uniunea Europeană, au spus ei, înseamnă că ceilalți membri ai blocului ar veni în ajutorul ei, dacă s-ar ajunge vreodată la asta.
„Poziția Franței pare nesustenabilă și piețele obligațiunilor o spun, dar încă nu o strigă în gura mare”, a declarat Kenneth Rogoff, profesor de economie la Harvard și specialist în crize financiare. „Este ca un accident de tren în slow-motion.”
Franța, desigur, nu este străină de tulburările sociale, cele mai recente fiind protestele „vestelor galbene”, care au făcut ravagii între 2018 și 2020. Zeci de mii de oameni, purtând veste de siguranță cu vizibilitate ridicată, au ieșit la demonstrații săptămânale care au început ca un protest împotriva creșterii prețurilor la combustibil și s-au transformat în cereri de justiție politică și economică.
Unii analiști remarcă o asemănare îngrijorătoare între acea perioadă și prezent, prețurile petrolului și gazelor înregistrând creșteri bruște ca urmare a războiului din Iran. Macron pare conștient de aceste pericole. Joia trecută, el a prezidat o reuniune a liderilor Grupului celor 7 democrații bogate, în cadrul căreia aceștia au convenit să elibereze 100 de milioane de barili de motorină și țiței din rezervele lor pentru a atenua presiunea asupra prețurilor combustibililor.
În contextul în care pescarii francezi au blocat porturile și terminalele de combustibil pentru a protesta împotriva costului motorinei, Macron a declarat că speră ca această măsură de urgență să determine prețurile să „scadă la pompă cât mai repede posibil”.
Totuși, prețurile la energie reprezintă doar o parte a situației fiscale precare a Franței. Datoria publică a țării se ridică la aproximativ 4 trilioane de dolari, ceea ce reprezintă 119% din producția economică anuală. Pe fondul creșterii ratei dobânzilor la obligațiunile de stat franceze, se estimează că costul serviciului datoriei va crește la aproximativ 100 de miliarde de dolari în 2027.
În plus, Franța se confruntă cu costuri mai mari în domeniul sănătății și al pensiilor din cauza îmbătrânirii populației, precum și cu cheltuieli militare sporite, determinate de războiul din Ucraina și de retragerea Statelor Unite.
Pentru a acoperi toate aceste cheltuieli și a împiedica explozia deficitului bugetar al Franței, prim-ministrul Sébastien Lecornu propune majorarea unor impozite și înghețarea cheltuielilor pentru programele sociale, precum ajutoarele pentru locuințe și alocațiile familiale. Analiștii au afirmat că Lecornu are șanse mari să obțină aprobarea bugetului, chiar dacă acest lucru va necesita luni de negocieri anevoioase și îl va obliga să invoce puteri speciale pentru a-l impune.
Pentru a face acest lucru, însă, guvernul va trebui să se bazeze pe partidul lui Le Pen, „Adunarea Națională”, pentru ca acesta să nu torpileze legislația. Partidul deține 118 din cele 577 de locuri din Legislativul francez, cel mai mare număr dintre toate partidele. Unii analiști se așteaptă ca Le Pen să le ordone deputaților săi să se abțină și să permită adoptarea bugetului, măcar pentru a se proteja de un haos fiscal în cazul în care va câștiga alegerile prezidențiale din aprilie.
Unii compară alegerile din Franța cu referendumul privind Brexit-ul din Marea Britanie, în cadrul căruia alegătorii au decis să se desprindă de Uniunea Europeană. „Acesta este momentul Franței din 2016”, a declarat Mujtaba Rahman, analist specializat în Europa la Eurasia Group, o firmă de consultanță în domeniul riscurilor politice.
„Nu este vorba doar de o criză a datoriilor sau de o criză a pieței obligațiunilor”, a continuat domnul Rahman. „Investitorii cu care discut sunt îngrijorați de o criză politică și constituțională existențială. Toate aceste probleme se combină într-un mod extrem de nefavorabil pentru oricine va câștiga alegerile prezidențiale.”
O victorie a lui Le Pen este departe de a fi predeterminată. Ea a fost condamnată pentru corupție financiară, fapt pe care îl neagă, iar președintele partidului său, Jordan Bardella, a fost acuzat de antisemitism, acuzație pe care o neagă și el. Analiștii spun că, într-un tur doi împotriva unui candidat de centru, Le Pen ar putea pierde.
Însă, într-un alt scenariu, au afirmat analiștii, dubla lovitură reprezentată de problemele economice și tulburările sociale ar putea juca în favoarea politicienilor de linie dură, atât de dreapta, cât și de stânga. Acest lucru ar putea-o trimite pe Le Pen într-un tur doi împotriva unui candidat de extremă stânga, pe care l-ar putea învinge mai ușor.
Indiferent cine va ieși învingător după această toamnă a nemulțumirii, criza ar putea impune o evaluare mai fundamentală: Franța nu-și mai poate permite statul său social.
„Aceasta este sursa cea mai profundă a furiei din Franța”, a declarat Michel de Rosen, un autor și om de afaceri francez. „Suntem o țară care nu mai poate face ceea ce își dorește.”
Editor : B.E.
About the Author
