Cuvântul „supat”, folosit în limbaj popular cu sensul de „sub pat”, a devenit viral pe rețelele sociale și a provocat numeroase reacții amuzate. Nu este însă o invenție recentă: termenul este atestat în texte din secolul al XIX-lea și a fost păstrat în dicționare. Alături de „colivăreasă”, „căpșunar” sau „vamaioți”, acesta face parte din categoria cuvintelor care au atras atenția publicului prin forma sau sensul lor. Rodica-Ileana Zafiu, profesor universitar doctor la Facultatea de Litere a Universității din București, a explicat pentru Digi24 de ce asemenea termeni sunt consemnați în dicționare și de ce prezența lor nu înseamnă că aparțin limbii standard actuale.
Mai multe cuvinte consemnate în Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române (DOOM3) au stârnit dezbateri și reacții amuzate pe rețelele sociale. Printre acestea se numără „supat”, „colivăreasă”, „căpșunar” și „vamaioți”. Unul dintre cei mai comentați termeni este „supat”, un substantiv neutru folosit în limbaj popular cu sensul de „locul de sub pat”. Deși forma a devenit virală abia recent, cuvântul este atestat în texte din secolul al XIX-lea.
Dicționarul Academiei Române cuprinde numeroase cuvinte și expresii, inclusiv termeni regionali, populari și arhaici, care nu sunt folosiți în mod curent de toți vorbitorii de limba română. Prezența lor în dicționare nu înseamnă însă că sunt recomandate în exprimarea standard de astăzi.
„Supat”, cuvântul care a devenit viral
Unul dintre cele mai neobișnuite cuvinte readuse recent în atenția publicului este „supat”. Termenul este un substantiv neutru, cu pluralul „supaturi”, și desemnează, în limbaj popular, spațiul de sub pat.
Astfel, propoziția „Pisica s-a ascuns supat” poate fi înțeleasă ca o formulare populară pentru „Pisica s-a ascuns sub pat”. Tocmai această construcție a provocat amuzamentul internauților, care au început să inventeze, în glumă, cuvinte precum „sumasă”, „suscaun” sau „sumașină”.
Un alt termen care a atras atenția este „căpșunar”, asociat în special cu românii care au plecat la muncă în străinătate, mai ales în Spania, pentru a lucra la culesul căpșunilor. Odată cu migrația forței de muncă, termenul a devenit tot mai cunoscut și a căpătat un sens mai larg, fiind folosit uneori și cu o conotație peiorativă.
Printre cuvintele care au stârnit curiozitatea publicului se află și „colivăreasă”, care desemnează o femeie ce se ocupă de prepararea sau comercializarea colivei. DOOM3 consemnează forma feminină „colivăreasă”, cu pluralul „colivărese”.
Dicționarul include și termeni legați de anumite locuri sau de comportamente sociale. Astfel, locuitorii din Mangalia pot fi numiți „mangalioți”, iar persoanele care frecventează Vama Veche sunt cunoscute drept „vamaioți”. Termenul „traseist” este folosit, între altele, pentru a desemna o persoană care își schimbă frecvent apartenența politică.
De ce apar cuvinte populare și regionale în dicționar
Rodica-Ileana Zafiu, profesor universitar doctor la Facultatea de Litere a Universității din București, a explicat că prezența cuvântului „supat” în DOOM3 nu este surprinzătoare din perspectiva activității lexicografice. Dicționarele nu cuprind exclusiv cuvintele literare și standard folosite în prezent, ci și termeni populari, regionali sau arhaici, pe care vorbitorii îi pot întâlni în texte.
„Nu, nu m-a surprins. Pur și simplu nu dădusem peste acest cuvânt, nu-l cunoșteam. Dar nu m-a surprins, pentru că știu că Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic cuprinde tot inventarul de cuvinte din DEX și atunci cuprinde nu numai cuvintele limbii standard, cuvintele literare, ci și o mulțime, cum ați dat și dumneavoastră exemplu, de cuvinte populare, regionale, arhaice, pe care e normal să nu le știm toți”, a explicat Rodica Zafiu.
Lingvista a subliniat că rolul dicționarelor este tocmai acela de a le permite vorbitorilor să identifice și să înțeleagă cuvinte pe care le întâlnesc în diferite contexte.
„De asta există dicționare, ca atunci când găsim aceste cuvinte în texte sau le auzim, să știm unde să căutăm ce înseamnă. Și cuvintele nu sunt neapărat toate noi. Unele dintre cele pe care le-ați pomenit sunt într-adevăr inovații familiare, argotice, ale presei din ultimii ani”, a precizat profesoara.
În cazul cuvântului „supat”, situația este diferită de cea a unor termeni apăruți recent în limbajul familiar. Potrivit lingvistei, acesta este atestat încă din secolul al XIX-lea.
„În cazul lui «supat», ca substantiv – sub patul, sub paturile -, e vorba de un cuvânt de secol al XIX-lea. Un cuvânt popular pe care îl găsim, de pildă, în piesa lui Iordache Golescu, «Barbu Văcărescu, vânzătoriul țării» și pe care, tocmai pentru că exista în niște texte de secol XIX, dicționarele l-au consemnat, l-au explicat și așa s-a păstrat în dicționare”, a explicat Rodica Zafiu.
Ea a atras atenția că includerea unui cuvânt într-un dicționar nu înseamnă automat că acesta este potrivit pentru exprimarea standard actuală. „Nu înseamnă că el aparține limbii standard de azi”, a subliniat lingvista.
Cum ajunge un cuvânt să fie consemnat în DOOM3
Întrebată cum sunt revizuite dicționarele și după ce criterii sunt incluse cuvinte sau expresii, Rodica Zafiu a explicat că specialiștii urmăresc mai multe aspecte, între care frecvența, folosirea în contexte diferite și prezența în scris.
„Se ține cont, în primul rând, de frecvență, de utilizarea în contexte diferite, de prezența în scris, pentru că, dacă sunt îndeplinite aceste condiții, e normal ca în dicționar oamenii să găsească ceea ce folosesc și poate nu înțeleg foarte bine în viața de zi cu zi”, a declarat profesoara.
În opinia sa, dezbaterea provocată de „supat” scoate la iveală și o diferență importantă între felul în care vorbim și felul în care scriem. În conversațiile rapide, unele sunete se modifică sau se contopesc, mai ales atunci când se află la limita dintre două cuvinte.
Acest fenomen explică, în parte, de ce forma „supat” poate părea familiară din punct de vedere fonetic, chiar dacă mulți vorbitori nu o cunosc ca termen consemnat în dicționare.
De ce „sub pat” poate suna ca „supat”
Rodica Zafiu a explicat că, în vorbirea rapidă, expresia „sub pat” poate fi pronunțată astfel încât cele două consoane aflate la limita dintre cuvinte să se apropie foarte mult din punct de vedere fonetic.
„De fapt, cu toții, în vorbirea rapidă, pronunțăm cele două cuvinte «sub pat» făcând un fel de contopire a celor două consoane, «b» și «p», care sunt consoane foarte apropiate din punct de vedere fonetic, și practic se aude una singură dintre ele”, a explicat lingvista.
Ea a oferit și un alt exemplu, referitor la pronunțarea expresiei „am fost doi”, în care sunetul „t” poate deveni foarte puțin perceptibil în vorbirea rapidă.
Este vorba despre un fenomen bine cunoscut în lingvistică, numit sandhi, care descrie modificările fonetice produse la limita dintre cuvinte. În vorbirea spontană, sunetele se pot influența reciproc, se pot apropia sau unele pot deveni mai puțin audibile.
Aceste transformări sunt firești în comunicarea orală, dar nu se reflectă automat în scriere. În mod obișnuit, ortografia păstrează forma și unitatea cuvintelor, chiar dacă pronunția cotidiană este diferită.
„Așa cum, dacă oricare dintre noi este foarte atent la modul în care pronunță, nu va pronunța decât în cazuri excepționale «am fost doi» cu «t»-ul, care nici nu se mai aude. Ăsta e un fenomen bine cunoscut în lingvistică, numit fenomen de «sandhi»: la limita dintre cuvinte, în oralitate se petrec asemenea transformări”, a explicat Rodica Zafiu.
Profesoara a subliniat că apropierea sunetelor în vorbire nu înseamnă că acestea trebuie să fie contopite și în scris.
„Dimpotrivă, scrisul conservă unitatea cuvântului, oralitatea le apropie adesea, produce asemenea contopiri sau ștergeri. Sigur că e o surpriză să vezi ceva din oralitate trecut în scris, dar lucrul acesta, cum spuneam, în cazul lui «sub pat», s-a întâmplat în secolul al XIX-lea, nu acum, și a rămas într-o zonă foarte limitată a limbii populare”, a precizat lingvista.
Un cuvânt vechi, readus în atenția publicului
Popularitatea recentă a termenului „supat” arată cum rețelele sociale pot readuce în discuție cuvinte vechi, regionale sau puțin cunoscute. Forma a fost preluată în glume și jocuri de cuvinte, însă explicația lingvistică este mai puțin spectaculoasă: termenul nu a fost inventat recent și nici nu reprezintă o schimbare a normelor limbii române.
Prezența lui în dicționare reflectă existența sa în texte și în limbajul popular, nu o recomandare de a-l folosi în orice context.
În concluzie, dicționarele nu sunt alcătuite doar pentru a consemna cuvintele utilizate frecvent în conversațiile de astăzi. Ele păstrează și explică forme întâlnite în diferite perioade, regiuni și registre ale limbii. Iar în cazul lui „supat”, diferența dintre pronunția populară și scrierea standard este tocmai elementul care a transformat un cuvânt vechi într-un subiect viral.
Editor : C.A.
About the Author
