În Munții Șureanu, în județul Hunedoara, e un cătun pe care harta îl numește Fundătura Ponorului, iar oamenii de acolo îi spun „Palma lui Dumnezeu”. Am urcat acolo de curând, cu profesorul Dumitru Chisăliță și cu voluntarii Asociației Energia Inteligentă, care au cărat pe munte panouri solare și baterii și le-au montat casă cu casă. Am văzut oameni plângând când au apăsat pe întrerupător și s-a aprins lumina pentru prima dată în casele lor. Iarna care vine va fi, pentru ei, prima cu bec în casă.
De atunci mă tot întorc la o întrebare simplă. Cum se face că, în 2026, într-o țară care ia, în mod obișnuit, aproape o cincime din curent de la o centrală nucleară și discută despre reactoare modulare și hidrogen, mai există case în care mii de copii își fac încă temele la lumina lumânării?
Răspunsul ține de istorie și de birocrație. Electrificarea satelor românești a început acum șapte decenii și a fost una dintre marile lucrări ale secolului trecut. Ca multe lucrări mari de la noi, a rămas neterminată. Ultimele case, cele de pe dealuri și munți, din cătune risipite, de la capătul drumurilor de pământ, au fost lăsate pe mai târziu. Iar mai târziu nu a venit niciodată.
Ani la rând nici măcar nu am știut câte sunt. Circula cifra de peste 50.000 de gospodării fără curent, o estimare pe care nu o verificase nimeni. În noiembrie 2023, ca ministru al Energiei, am început împreună cu Asociația Energia Inteligentă un lucru care pare banal: să numărăm. În primăvara lui 2024 a apărut primul registru național al gospodăriilor fără energie electrică. Are 5.494 de gospodării, în care trăiesc 11.611 oameni. Dintre ei, 4.777 sunt copii.
Registrul a fost primul pas. Al doilea, un program al statului care să ducă lucrarea la capăt. Nu am apucat să-l facem până în iunie 2025, din păcate lipsește și astăzi. O spun deschis, ca om care a avut mandatul acestui minister: aici treaba nu e terminată.
Vestea bună din registru e că problema are un capăt. Vorbim de câteva mii de case, cu adresă și cu nume. Asociația lucrează cu un cost de aproximativ 5.000 de euro pe casă, cu panouri și baterii, cu susținere integrală din donații. La acest preț, toate gospodăriile din registru înseamnă mai puțin de 30 de milioane de euro. Pentru bugetul României, suma e cam cât câțiva kilometri de autostradă.
Până acum, treaba a făcut-o altcineva. Din 2021, prin programul „Energie pentru Viață”, Asociația Energia Inteligentă a adus curent în aproximativ o sută de case din unsprezece județe, din donații și cu voluntari. Uneori, strângerea banilor pentru o singură gospodărie durează luni de zile. E admirabil. Dar o țară nu poate lăsa ultima etapă a electrificării pe seama unei colecte.
Statul a încercat o dată. În 2019, Administrația Fondului pentru Mediu a deschis un program de 230 de milioane de lei pentru gospodăriile izolate, cu până la 25.000 de lei pe casă, cerere depusă prin primării. După aproape un an, lista publicată în martie 2020 cuprindea șapte dosare aprobate, pentru 115 gospodării. Banii existau. Nu au ajuns, pentru că drumul lor trecea printr-un dosar pe care o primărie mică și o familie fără acte la zi nu aveau cum să-l întocmească. Registrul arată de ce: 87% dintre aceste gospodării nu au cadastru, mai mult de jumătate sunt greu accesibile, iar una din zece nu are drum. Nu pentru că oamenii nu vor, ci pentru că nu știu cum și, în general, nu își permit.
Din povestea aceasta reiese ce trebuie făcut. Cred că sunt trei lucruri.
Primul este asumarea unui termen clar. Până la 31 decembrie 2028, în România să nu mai existe nicio gospodărie locuită fără energie electrică. Termenul să fie scris în lege, cu o instituție care răspunde de el.
Al doilea sunt banii. Bugetul pe 2027 va trece prin Parlament oricine îl va scrie. Cer să aibă o linie distinctă pentru electrificarea acestor case, ca să nu mai depindă de ce rămâne la rectificare. Îmi asum să depun un amendament special pentru un program dedicat, dacă Ministerul Mediului nu va face ceea ce trebuie. De ce Ministerul Mediului, prin AFM? Pentru că, din păcate, Ministerul Energiei nu are mandat să facă programe pentru persoane fizice. Așa se împart atribuțiile în Guvernul României.
Al treilea este drumul banilor. Beneficiarii să fie luați direct din registru, cu confirmarea primăriei, fără dosar depus de familie și fără condiția cadastrului. Acolo unde rețeaua e aproape, o extinde operatorul de distribuție. Acolo unde e departe, se montează panouri și baterii. Iar oamenii care au făcut deja asta de o sută de ori să fie chemați la masă ca parteneri, nu ca solicitanți.
Săptămâna viitoare voi spune toate acestea și de la tribuna Camerei Deputaților. Sunt gata să lucrez la un text de lege cu orice coleg, din orice grup, care vrea să închidem acest capitol. E una dintre puținele teme pe care nu are sens să ne certăm.
Electrificarea satelor a pornit-o generația bunicilor noștri. Noi trebuie să fim generația care o termină. Pentru buget, e o lucrare mică. Pentru cei 4.777 de copii din registru, e diferența dintre două lumi: o iarnă la lumânare și una cu lumină în casă. Cât timp lumina nu se aprinde pentru ei, rămâne stinsă pentru noi toți.
About the Author
