Exporturile de țiței prin Strâmtoarea Ormuz au crescut semnificativ față de primele luni ale conflictului cu Iranul, însă atacurile asupra petrolierelor și costurile record ale transportului pun sub semnul întrebării sustenabilitatea acestei redresări. Aproape 20 de nave comerciale au fost atacate în ultima lună, iar traficul este menținut în mare parte printr-un coridor protejat de forțele americane, relatează CNBC.
Aproape 20 de nave comerciale, majoritatea petroliere, au fost atacate în ultima lună în Strâmtoarea Ormuz, în Golful Persic sau în largul coastelor Omanului, potrivit Joint Maritime Information Center, structură formată din forțe militare aliate Statelor Unite care monitorizează securitatea navigației comerciale.
Potrivit lui Michelle Wiese Bockmann, analist senior de informații maritime la Windward, Iranul a atacat aproximativ două nave din fiecare 100 care au traversat strâmtoarea în trimestrul al treilea.
Transporturile de petrol depind în prezent de o amplă operațiune militară americană destinată protejării petrolierelor care utilizează o rută sudică, de-a lungul coastelor Omanului.
Fluxurile de petrol cresc, dar rămân sub nivelul de dinaintea războiului
Conform datelor Kpler, transporturile de țiței prin Strâmtoarea Ormuz au avut o medie de aproximativ 10,3 milioane de barili pe zi în săptămâna încheiată sâmbătă, cu 23% sub nivelul de 13,5 milioane de barili pe zi înregistrat înaintea războiului.
Windward estimează un volum cuprins între 9 și 10 milioane de barili pe zi, comparativ cu aproximativ 14,5 milioane de barili pe zi înaintea conflictului.
Fluxurile variază însă puternic de la o zi la alta și, în anumite momente, ating sau chiar depășesc nivelurile de dinaintea războiului.
Redresarea a fost posibilă în mare măsură datorită coridorului maritim protejat de forțele americane. Analiștii avertizează însă că menținerea acestuia presupune resurse militare importante și costuri comerciale considerabile.
Pentru a reduce expunerea la atacurile iraniene, multe petroliere transportă țițeiul prin Strâmtoarea Ormuz, după care îl transferă pe alte nave în Golful Oman, de unde este expediat mai departe către Asia.
Sistemul presupune însă utilizarea unui număr mai mare de nave și crește semnificativ costurile operaționale.
„Nimeni de la Washington nu consideră că acest sistem este sustenabil din punct de vedere financiar”, a declarat Bob McNally, președintele Rapidan Energy și fost consilier energetic al președintelui George W. Bush.
El a subliniat că operațiunile militare, transferurile de petrol între nave și tarifele ridicate de transport fac din această rută o modalitate ineficientă de deplasare a mărfurilor.
Costuri record și riscuri pentru marinari
Riscurile pentru echipajele navelor comerciale rămân ridicate. Din luna iulie, cel puțin nouă marinari au murit, 18 au fost răniți, iar trei sunt dați dispăruți, potrivit Organizației Maritime Internaționale, agenție a ONU.
Deteriorarea securității navigației a dus și la o creștere spectaculoasă a costurilor de transport.
Închirierea unui petrolier pentru transportul țițeiului din Golful Persic către China a ajuns la aproximativ un milion de dolari pe zi, potrivit Windward.
„Volumele reușesc să treacă, dar într-un context de risc maritim extrem de ridicat”, a declarat Michelle Wiese Bockmann.
Richard Meade, redactor-șef al publicației maritime Lloyd’s List, a explicat că redresarea fluxurilor petroliere reflectă acceptarea de către operatori a unor costuri mai mari și a unor operațiuni logistice mai complexe, și nu o îmbunătățire a securității navigației.
Petrolul Brent, aproape de 100 de dolari pe baril
Prețul petrolului Brent, referința internațională, se menține în apropierea pragului de 100 de dolari pe baril, în pofida creșterii exporturilor prin Strâmtoarea Ormuz.
Potrivit lui Bob McNally, nivelul ridicat al cotațiilor indică faptul că piețele nu consideră actuala redresare sustenabilă. Costurile transportului și ale asigurării petrolului continuă să exercite presiuni asupra prețurilor.
Libertatea navigației prin Strâmtoarea Ormuz nu a fost restabilită, iar Teheranul continuă să susțină că deține controlul asupra strâmtorii.
Luni, Gardienii Revoluției din Iran au ordonat unui petrolier care traversa zona să se întoarcă și au amenințat că îl vor ataca dacă nu se conformează, potrivit unui raport al autorităților britanice care monitorizează traficul maritim. Nava a respectat ordinul.
„Piața petrolului nu devine mai sigură. Devine mai eficientă în a funcționa în condiții de insecuritate persistentă”, a declarat Richard Meade.
În acest context, creșterea fluxurilor petroliere prin Ormuz nu înseamnă revenirea la condițiile de navigație de dinaintea conflictului, ci adaptarea transportatorilor la un mediu în care riscurile de securitate, protecția militară și costurile logistice rămân ridicate.
Editor : C.A.
About the Author
